PRĂJITURĂ RĂSTURNATĂ CU RUBARBĂ

Întrerup Provocarea Săptămâna conservelor nu doar pentru că nu am rețete pentru toate zilele, ci mai ales pentru că am obținut o prăjitură delicioasă. Povesteam ieri, la dulceața cu rubarbă, ASTA, că în urmă cu cinșpe ani am gustat pentru prima dată rubarbă. 

Pentru că în anii ăia lucram în colective cu foarte mulți bărbați și extrem de puține femei, aveam mulți admiratori. În momentul despre care amintesc eram într-o delegație de vreo lună, cam pe vremea asta, înainte de Sfinții Petru și Pavel, vreo 6 femei și 800 de bărbați. Ca să n-o mai lungesc, deși mi-ar plăcea grozav să mai bântui vremurile alea, unul dintre bărbați mi-o cerut accesul la bucătărie. Nu era ceva neobișnuit. Cel mai des astfel de cereri se refereau la facem mămăligă pentru pescuit. După vreo oră sau cât o mai fi trecut s-o prezentat în biroul meu, parcă-l văz pe spațiu, era o magazie de pâine, dar pâine de aia rotundă coaptă pe vatră, deci cu fundul fierbinte, negru de tăciune, c-un chec.  În chec erau bucăți acrișoare din ceva ce nu mâncasem niciodată și nici mulți ani după. Era o combinație grozavă între pandișpanul acela pufos și bucățile nu tari, nu moi, dar acre. Atunci nu l-am ales pe băiatul cu luminițe în ochi  și copturi în daruri. 

Când am cumpărat de la Lidl rubarba pentru dulceață mi-am amintit de momentul acesta și am păstrat câteva tije pentru o prăjitură. Nu aveam nicio idee, dar îmi imaginam ceva complicat pentru că eu pot face mai mult decât un chec. Apoi, m-am sucit, pentru chec desăvârșit aveam dorință. 

Îs minunate rețetele astea cu fructe caramelizate peste care se coace un blat pufos. Parcă una cu kiwi mai e pe Zambetania. Necesită doar câteva ingrediente și câțiva pași. 

Am copt prăjitura într-o tavă de cozonac. 

INGREDIENTE

• Pentru caramel

- 200 grame zahăr

- 25 grame unt

- 200 grame rubarbă

• Pentru pandișpan

- 3 ouă

- 75 grame zahăr

- 75 grame făină

- un praf de sare

- un praf de vanilină

PREPARARE

1. Într-o cratiță cu fund gros am ars zahărul. Imediat ce s-a caramelizat puțin, din teama că pe flacără îl voi face scrum, l-am turnat în tava de chec în care urma să coc prăjitura. Tava am băgat-o în cuptorul preîncins câteva minute până când zahărul era integral topit și l-am putut întinde în toate părțile pe pereții formei (Poza 1). Am lăsat tava la răcit până când zahărul a început să crape. 
2. Pe zahărul ars am așezat într-un strat tije de rubarbă curățată (cele care au fost groase le-am tăiat în două pe verticală și apoi de  lungimea formei) (2). 
3. Am tăiat untul cubulețe peste rubarbă și am băgat tava la copt 10 minute. După acest timp, rubarba s-a înmuiat și furculița intra ușor (Poza 3).
4. În minutele în care tava a stat la copt cu rubarba, am pregătit blatul. Albușurile separate de gălbenușuri le-am mixat cu un praf de sare. Când am obținut o bezea fermă am adăugat în 3 tranșe zahărul și vanilina și am mixat până la dizolvarea granulelor de zahăr. Am adăugat gălbenușurile peste spuma de albușuri încorporându-le cu mixerul la o viteză mică. Am cernut făina peste compoziția ouălor  și prin mișcări circulare, de sus în jos, cu ajutorul unei palete am amestecat-o pentru un aluat omogen cu care am acoperit rubarba înmuiată (Poza 4).
5. Am copt prăjitura 15 minute la 180 de grade până a trecut testul scobitorii curate.

   
      6. Am răsturnat prăjitura coaptă într-o tavă și am lăsat-o la răcit pentru porționarea ulterioară.

ALTE MENȚIUNI

• Prăjitura mi-a ieșit delicioasă, dar nu mă pot întreba pe cât de grozavă ar fi fost de n-aș fi amânat vreo săptămână rubarba prin frigider și nu se deshidrata într-atât. 
• Nici o cantitate mai mare de rubarbă nu i-ar fi dăunat, cel puțin două straturi de tije să fi fost la pornire.
• Zahărul topit este foarte periculos. Trebuie lucrat cu mare grijă și la transferul în formă (de-aș fi găsit prin casă o tigaie în care să-l ard și în care să coc apoi prăjitura n-aș mai fi folosit 2 vase) și apoi la răsturnarea prăjiturii. Eu n-am avut pic de sirop din cauza rubarbei veștede, posibil ca nici proaspătă să nu conțină foarte multă apă, dar tot există pericolul arderii pielii în toate momentele lucrului cu el. 
• Sper că n-a trecut sezonul rubarbei, tare aș vrea să o refac. În caramel își păstrează gustul ușor acrișor, dar combinația este minunată. Zău!