Inventarul cărților în curs de citire
- Ptiu, ptiu, să mă stuchi pentru a nu mă deochea! Am izbutit pân acuș în aproape toate zilele anului ăstuia să citesc, de nu mai multe pagini, măcar câteva rânduri.
În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus noua rubricuță în textele despre cărți. Dintre cele începute în 2018 mai am 4 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 3 bucăți.
- B., mulțumesc pentru cărți!
Sun să comunic omului că am băgat în seamă darul ce se lăfăia pe canapea ca-ntr-o vitrină de librărie.
- Doar una dintre ele este pentru tine, cealaltă este pentru copil!- Bine, o citesc pe aia mai întâi!
Deși am început cartea anul trecut, prin septembrie, după primele 50 de pagini m-am oprit pentru alte titluri și nu i-a mai venit niciodată rândul până-n februarie ăsta, când m-am implorat să termin măcar una dintre cărțile nesfârșite din 2018. Cred că am sfârșit-o într-o seară ș-o dimineață, așa de mult m-o prins povestea roboțelului.
**** Insula roboților
Animalele au un comportament atât de previzibil și urmează cu strictețe o rutină atât de rigidă, încât uneori par aproape ca niște... roboți. Și la un moment dat mi-a venit ideea că instinctul animalelor este asemănător cu programul unui computer. (Notele autorului despre carte - pag. 237)
O roboțică, pe numele ei Roz, se trezește singura supraviețuitoare, după ce nava de marfă în care se afla cu ceilalți roboți (500 bucăți) a naufragiat în mijlocul oceanului, pe o insulă singuratică, pustie și sălbatică. Ce poate face ea pe insulă în condițiile în care nu are nevoie de hrană, căldură or hodină?! Explorează! Astfel ajunge să întâlnească și să sperie cam toate viețuitoarele care-o percep ca pe un monstru din metal strălucitor.
Cărările descoperirilor sunt întrerupte de momentul în care Roz, din cauza unui accident, ajunge să crească un boboc de gâscă, pe numele său Gălbenel. Din acest punct pentru mine povestea a devenit nu doar foarte emoționantă, ci și fascinantă.
Mi-o amintit povestea lui Peter Brown de basmele copilăriei în care Zânul avea de mers peste mări și zări, la tot pasul ajuta furnici, copaci, vrăbii, fluturi și când avea mai mare nevoie de salvare acesta-i venea de pe unde dăruise păsare.
Cărările descoperirilor sunt întrerupte de momentul în care Roz, din cauza unui accident, ajunge să crească un boboc de gâscă, pe numele său Gălbenel. Din acest punct pentru mine povestea a devenit nu doar foarte emoționantă, ci și fascinantă.
- Vrei să supraviețuiască, nu? a întrebat gâsca.- Da, vreau să supraviețuiască, a spus roboțica. Dar nu știu cum să mă comport ca o mamă.- Ah, nu e mare lucru. Trebuie să îi procuri bobocului hrană, apă și adăpost, să-l faci să se simtă iubit, dar să nu-l răsfeți prea tare, să-l ții departe de pericol, să te asiguri că învață să meargă, să vorbească, să înoate, să zboare, să se înțeleagă bine cu ceilalți și să aibă grijă de el. Și cam asta e tot ce trebuie să știi despre a fi mamă!Roboțica doar se holba. (Pag. 70)Capitolele sunt foarte scurte (80 pe 240 de pagini), scrise într-un limbaj comun, făr de înflorituri și drăcii literare. E un volum în care predomină dialogurile și ilustrațiile, deci foarte ușor de citit. Cineva ar trebui să scrie astfel de cărți și pentru adulți, nu doar pentru copii!
Sălbăticia poate fi tare urâtă. Dar acea urâțenie s-a transformat în frumusețe. Bietele creaturi lipsite de viață s-au întors în pământ, trupurile lor au hrănit solul și au ajutat să crească cele mai fermecătoare flori de primăvară de care avusese insula parte vreodată. (Pag. 173)Cartea asta fu o bucurie. Să schimb pentru câteva zile personajele încrâncenate și dramele romanelor mele cu o lume a prieteniei, un loc în care gâștele, castorii, bufnițele, insectele, vulpi, ratoni, vulturi, elani, urși, oposumi, pești, căprioare, vidre, țestoase, ciocănitori, veverițe, broaște, iepuri trăiesc în armonie fu o Bucurie.
Mi-o amintit povestea lui Peter Brown de basmele copilăriei în care Zânul avea de mers peste mări și zări, la tot pasul ajuta furnici, copaci, vrăbii, fluturi și când avea mai mare nevoie de salvare acesta-i venea de pe unde dăruise păsare.
E o carte minunată. Desenele, în stil naiv (îs ale autorului și-s exact în genul copertei, doar că alb-negru), completează minunat fiecare moment al poveștii. Am citit-o cu mare plăcere, dar nu pe atât de mare pe cât să-i las toate steluțele. Deh, îs o babă greu impresionabilă!
- Nu o să fii niciodată mama perfectă, dar fă totul cum poți mai bine. Tot ce trebuie să știe Gălbenel e că faci tot ce-ți stă în putință.
Abia aștept să văz de-l va atrage pe copil. Aș paria că nu. Dacă nu-i cu lego și calculatoare are puține șanse, dar sunt pregătită și pentru surprize.
- Insula roboților - Peter Brown, traducere din engleză de Mădălina Ivoniciu, editura Arthur 2017, 240 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
În 2019 am mai citit:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu