SCANDALUL - FREDRIK BACKMAN

De ce astă carte

Mi-am comandant culegerea în campania din 2017 - 2018 dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc stocuri de cărți, în toate săptămânile, cât mai îs bani. S-au adunat atunci vreo 100 de titluri bifate de pe liste de dorințe și apoi 10 luni făr de bani. N-am citit nici jumătate dintre volume. 

Pentru întâia dată m-am întâlnit cu Fredrik Backman în 2018 la  Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, apoi în romanul Un bărbat pe nume Ove.  Pe ambele le-am premiat cu 5 steluțe, chiar dacă pe Ove l-am iubit mai mult. 

Știu că există cititori pentru care autorul acesta a găsit o cale de a atinge doar subiecte emoționante și din ăst motiv l-au abandonat. Eu fac parte dintre ăilalții, care și-au cumpărat un camion de șervețele în așteptarea publicării a tot ceea ce scrie. 

Pe 28 decembrie terminasem de citit 50 de cărți, dintre care 9 în ultima lună. Era un număr prea rotund pentru preferințele mele bilanțiere, dar mi-am zis că nu mai am ce schimba conform mofturilor matematice. Pentru ultimele 4 zile ale lui 2019 mi-am ales cel mai gros volum din teancul celor în așteptare. Am presupus că vor fi suficiente trebi pentru a nu trece de primele 100 de pagini.  Cât m-am înșelat! Am ajuns rapid la numărul 351, acolo unde m-o și găsit 2020. Chiar de n-am terminat cartea în limitele anului trecut, o voi inventaria acolo. 

***** SCANDALUL

Abia ce-am terminat romanul. În cele 5 zile, în care l-am avut în citire, m-o bântuit cum prea puține povești au făcut-o anul ăsta. Mă rog, anul trecut. Domnul Backman dezvăluie de la început, printre jumătăți de rând, ce se întâmplă cu destinele eroilor săi, asta ca să nu se mai alăture și suspansul unei tensiuni generale greu de dus. O fată va fi violată printre discriminări etnice și de gen la tot pasul. Ce-o fi așa de teribil, îți zici, la niște fapte pe care le vezi și le auzi la tot pasul. 

Ce mi-o plăcut cel mai mult? Faptul că scriitorul se apleacă cu aceeași dragoste asupra fiecărui personaj. Și sunt vreo câteva! Aproape o echipă de hochei, iertată-mi fie neatenția, deși sunt 500 de pagini despre sportul acesta, n-am reținut câți jucători sunt într-o echipă. Familiile fiecărui junior, mai apar și alte câteva persoane, bine conturate, ce au legături nu tocmai directe cu echipa. La tot pasul m-am întrebat, cel mai mare vis al meu este să aflu cum își muncește Backman poveștile, cât de mult își poate iubi și eroii negativi și pe ăia bunii de le acordă atâta blândețe, înțelegere, ascultare și mai ales nejudecare. Căci doar asta face, expune. Apoi, tu singur, față în față cu cartea,  dai verdicte. Nici n-aș ști să nominalizez într-un top cât de pline sunt entitățile cărții ăsteia. Și nici care-s vinovații n-aș ști a zice căci sunt tare multe tonuri cenușii între alb și negru.  

Am mai povestit cât de mult m-o durut filmul Danei Rogoz Mo. Sunt doar 3 personaje, două studente și un profesor. La un moment dat Dana, care este Monica în film, de aci Mo, ajunge în pat cu profesorul, după o seară de cuceriri reciproce foarte frumoasă. Scena aia, separat, e una dintre cele mai intense secvențe de atracție pe care le-am văzut. Și când ajung în pat și în chiloți, studenta spune nu!. Profesorul face da!, desăvârșește violul și filmul nu zice limpede de puștoaica s-o răzbunat ori ba. Pentru mine fu frustrant să-mi dau cu părerea, pentru că eu aș fi folosit securea și aș fi vrut ca obiectul acesta din mâna lui Mo să nu fie curat ca lacrima după. Ce m-o surprins, pentru că nu mă gândisem,  o fost mesajul pe care Dana l-o transmis odată cu lansarea peliculei: nu este niciodată prea târziu pentru nu!, și-n ultima secundă, nu! înseamnă nu!.

Citind povestea Mayei, adolescenta violată de Kevin pe când era beată și drogată m-am gândit mult la Mo. Foarte mult. Maya se antrenează să-l împuște pe Kevin și eu eram de partea ei implorând-o prin răzbunarea ei s-o salveze și pe Mo. Backman are alte finaluri pregătite pentru răzbunare, căci, deh,  el este un scriitor care-și iubește la fel de egal personajele. 

Poveștile individuale sunt cuceritoare. Parcă ai citi cel puțin 5 romane, o poveste de dragoste între părinții Mayei, una de doliu, cea a Ramonei, patroana de bar care refuză să mai iasă în lume după moartea soțului, cea de sacrificiu, a lui Aman, puștiul sărac și vrednic și drept, drama lui Kevin și a părinților săi, a lui Benjamin, puștiul homosexual într-o echipă în care toți manifestă ură față de iubitorii de același sex. Și sunt fiecare dintre ei atât de curat desenați încât i-ai lua acasă să-i mângâi și să-i asculți și să le spui că totul va fi bine uneori îs doar vorbe. Înțeleg că există cititori pe care i-o dezamăgit faptul că se ajunge la viol atât de târziu, undeva după jumătatea cărții. Ca și în Mo mi-o plăcut că violul (sună ca dracu, da!) este un moment printre foarte multe altele, un subiect printre toate celelalte, la fel de grave și de bolnave, și că ceea ce contează este netăcerea de după, zarva. Scriu zarva cu mare tristețe, căci nu văd ce ar mai putea îndrepta răul cel mare odată petrecut. Fu vreme astfel pentru pe îndelete față de alte figuri și momente.

Că totul va fi bine și că n-au de ce să se teamă. Copiii au nevoie de minciuna asta ca să poată dormi singuri în pat, părinții au nevoie de ea ca să se poată ridica din pat dimineața

Lecturile acestea sunt răvășitoare. Pentru mine sunt. Devin experiențe intime pe care le suprapui momentelor trăite de personajele romanului și te întrebi la nesfârșit ce ar fi fost dacă. Am priceput din Mulțumirile autorului de la finalul cărții că este vorba despre întâmplări reale și atunci n-aș mai zice atât de ușor: ia te mai du olecuță dracu suedezule cu toate siropoșeniile astea pe care le scrii pentru bani. Și m-aș înclina în fața Mayei pentru că o recunosc într-o poveste asumată public de una dintre scriitoarele mele preferate și atunci știu că există și nu-i doar o poveste despre sfinții din cărți.

Am scris un ghiveci de text pentru că am iubit cartea asta mai mult decât pe Ove or Bunica, adică exact ceea ce credeam că-i imposibil.

Unii i-au sfătuit să stea de vorbă cu Dumnezeu, dar e greu să ai o discuție cu Dumnezeu pe un ton normal când ești părinte, e greu să crezi că există o forță superioară când îți trec degetele pe anii înscriși pe o piatră de mormânt. Și nu-i vina matematicii. Ecuația pentru a calcula durata de viață e simplă: se ia numărul format din patru cifre înscris în partea dreaptă pe piatra de căpătâi, se scade din el numărul înscris în stânga, rezultatul se înmulțește cu 365 și se adună o zi pentru fiecare an bisect. Dar, oricum ai calcula, nu are sens. Calculezi, iar și iar și iar, dar rezultatul nu e niciodată corect. Oricum ai aduna, nu-i de ajuns. Sunt prea puține zile ca să ajungă pentru o viață întreagă. Urau când oamenii spuneau ,,boala'', căci nu poți pedepsi bolile. Voiau un chip, un făptaș, aveau nevoie să îngroape pe cineva sub povara vinei, ca să nu se înece ei în ea. Au fost egoiști, da, o știu și ei, dar, în lipsa unui răufăcător, nu le-a rămas decât să urle la ceruri o mânie mai mare decât orice om ar putea duce.

Despre steluțe

Atât de plin fu anul în lecturi grozave încât mai să pierd printre necitite unul dintre scriitorii pe care-i iubesc cel mai mult în acest moment. Sunt tare fericită c-am reușit să-l prind pe Fredrik Backman în 2019 c-un volum și mai grozav decât primele două. Aproape c-aș scrie un cec în alb pentru domnul acesta: cea mai bună cartea a sa este cea pe care tocmai o scrie. 

Și vine o nouă zi. Întotdeauna vine. Timpul merge în același ritm, doar sentimentele au viteze diferite. Fiecare zi poate fi o viață întreagă sau o bătaie de inimă, depinde cu cine o petreci.

N-am cu ce mai motiva steluțele și de ce. Romanul are povești cu caru, emoții așișderea, personaje unul și unul, scriitură de aia strașnică, simplă, umor și lacrimi multe, chiar nu-i lipsește nimic. Zău! Oi, măiculiță, ce Scriitor!

Revin cu Topul cărților citite-n 2019 imediat ce-l gat. 
- La mulți ani, Cititori! Un an sănătos să ne fie 2020 de-i posibil. 

• Scandalul - Fredrik Backman, editura Art, 2018, 518 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***    cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****   scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

*****  cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (Text 1); (Text 2)  ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****
20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
25. Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
26. Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
27. Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
28. Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
29. Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
30. Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
31. Visul călătorului - Stelian Zamora ****
32. Frankenstein - Mary Shelley ****
33. Inocenții - Ioana Pârvulescu ***
34. Podul de lut - Markus Zusak *****
35. Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood *****
36. O lună de duminici - John Updike****
37. Viața lui Darwin - Michael White și John Gribbin****
38. Manuscrisul fanariot - Doina Ruști ***
39. Strigoi fără țară - Mircea Daneliuc *****
40. Tommy și prietenii săi - Jerome K. Jerome **
41. Convorbiri cu Mircea Daneliuc - Alexandru Petria *****
42. Iepurii nu mor - Savatie Baștovoi *****
43. Un om îndurerat - Victor Ion Popa ****
44. Carrie - Stephen King ****
45. Pe când eram o operă de artă - Eric-Emmanuel Schmitt ***
46. Răzbunarea iertării - Eric-Emmanuel Schmitt ****
47. Asasinarea lui Robert Ackroyd - Agatha Christie *****
48. Șoareci și oameni - John Steinbeck *****
49. Nuvele inedite - Boris Vian ****
50. Somnambulii - John Saul *****