Inventarul cărților în curs de citire
- Deși planul lui 2019 prevede să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci încă n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină.
În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus noua rubricuță în textele despre cărți. Dintre cele începute în 2018 am 4 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6 bucăți.
De ce astă carte
- Mi-am comandant culegerea în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc stocuri de cărți, în toate săptămânile, cât mai îs bani.
Astă carte pentru că Doina Ruști, adică dragostea mea românească. Planul lui 2019 conține vreo trei titluri ale autoarei pentru a împiedica nedreptatea din 2018 când n-am mai reușit s-o păstrez în top 10, deși Lizoanca (ACI îi povestea lecturii) merita cu vârf și îndesat.
***AURELIUS
Tare poticnit am pornit Patru bărbați. Mă așteptam la scriitura volumelor anterioare ș-am fost foarte dezamăgită de limbaj. Din fericire am fost forțată de situație să nu abandonez cartea. Mergând două ore cu trenul (da, fac iară naveta) și neavând de unde alege o altă poveste o fost musai să înaintez în asta, chiar de cu viteza melcului pentru începuturi. Apoi m-am trezit, pe la jumătatea cărții, că-s prinsă între firele ei și că abia aștept să mă lumineze finalul.
Povestea celor patru bărbați e una din aste zile, cred că de aia nici nu m-o atras. Îi cu băutură multă parcă, futai puțin parcă, ceva încâlceală polițistă, multe referințe literare și cred că n-am uitat nimic. Ba da, am uitat chiar unul dintre personajele principale. Am omis pisoiul. Nu m-o fermecat, deși-s cu doruri multe pentru motanul ce mi-o dat bir cu fugiții din casa cea veche. Chiar dacă lumea în care se petrec întâmplările este una din care cărțile dispar în ritm alert, dispar în sensul că nu mai sunt citite, grupul eroilor mănâncă literatură pe pâine. Nu mai sunt citite ele sărmanele nici azi, dar măcar aparențele dovedesc case cu biblioteci și rafturi ticsite. Acolo, în poveste, toate ajung în tomberoane.
Știu că există cititori care au iubit cartea, le-am aflat declarațiile, le și înțeleg plăcerile, dar de astă dată io-s pe invers.
Am izbutit iară să rătăcesc ciorna pe care erau notate fragmentele pentru citare. O să le copii de pe unde s-o deschide cartea la întâmplare.
Despre steluțe
Deși e o carte citită parțial cu mare plăcere, pentru așteptările mele de cinci steluțe a fost dezamăgitoare. De mi s-ar fi dat spre identificare un fragment, nici dintr-o sută de încercări n-aș fi recunoscut autorul. Ceea ce pentru diversitatea operei unui scriitor tre să fie grozav, pentru mine, cititorul îndrăgostit de stilul dintâi, nu fu!
Unul dintre pasajele frumoase pentru final:
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
***AURELIUS
Tare poticnit am pornit Patru bărbați. Mă așteptam la scriitura volumelor anterioare ș-am fost foarte dezamăgită de limbaj. Din fericire am fost forțată de situație să nu abandonez cartea. Mergând două ore cu trenul (da, fac iară naveta) și neavând de unde alege o altă poveste o fost musai să înaintez în asta, chiar de cu viteza melcului pentru începuturi. Apoi m-am trezit, pe la jumătatea cărții, că-s prinsă între firele ei și că abia aștept să mă lumineze finalul.
Povestea celor patru bărbați e una din aste zile, cred că de aia nici nu m-o atras. Îi cu băutură multă parcă, futai puțin parcă, ceva încâlceală polițistă, multe referințe literare și cred că n-am uitat nimic. Ba da, am uitat chiar unul dintre personajele principale. Am omis pisoiul. Nu m-o fermecat, deși-s cu doruri multe pentru motanul ce mi-o dat bir cu fugiții din casa cea veche. Chiar dacă lumea în care se petrec întâmplările este una din care cărțile dispar în ritm alert, dispar în sensul că nu mai sunt citite, grupul eroilor mănâncă literatură pe pâine. Nu mai sunt citite ele sărmanele nici azi, dar măcar aparențele dovedesc case cu biblioteci și rafturi ticsite. Acolo, în poveste, toate ajung în tomberoane.
Știu că există cititori care au iubit cartea, le-am aflat declarațiile, le și înțeleg plăcerile, dar de astă dată io-s pe invers.
Am izbutit iară să rătăcesc ciorna pe care erau notate fragmentele pentru citare. O să le copii de pe unde s-o deschide cartea la întâmplare.
Restul lumii dansa pe punte, îi vedeam pe deasupra copertinei care acoperea intrarea în sala de dedesupt, unde o sumă de nesătuli cărăbăneau la greu sandvișuri și brânzeturi înșirate pe scobitori. Nu-mi aduc aminte ce vorbeam cu Bogdan. Ceva despre cum visa el să schimbe legile în România. Nu conta, oricum. Dădea din gură mai mult ca acoperire, să nu-mi dau seama că mă considera doar un floc fără conexiuni cerebrale. Oricum, nici eu nu aveam așteptări intelectuale de la el. În spate mă lovea răcoarea apei, iar pe dinăuntru eram îmbibată în bere Peroni. (Pag. 136)
Despre steluțe
Deși e o carte citită parțial cu mare plăcere, pentru așteptările mele de cinci steluțe a fost dezamăgitoare. De mi s-ar fi dat spre identificare un fragment, nici dintr-o sută de încercări n-aș fi recunoscut autorul. Ceea ce pentru diversitatea operei unui scriitor tre să fie grozav, pentru mine, cititorul îndrăgostit de stilul dintâi, nu fu!
Unul dintre pasajele frumoase pentru final:
Îți cad ochii pe cineva. Îl vezi întâmplător și știi bine că nu e pentru tine. Cu toate astea, nu poți să-ți vezi de treabă. Te mănâncă pe dinăuntru un gândac. Stai cu picioarele înfipte în lume, însă lumea aia nu mai există pentru tine. Ai de făcut lucruri, ești prins în campionate ori pregătești nunți, botezuri, înmormântări. Uneori ai de ținut conferințe, cânți pe scene pline, se holbează la tine ochii miilor de fani, adepți, admiratori eterni. Nu contează ce faci! Dacă a intrat gândacul în tine ești ca și mort. Scos din circuit, legat la gard. Iar acești indivizi, capabili să te declepsidreze, sunt pietrele de încercare din viața ta, imposibil de ocolit, imposibil de îmblânzit, imposibil de trecut. Ei sunt inevitabilii.
- Patru bărbați plus Aurelius / Doina Ruști, editura Polirom, 2011, 218 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
În 2019 am mai citit:
la multi ani!Sa fii sanatoasa si sa ne bucuram de tot ce este frumos de ziua noastra!!!!!!!
RăspundețiȘtergereSă ne fim și ne-om descurca, slavă Cerului!
Ștergere