FEMEI CARE IUBESC PREA MULT - ROBIN NORWOOD

• Mărie, pân la capătul anului, să catadicsești să citești toate cărțile neterminate! 

Inventarul cărților în curs de citire

Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima filă.

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am una bucată neterminată din șase ș-am pornite din 2019 șase. 

De ce astă carte

Pentru că a pomenit-o Petronela Rotar în nenumărate rânduri or PR este dumnezoaica recomandărilor pentru mine.

• Mi-am comandant volumul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc  stocuri de cărți,  în toate săptămânile,  cât mai îs bani.  

***** FEMEI CARE IUBESC PREA MULT. CICĂ-S ȘI BĂRBAȚI DE ĂȘTIA PE UNDEVA

Primele 100 de pagini le-am citit într-o amiază, la-nceput de mai. Debutau atunci lunile  cu echilibre emoționale atât de precare încât doar gândul unei lecturi psihoterapeutice mă îngrozea. În septembrie mi-am ordonat că nu-i vina cărții pentru cât de dezamăgită mi-s. În ultimii 3 ani pasiunea pentru lecturile vindecătoare îmi închipuisem că mă eliberase de crize. A fost șocantă revenirea lor la intensități niciodată atinse-n trecut. 

Ca să nu mi-o ia mintea razna eu evit să gândesc. Îngrop trecutul sub tone de uitare, prezentul sub preșuri de ignoranță și viitorul sub nepăsări. De aia cele mai fericite perioade îs alea în care am de lucru în draci. Să mă-ntorc acasă epuizată și să mă prăbușesc, a doua zi să reintru în același circuit epuizant e confortabil psihic oricât de imposibil ar deveni fizic. De aia lunile astea libere au fost atât de greu de dus emoțional. N-o apărut alți oameni cu problemele cărora să-mi ocup sufletul, B. n-are NICIODATĂ neliniști, am rămas doar eu mie și oricât m-am străduit să înăbuș în căruțe de mici bucurii tunetele și fulgerele minții n-am mai izbutit.

Acceptarea reală a unei persoane așa cum este ea, fără a încerca să o schimbi prin încurajări, manipulare sau constrângeri, este o foarte mare dovadă de dragoste, extrem de dificil de pus în practică de către majoritatea dintre noi. 

Lucrarea lui Robin Norwood este atât de strașnică încât mi-aș dori să scriu despre ea vreo zece texte. N-o voi face. Am încredere că fiecare scriitură ajunge la cititorul ei pereche exact când acesta are nevoie, nici mai repede, nici mai târziu. 

De ce ne îndrăgostim mereu de bărbați nepotriviți? Pentru că tiparele comportamentale de la maturitate își au rădăcinile în experiențele din copilărie.

Caracteristicile femeilor care iubesc prea mult reprezintă tot atâtea subiecte dezbătute pe îndelete în lucrarea de astăzi. Ele ar fi:

• Nașterea într-o familie disfuncțională,  în care nevoile emoționale nu au fost satisfăcute.
• Încercarea de a compensa indirect printr-o grijă excesivă lipsa afecțiunii timpurii (nepotolita aviditate de afecțiune, ce expresie frumoasă pentru o traumă atât de grea).
• Reacție imediată la tipul de bărbat indisponibil afectiv pentru a încerca obținerea unei schimbări prin dragoste, care în copilărie a lipsit.
• Groaza de abandon îl determină pe a face orice pentru nedestrămarea relației.
• Dacă îl ajut pe bărbatul cu care sunt nimic nu este prea greu, nu este prea costisitor financiar și nu consumă prea mult timp. 
• A aștepta mult și bine afecțiunea cu lipsa căreia oricum ești obișnuită.
• Asumarea în orice relație a mai mult de jumătate dintre sarcini, vină sau reproșuri.
• Credința că nu meriți să fii fericită ce-și are baza în stima de sine extrem de scăzută.
• Mascarea nevoii de control prin intenția de a fi de ajutor. Controlul (partenerului, relației) pornește de la trăitul copilăriei într-un mediu nesigur.   
• În relație mai mult se visează la cum ar fi decât la realitatea lui ce este.
• Dependența de bărbat și de durerea afectivă.
• Predispoziția emoțională la dependența de alcool, droguri, dulciuri.
• Evitarea responsabilității față de propria persoană prin atracția față de persoane cu probleme. 
• Predispoziția la depresie și prevenția prin adrenalina asigurată de o relație instabilă.
• Neatracția față de bărbații amabili, stabili, de încredere. Credința că bărbații drăguți sunt plictisitori.

Să vedem acuș cum bifez eu toată lista, pas cu pas. 
Tata a fost alcoolic dintotdeauna. Scriu a fost pentru că nu știu acum ce mai este. Două mătuși pe care le-am iubit foarte mult, una s-o prăpădit, cu cealaltă am pierdut legătura, în copilăria mea erau bețive. Am urât alcoolul cum nu-mi amintesc să mai fi simțit pentru ceva ori cineva. Prima dată m-am îndrăgostit de un bărbat alcoolic. A doua oară am ales un indisponibil emoțional, apoi un afemeiat ș-un hoț. Cea mai urâtă legătură a fost cu bărbatul care le avea pe toate: gelozie extremă, băutură multă, violență, posesivitate, șomaj. Am început foarte târziu cu relațiile, dar am cam recuperat se pare. La urmă a apărut B. și era cel mai neinteresant dintre toți. N-avea niciun defect major, nicio apucătură, complet plictisitor pentru mine. În trecut refuzasem relații cu astfel de bărbați, pesemne că m-o prins ostenită, altfel nu-mi explic cum de l-am acceptat. Psihoterapeuta Robin Norwood vorbește despre retrogradea acestor bărbați (simpatici, înțelegători) la statutul de doar prieteni și aș putea întocmi repede o listă și la această categorie. Din primele secunde identificam dezechilibrele în legăturile ce le porneam. Nu am fost niciodată oarbă din ăst punct de vedere, chiar dacă-i apăram în ochii familiei și ai prietenilor cu cerul și pământul. Dar aveam o credință uriașă că-i pot schimba pe defecți prin iubire. Și astăzi cred, chiar dacă nu mi-o reușit niciodată. 

La atât se rezuma ce știam eu despre iubire - să încerc să-i ajut pe oameni și să mă preocupe soarta lor. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum să-i accept pe ceilalți așa cum sunt, probabil pentru că niciodată nu m-am acceptat pe mine așa cum eram. (...) Câtă vreme mă concentram asupra celorlalți, nu aveam timp să mă gândesc la mine, să simt durerea mea. (Paginile 194 - 195)  

Despre asta e lucrarea, despre femei care aleg să trăiască în relații disfuncționale, uneori pentru întreaga viață (trebuie reținut că se poate muri din iubire, oricare ar fi cauza aparentă a decesului). Dosar după dosar sunt deschise cazurile unor femei care, niciodată prea târziu,  pornesc pe un drum nou, cel al vindecării. Mi-o plăcut grozav că nu s-o pus deloc accent pe partenerul de relație. Important este ce se schimbă în tine, misiunea nu este să-ți îmbunătățești prin schimbare relația de cuplu, ci oglinda ta. Sigur, dacă asta e benefic și pentru relație, dă Doamne! Dar sfârșitul unei relații nu-i niciodată capătul lumii. Bine, în toate cazurile expuse, e începutul unor destine fericite, să nu exagerăm însă. 

Multe femei fac greșeala de a căuta un bărbat cu care să dezvolte o relație fără ca mai întâi să dezvolte o relație cu ele însele; aleargă de la un bărbat la altul, căutând ceea ce le lipsește în interiorul lor. Căutarea trebuie să înceapă cu propria persoană. Nimeni nu ne poate iubi vreodată suficient de mult încât să ne împlinească, dacă nu ne iubim noi în primul rând, pentru că atunci când căutăm dragostea în pustiul dinăuntrul nostru nu vom găsi decât un pustiu și mai mare. Ceea ce manifestăm în viața noastră este o reflectare a ceea ce se află adânc în interiorul nostru: convingerile noastre despre propria valoare, dreptul nostru la fericire, ceea ce merităm în viață. Când aceste convingeri se schimbă, și viața ni se va schimba. (Pag. 202)

De ce o fi atât de greu să scriu despre cărțile pe care le iubesc?! Pentru că mi-aș dori să fie declarații de dragoste care să inspire. Cititorul meu să fie cel puțin curios să afle despre ce este vorba în cartea aceasta atât de copleșitoare pentru cititorii săi.  Ziceam c-aș putea scrie cel puțin 10 texte cu toți pașii pe care-i demonstrează necesari autoarea în diagnosticarea și apoi vindecarea de boala numită iubire prea multă. Dependența aceasta este la fel de gravă ca aceea de alcool, droguri ori ce boli mai există în familia ăstora extremi. Și tocmai pentru că încă la noi se consideră o boală ușurică cel mult (adesea nici măcar boală) mi-aș dori să ajungă la cât mai mulți dintre pacienți tratamentul.

Despre steluțe

Nu știu ce ecou ar fi avut cartea aceasta în mine de-aș fi citit-o-n urmă cu 20 de ani or cu 10. Poate că nu aș mai fi orbecăit printre relații făr de număr. Probabil aș fi înțeles de ce mă atrag legăturile complicate și nefericite și poate că aș fi schimbat criteriile de selecție. Sau poate că nimic din toate astea și aș fi ieșit din ea tot rătăcind. 

Aș zice că din fericire lucrarea aceasta a ajuns la mine, acum, când nu mai are aplicabilitate urgentă. Din fericire pentru că altfel aș fi ratat toate experiențele de până la ea și tot ceea ce am învățat în perioadele respective de la oameni grozavi, la fel de defecți ca și mine, dar grozavi. Din fericire pentru că am ajuns la același capăt al drumului pe care-l recomandă, o relație sănătoasă, chiar de nici naiba nu știe cum având în vedere cât de aiurite mi-au fost căile pân la ea. Relație sănătoasă, pentru mine, nu știu dacă și în teorie, nu înseamnă o relație de dragoste ca-n filme, perfecțiune și norișori roz. Înseamnă încredere, respect, tonuri joase, afecțiune. He, he, ce frumos ierarhizează mintea! Exact ceea ce mi-o lipsit în trecut e acum în top 3: încredere, respect, neurlet.  

5 steluțe pentru că o luminat bucăți foarte întunecate ale unui trecut ce-l gândeam strâmb. 5 steluțe pentru o călătorie lină prin mine însămi și 5 steluțe pentru credința că există reparare. 

De recitit,  musai,  cu pixul în mână.  Deci, nu sunt o femeie care iubește prea mult, ci doar una care se iubește prea puțin. Mulțumesc, Robin! Mulțumesc, Petro!

• Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood, editura Litera, 2018, 362 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****
20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
25. Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
26. Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
27. Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
28. Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
29. Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
30. Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
31. Visul călătorului - Stelian Zamora ****
32. Frankenstein - Mary Shelley ****
33. Inocenții - Ioana Pârvulescu ***