joi, 24 octombrie 2019

GEM DE PRUNE


  • Săptămâna rețetelor restante pe Zambetania iară (episodul 4 din  sezonul de toamnă). 
Am vreo 6 rețete restante. Căci, da, acesta e ritmul acu. Pozez o rețetă pe lună. Sunt dezamăgită de calitatea pozelor, dar fac nimic spre remediere. Le voi publica pe toate, nu doar pentru a dovedi nivelu-mi, ci mai ales pentru a nu risipi câteva rețete grozave. 

De copil, dintre toate gemurile și dulcețurile, îl prefer p' ăsta de prune. Mama face unul grozav cu miez de nucă și bucăți de lămâie, dar eu am nimerit anul  acesta cea mai strașnică dintre combinațiile posibile: gem de prune cu aromă de rom. AICI am găsit rețeta, adică pe blogul de pe care mi-am inspirat toate conservele (alte revelații ale degustărilor: corcodușele la oțet - ASTEA - și prunele asemeni - văz că nu le-am pozat, poate revin cu ele deja murate).

Am mulți pruni în livadă, poate că-s o sută. Au făcut exact 1 kilogram de fructe împreună. Cei din fața casei, vreo 5 bucăți, au copt cam 10 kile. Am mai cumpărat din piață, fără cele pentru prunele murate (doar câteva borcănele căci nu știam de-s pe placul nostru) toate au sfârșit în gem de prune. La început mi-a fost teamă să adaug romul, dar din momentul în care am îndrăznit nu m-am mai oprit. Deja multe dintre borcane le-am dăruit și reacția a fost identică: l-am desfăcut doar să-l gustăm, dar nu ne-am oprit până nu l-am terminat. 

INGREDIENTE (pentru 950 grame gem)
  • 1 kilogram prune fără sâmburi
  • 350 grame zahăr
  • zeama de la 1/2 lămâie
  • 1/2 fiolă esență rom

PREPARARE GEM DE PRUNE


  • Am curățat prunele (astea-s din piață, ale noastre sunt rotunde), le-am cântărit și stropit cu zeama de lămâie. Am adăugat peste ele zahărul, le-am amestecat ușor  și le-am lăsat peste noapte în frigider acoperite. 
  • Înainte să pun gemul pe foc am sterilizat borcanele. Spălate bine cu detergent și apă caldă, clătite cu apă rece, împreună cu capacele, le-am pus cu fața în sus pe tava de la aragaz. Capacele sunt cu susul în jos. Am băgat tava în cuptor și la 150 de grade le-am ținut 15 minute. Le-am lăsat să se răcească în cuptor cât a fiert gemul. 
  • A doua zi am răsturnat prunele cu zeama lăsată peste noapte în tigaie și le-am pus pe foc mediu amestecând din când în când în prima fază, până când începe siropul să scadă și gemul să se lege.  Zeama a fost extrem de puțină. 
  • Când gemul a început să fiarbă și s-a format spuma am îndepărtat-o continuând să amestec pentru o mai rapidă evaporare. 
  • După vreo  40 de minute era bine legat, ușor moale. Am oprit focul pentru că după răcire se mai îngroașă.
  • După ce am oprit focul, am adăugat romul. Oana recomanda o fiolă la 1 kilogram de prune, eu am consumat ceva mai mult de jumătate de fiolă. Aroma de rom este foarte intensă acum, dar după câteva zile se mai diminuează.  
  • Fierbinte am repartizat gemul în borcane. Mi-au ieșit 2 borcane de 400 mililitri și o jumătate de castronel. Am pus capacele, am înfășat borcanele în câteva prosoape groase și le-am lăsat până a doua zi când au luat drumul cămării, pentru scurtă vreme ziceam. 

ALTE MENȚIUNI
  • Primele dăți când am făcut gemul, când abia se coceau prunele, am folosit 700 grame de zahăr la kilogramul de fructe curățate. Apoi, în funcție de dulceața lor, am tot scăzut cantitatea de zahăr. M-am oprit la 350 de grame la cele foarte coapte.
  • Cele pozate sunt ultimele cumpărate din piață, extrem de dulci.  
  • E foarte rapid de făcut gemul în cantități mici, de mai multe ori,  decât o singură dată din 10 kilograme. La tigaia mea de 30 centimetri încap 2 kilograme de fructe o dată. Din care ies 4 - 5 borcane de 400 mililitri. Fierberea e gata în mai puțin de un ceas. 
  • Am încercat, tot de la Oana, și varianta fără zahăr cu ultimele prune, cele mai coapte. Nu mi-a plăcut ce-o ieșit. Gemul a fost prea acru și avea o culoare urâțică (cea din ultima poză a colajului). Mi-au ieșit două borcănele jumătate, două le-am dăruit, jumătatea am folosit-o la niște cornulețe (voi reveni cu rețeta). La anu' o voi lua de la capăt și cu varianta asta, dar cu alt soi de prune.
  • La cel cu zahăr îmi place culoarea, e un rubiniu spectaculos (cum nu prea o arată cadrele mele). E bogat în bucăți de prune (nu le-am îndepărtat coaja deși la cât erau de coapte ar fi fost foarte ușor) și romul schimbă tot ceea ce gustasem pân la el în 40 de ani. 
  • Recomand testarea romului pe o cantitate mică, de nu vă place,  nu pierdeți multă muncă. 

2 comentarii:

  1. Chiar ca are culoare faina gemul tau ♥♥♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E succesul conservelor de anul ăsta. La coada topului sunt gemul de soc (prea fiert) și cel de cireșe (prea nefiert):)

      Ștergere