marți, 25 iunie 2019

ASCULTĂ CUM CÂNTĂ VÂNTUL (1)

  • Provocarea În luna iunie citesc doar cărți de cinci steluțe (3).
  • Săptămâna Haruki Murakami, dragostea mea (2).
N-am desigur nicio garanție pentru numărul steluțelor atunci când încep o lectură, dar aș cam paria că multe dintre ele vor sfârși la capătul ăl bun.
______________
Inventarul cărților în curs de citire
Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină.
    În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6 bucăți. 


    De ce astă carte
    • Mi-am comandant volumul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc  stocuri de cărți,  în toate săptămânile,  cât mai îs bani.  
    Încheiam ieri textul despre Uciderea Comandorului mărturisind că lectura mi-o născut doruri strașnice de Murakami și că voi reciti în ăst scop una dintre scrierile sale prețioase. Întâmplarea o făcut să nimeresc întâi un volum necitit. N-aș paria că nu mai sunt și altele. Campania achizițiilor s-a finalizat cu un stoc de peste 50 de cărți noi, rafturi n-am, toate-s în traiste. Pân acum am descoperit și vreo două dubluri, sănătate!
    Astăzi textul despre prima nuvelă. Cele două sunt atât de diferite încât n-am știut cum să le notez într-un singur calificativ. O medie între cele două note ar fi fost nedreaptă pentru ambele. 

    ***ASCULTĂ CUM CÂNTĂ VÂNTUL  
    Ascultă cum cântă vântul și Pinball, 1973 sunt primele scrieri publicate de Murakami. Prima în 1979, când avea 30 de ani, cea de a doua un an mai târziu. Împreună cu În căutarea oii fantastice, publicată în 1982, fac parte din Trilogia Șobolanului. Ce mult am iubit cel de al treilea volum, făr să am habar că face parte dintr-un pachet. Acum că le-am citit pe toate,  nu văz nicio legătură între cele trei și mai ales cu cel de al treilea, dar, na, poate că de pe atunci se pregătea să fie Murakami ăsta, desăvârșitu întru mister. 

    Despre prima nuvelă n-aș ști ce să povestesc. A fost ecranizată, îs tare curioasă ce se petrece în filmul ăla în toate minutele. Sunt trei personaje: naratorul făr de nume - student la biologie, J. - un chinez de 40 de ani, proprietarul unui bar unde-și fac veacul cei trei și Șobolanul - prietenul celui făr de nume și care e pe cale să abandoneze facultatea. Sunt multe piese ale unui puzzle pe care eu nu l-am reușit a întregi. Pare mai degrabă o scriitură pentru premii literare și critici. Ia uitați-vă câte tehnici pot eu aduna în 100 de pagini! Pot chiar începe 10 povești , făr de cap și făr de coadă și dacă nici ăsta nu-i mister, nu mai știu care este. 

    Eu îs afonă, deci nu vă bazați pe opiniile mele când e vorba de ascultat ceva, fie el și vântul.


    Despre steluțe
    Slavă cerulului că nu fu ăsta primul text murakamian din viața mea! Deși de cele mai multe ori abia după 2 or 3 titluri stabilesc d-un autor îl dau în urmărire cu dragoste or fug mâncând pământul, îs șanse mari ca scriitura de azi să mă fi îndepărtat definitiv de semnătura H.M.. 

    Știind că este vorba despre Murakami, căutându-i stilul în toate rândurile, am ajuns tare repede la final. N-aș zice că-i puțin lucru de mă raportez la cele 8 cărți începute și neterminate. De ar mai fi fost și o lectură chinuită, după ce că nu fu cu poveste, sigur o sfârșeam cu 2 steluțe oricât de mult îl adorez pe domnul. 
    Până a așezat ea farfuriile albe pe masă, eu m-am chinuit să scot cu vârful cuțitului de fructe dopul unei sticle de vin. În cameră abia se mai putea respira de la aburii tocanei.- Nu m-am gândit că o să se încălzească atât de tare. Parcă suntem în iad. - În iad e și mai cald.- Ai fost să vezi cum e acolo?- Am auzit și eu. Când simți că înnebunești de atâta căldură, te trimit într-un loc mai răcoros. Te lasă să-ți tragi un pic sufletul... și te duc înapoi.- Chiar ca-n saună.- Cam așa ceva. Uneori, cei ce înnebunesc nu se mai întorc.- Și ce fac cu ei?- Le dau drumul în rai și îi pun să zugrăvească. La urma urmei, pereții raiului trebuie să fie mereu albi. Chiar și o singură pată i-ar încurca teribil, pentru că le-ar strica imaginea. De aceea zugrăvesc de dimineața până seara și din cauza asta  cei mai mulți au probleme cu traheea. (Pag. 67)
    Pân la urmă fu o întâmplare fericită întâlnirea cu Ascultă cum cântă vântul. Făr de ea aș fi presupus că de la prima scriitură autorul preferat a fost genial. Să-i văz urcușul, anevoios poate, dar atât de spectaculos, pân la volumul trei, În căutarea oii fantastice,  e pentru mine aproape un privilegiu. Nu mai zic că numărul patru a fost Pădurea norvegiană, pare de necrezut citindu-i  acum mini-romanul de debut. 
    Se pare că însuși Măria Sa, Murakami, le consideră nedemne de citit (pe cele două texte ale debutului) și că s-a opus traducerii lor în engleză. Brrr, cam trist să  aflu acest detaliu, poate-i doar invenție! Ar trebui să recitesc Autoportretul alergătorului de cursă lungă sigur a mărturisit acolo și n-am reținut pentru că nu citisem textele. Înțeleg că în alte ediții există prefața autorului, păcat că până aci s-o pierdut pe drum. 
    După Uciderea Comandorului și cartea de azi mi-o accentuat dorul pentru recitit Murakami ăla bunu, dar e musai să mai sfârșesc și din neterminate, măcar aia de-i începută în 2016.


    • Ascultă cum cântă vântul. Pinball, 1973 - Haruki Murakami, traducere din limba japoneză de Angela Hondru, editura Polirom 2015, 281 pagini


    Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
    *          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
    **        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
    ***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
    ****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
    *****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


    ________________
    În 2019 am mai citit:
    1. An/Organic - Florin Pîtea ***
    2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
    3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
    4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
    5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
    6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
    7. Insula roboților - Petre Brown ****
    8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
    9. Povestea mea - Michelle Obama *****
    10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
    11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
    12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
    13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
    14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
    15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
    16. Fugara - Alice Munro *****
    17. Chipul - Alice Munro *****
    18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
    19. Ochii dragonului - Stephen King *****
    20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****

    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu