Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019.
- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!
*
Nu-mi amintesc să fi avut vreodată petrecere de ziua mea. De ziua mea de ani, că de aia de nume sigur n-am avut.
În adolescență mă-ntâlneam în camera mea cu pereți vineții cu cele două prietene, Măriuca și Lori, mâncam ceva dulce, niciodată tort și beam din vișinata tatei în pahare mici, colorate. Ba-mi amintesc de o petrecere din copilărie. Tata dansa populară cu prietena mea din acele vremi, Larisa. Nu avea voie să mă viziteze, dar cumva atunci îi fusese acceptată venirea. Era o mocancă strașnică, ce avea dansul popular în sânge. Și acum este, doar prietene nu ne mai suntem dacă tot nu mai e nimeni care să ne interzică asta. Muzica venea de la plăcile din vinil ce se-nvârteau în capacul unui aparat mare, din lemn, ce acum zace în podul de la țară. Podelele duduiau sub pașii lor, asta-mi amintesc bine și momentul în care mama i-a trimis pe toți acasă îl știu. Așa, făr de cap și făr de coadă, e posibil să fi fost ziua aia strâmbă în care am împlinit 10 ani.
Apoi, la primul loc de muncă, Doamna îmi făcea cadouri haine pe care nu le purtam niciodată în încercarea ei obsedantă de-a scoate din mine o minidoamnă. În anul în care ea a uitat de ziua mea, am uitat și eu. Cât de magic fu acel Ieri, nu a fost ziua ta, Maria? Probabil că fu, nu m-am gândit! Apoi m-am mutat și-n toți anii am primit de la Șeful cel nou cele mai frumoase flori și de la fete cadouri care, de cele mai multe ori, îmi erau foarte utile. B. nu dăruiește în zilele din buletin or alea marcate în calendar cu roșu. El are propriile ocazii, cărți și alte obiecte ce-i ies alandala-n cale.
Ziua de sfântă o picat la un sfârșit de săptămână când noi oricum ne întâlnim cu prietenii. B. habar n-avea, ca de fiecare dată, ce-i de capul lui 8 septembrie. Pentru că ratasem recent un Kinder Pingui, adică tortul pentru aniversat 42 ai săi, m-am gândit să-l refac pentru duminica aceea în care oricum avem invitați la grătar.
- B., tu i-ai chemat special pentru ziua mea?!
- Da, că io și știam tare că-i ziua ta azi.
- Deci, așa au venit ei de bună voie! Nu-i cam grozav?
Pentru prima dată, în 41 de ani, l-am petrecut pe roșul din buletin. Nu asta fu special la el, ci atenția și dragul unor oameni care mă cunosc de șase luni întregi. Au fost atât de multe daruri și reveniri telefonice ale unor voci care-mi lipsesc teribil încât la un moment dat m-am ascuns în baie să mă pot bucura pe îndelete de emoția undelor.
Habar n-am ce-am vrut să-mi memoreze fila acesta. Nu tânjesc de atunci după lumânări și adunări de oameni, fie ei cam dragi, ci mai degrabă după emoția pe care un astfel de moment o oferă o dată-n viață. Clar nu mai mult, am zis!
Pozele sunt de la aniversarea Fiului de 10 ani, ce fu în săptămâna următoare și despre care am povestit ieri, ACI. Atunci m-am bucurat deplin de frumusețea baloanelor dansând în grădina noastră și de cea mai bună tocăniță din viața mea făr să am habar, ca azi, că umplea un alt 10 ani.
În arhiva Colecției:
48. Visării - cu trimiteri spre toate bilețele din perioada 2016 - 2018.
49. Iubirea B.
48. Visării - cu trimiteri spre toate bilețele din perioada 2016 - 2018.
49. Iubirea B.
50. Animalul
51. Omuleții
53. Ochiul
54. Niște lăzi, două
Eu mi-am serbat ziua de nastere cu petrecere si copii din vecini o singura data si atunci am luat-o pe mama pe nepregatite :P Pur si simplu i-am invitat pe copii acasa la mine si mama cand i-a vazut in usa, nu a mai avut ce face. A fugit repede la magazin si a cumpart cateva chestii si uite asa am serbat 2 ore din ziua mea :D
RăspundețiȘtergereDin cauza acestor lipsuri din copilarie si adolescenta, dupa ce m-am maritat mi-am serbat ziua in fiecare an. A ajutat si faptul ca ziua sotului meu este la o sase zile distanta de a mea :D
Ziua Teodorei am serbat-o in fiecare an al ei, fara exceptie :D
La multi ani inca o data!!! Sa iti dea Domnul tot ce-ti doresti! :*
Povestea ta cu nepregătirea mi-o amintit o întâmplare, din păcate nu-i completă. M-am dus la ziua unei verișoare, ce locuia la două blocuri distanță. Ne-o băgat pe noi neamurile într-o cameră și n-o mai primit niciun alt copil vecin sau coleg. Nu-mi amintesc motive, ci doar fetițe cu pungi de cadouri strigând de jos or insistând la ușă în zadar. M-a marcat pentru că eu pe lângă faptul că n-aveam petreceri acasă, mă duceam puțin spre deloc la altele. Bine faceți! Viața asta e atât de neașteptată, ca să nu zic moartea, încât motiv mai important ca a mai trecut un an nu există.
Ștergere