SUFLETE CUSUTE - ANNE LAMOTT

Inventarul cărților în curs de citire
Ptiu, ptiu, să mă stuchi pentru a nu mă deochea! Am izbutit pân acuș în toate zilele anului ăstuia să citesc, de nu mai multe pagini, măcar câteva rânduri. 

• Deși planul lui 2019 prevede să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la cinci volume tot anul, căci încă n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină. 

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus noua rubricuță în textele despre cărți. Dintre cele începute în 2018 am 5 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 3 bucăți.

Despre carte

• Mi-am comandant volumul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc  stocuri de cărți,  în toate săptămânile,  cât mai îs bani.  

Mi-am ales titlul acesta pentru că l-am încurcat cu un altul. Citisem o recenzie pozitivă la Ceva cusute, probabil erau Inimi cusute. Doară nu era să mă-mpiedic în atâta eroare. Am început lectura broșuricii din momentul în care am intrat în posesia coletului ce o conținea.  În drumul spre casă, pe regula uită-te după gropi întâi, apoi nasu în carte, am citit primele 15 pagini. Ș-apoi multe zile nu i-o mai venit rândul. Deh, zece cărți începute și timpi pe zi cât pentru cinci rânduri, când să mai ajungă-n lectură?!

****SUFLETE CUSUTE

Dacă voi folosi cuvântul "Dumnezeu", cu siguranță  nu voi vorbi despre un bătrân din cer căruia îi place ca din când în când să fie sacrificată o oaie în cinstea lui. (...) Când spun "Dumnezeu" mă refer la energia animatoare a iubirii, chibzuiesc la Viață, la lumina care radiază din inimile oamenilor și la aceea de deasupra noastră, mă gândesc la energiile naturii, ba chiar și la sinele nostru dezorganizat.

N-aveam deloc în plan să termin cartea când am luat-o-n palme iară. Mai erau alte opt în teancul începutelor, dar am ales Sufletele cusute datorită subțirimii. Mă gândeam că mai citesc iară vro cinșpe pagini, mai mă împiedic în ea de trei ori, tot așa, și-i văz finalul repede. N-am mai lăsat-o aproape două ceasuri cât m-o costat pân să-i citesc ultimul cuvânt. Deși are doar 90 de pagini, am umplut-o cu bilețele care să mă ghideze spre rândurile ce vor fi citate. Ar fi fost și mai multe de spațiul zambetan mi-ar fi permis să dau copy/paste la textul scriitoarei americane. 

Sunt într-o perioadă, iară, când plutesc printre tristeți și făr de rosturi. E starea mea naturală, nu mă sparie, ci doar mă epuizează eforturile pe care trebuie să le fac de a fi prezentă în relațiile de acasă și de la muncă, acolo unde parcă am numai obligații. Tânjesc după singurătatea de doar a scrie  și a citi. Fur cât de mult din timpul nostru de acasă pentru oblojit neajunsul ăsta și mă tot întreb cât va rezista B. în aste noi condiții.

În astă stare m-o găsit pe mine Sufletele cusute într-o sâmbătă seară. La dispoziția lui oricum voi muri și de n-am făcut aia, de-o făceam nu-i ca și când deveneam nemuritoare prin ea. Poate că nu despre asta vorbește Anne Lamott, dar la mine asta o ajuns, o adeverire a propriei credințe că nu suntem decât lut: fericiți or nefericiți, împliniți or neîmpliniți, sănătoși or bolnavi tot pulbere sfârșim. Și de trăim treizeci de ani și de-s nouăzeci, tot curând murim. 

Este o scriitură minunată în Suflete cusute. Cu mult umor, de ăla la adresa lu' Doamne Doamne, habar n-am de ce-mi sunt atât de savuroși oamenii care-L iau la întrebări încuietoare, cu ceva emoție și cu foarte multe elemente autobiografice crude, lectura asta fu o plăcere! 

...David părea să se agațe cu dinții de viață. Eu am sperat că va muri.

 Știu că Dumnezeu se bucură să îmi audă părerea cu privire la modul cel mai bun în care ar trebui să procedeze unul sau altul, având în vedere că am întotdeauna o tolbă plină cu sfaturi utile. Sunt sigură că Dumnezeu fie își spune: "Da, îmi plac grozav gândurile dezinteresate ale lui Anne", fie "Vai de mine, ce femeie nebună!"

Teoria lui Anne e simplă: oricâte tragedii ni s-ar întâmpla în viața asta, dacă tot n-avem de ales când ni se petrec, măcar să le integrăm cu armonie și iubire în ceea ce suntem. Nu contează că de suntem o rochiță de mătase vom petici o bucată de lână pe colțul destrămat, nici că va da ca naiba țesătura nouă pe cea veche, important este să renunțăm la ideea de neciobită, nouă, perfectă. După o experiență traumatică nu ne putem cere să ne adunăm cioburi, cioburi cu lipici invizibil. Cusăturile toate se văd dar suntem singurii responsabili de rămân găuri neumplute, de se văd ațe curgătoare, de peticul e vizibil din avion sau e doar o bucățică unitară dintr-un tot armonios. 

Când încercăm să vedem o persoană bolnavă ca pe unul dintre vechii clienți obișnuiți ai lui Dumnezeu, în loc de o cauză pierdută, nimeni nu mai este atât de împovărat. Putem apoi să slăbim strânsoarea mortală din jurul persoanei, fapt ce duce, de obicei, la o îmbunătățire a situației pentru toată lumea, fapt cunoscut în anumite cercuri drept har. 

Teoria e aia de-am scris-o pân acuș. Practica e și mai strașnică. Anne vorbește despre propriile evenimente traumatice, despre cele ale oamenilor apropiați ei și este o bucurie să urmărești rezumatul plecării din punctul A., al iadului, și ajungerii în punctul B., al luminii. Și asta făr de-o spoială care să te facă mai nou decât ai fost la naștere, ci o transformare a rănilor dacă nu în liniile unui tablou fabulos, măcar în niște cicatrici originale. 

...Miracolul e că noi suntem aici, că indiferent cât de distruși am fost cu o noapte înainte, ne trezim în fiecare dimineață și suntem încă aici. Simplul fapt de a fi e fenomenal.  

Dap, mi-o plăcut mult cartea ș-aș putea povesti până dimineață ce mi-o dăruit. Prefer să o las pe Anne să vorbească pentru ca fiecare să-și extragă darul, de mai e vrunul. Căci, na, nu există darul perfect, ci doar disponibilitatea de a-l recepta astfel.

Copiii mici au impresia că toate culorile sau modelele bluzelor merg bine cu toate modelele și culorile pantalonilor, pe când nouă, celor mai în vârstă, ne sunt suficiente câteva clipe să sesizăm că lucrurile nu stau nici pe departe așa. 

Despre steluțe
După primele pagini, când pariez cu mine câte steluțe va primi cartea la final, mi-am zis că e clar una de trei bucăți. Am pierdut pariul, ura! 

Fluturii și păsările sunt ca o linguriță perfectă de creație.

M-a derutat continuarea titlului, partea cu ghid despre sens, speranță și vindecare. Nu-mi plac ghizii care-mi spun: Aici e bucuria, bucură-te! Mai încolo e nădejdea, bucură-te! Dincoace e fericirea, bucură-te! Nu-mi plac e traducerea blândă pentru sunt alergică, fug cât pot de astfel de oameni, cărți, emisiuni. 

Cusutul realizat cu degetele și cu inima este echivalentul punerii unui picior în fața celuilalt. Dacă provii dintr-o familie relativ echilibrată și iubitoare, poți face o greșeală, după care te întorci, scoți ața și acul, repari sau peticești ce ai stricat. Dar pe aici nu există nimeni care să se potrivească acestei descrieri. Eu am fost învățată că era bine să fac greșeli, chiar și la vârsta de 32 de ani, de oamenii care m-au ridicat din mocirla alcoolului, a confuziei și a perfecționismului. 

Pe ici, pe colo am zâmbit, uneori am râs cu hohote, alteori doar m-am emoționat pân la lacrimi, de cele mai multe ori am citit-o cu atenție și fascinație pentru modul drept de a vedea Viața, adică Moartea. E atât de natural scrisă, fermecătoare,  încât am putut trece făr de efecte negative de intoleranța ce o am la citatele din Biblie. 

Frumusețea este un miracol compus din lucruri care se potrivesc între ele la modul imperfect. 

Nici nu știu să zic de ce nu primește 5 steluțe. La ea m-o găsit zgârcenia pare-se. 

• Suflete cusute: un ghid despre sens, speranță și vindecare / Anne Lamott, traducere de Nicoleta Mitrofan, editura Curtea Veche 2018, 93 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***                                                                                            
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****