OCHII DRAGONULUI - STEPHEN KING

Provocarea În luna iunie citesc doar cărți de cinci steluțe* (1). 

* N-am desigur nicio garanție pentru numărul steluțelor atunci când încep o lectură, dar aș cam paria că multe dintre ele vor sfârși la capătul ăl bun. 

______________

Inventarul cărților în curs de citire

Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină.

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6 bucăți. 


De ce astă carte
Pentru că Provocarea cărților de 5 steluțe nu funcționează. 
O săptămână n-am citit nimic, deși cel puțin jumătate dintre cărțile neterminate sunt grozave. 
Mi-am zis că,  de nici Stephen King nu mă întoarce la dragul de lectură, n-o mai face nimeni. Ha, a funcționat manipularea! Nu doar că am citit 500 de pagini într-o zi, dar am început imediat o a doua lectură. Îs curioasă cât mă ține vrednicia.
Volumul de azi este din colecția lui B., care din fericire mai posedă nenumărate titluri ale aceluiași autor. 


***** OCHII  DRAGONULUI SAU CEVA CE N-AȘ FI CREZUT CĂ OMUL ĂSTA POATE SCRIE
Am citit cartea într-o goană nebună de a-i afla repede finalul. Pare să fie  pentru copii, dar nu știu ce copil al timpurilor ăstora ar mai citi 500 de pagini dintr-o carte. Probabil doar ăștia bătrânii ar mai face-o. 

După atâtea psihoterapii și surghiun, cărțile mele de anu ăsta, am ajuns în sfârșit la o poveste cu Feți Frumoși, mame și tați de prinți ș-un vrăjitor. Mult și-o mai iubit autorul personajele! Cum altfel vocea povestitorului să fie atât de caldă și cu zâmbet? 

În regatul Delain, regele Roland e ucis. Peter, fiul său, moștenitorul tronului, este condamnat nevinovat la temniță pe viață pentru crimă. Ce urzeli pun la cale fratele mai mic, Thomas și Flagg, vrăjitorul cel nemuritor vom afla în cele multe pagini, dar atât de puține! 

Este atât de multă căldură în nararea faptelor, sunt povești de afecțiune și prietenie minunate, ca-n toate cărțile cu prinți și balauri, dragoste părintească, toate ingredientele unei scriituri captivante. Îl iubesc și mai mult pe omul care o născocit acest film de aventuri ce m-o purtat în copilărie și la credința că întotdeauna Binele învinge. Magic!

Mintea omului, mai ales a copilului, e ca o fântână, adâncă și plină de apă dulce. Câteodată dacă e un gând prea dureros și greu de suportat, omul îl încuie într-o cutie grea pe care o aruncă în fântână. (...) și cea mai adâncă fântână are fund și că un lucru care nu se vede nu e neapărat dispărut. Rămâne acolo, pe fundul fântânii. Cutiile care ascund lucrurile înspăimântătoare putrezesc, iar urâciunea din ele se ridică la suprafață după o vreme și otrăvește apa... iar când fântâna sufletului mustește de otravă, nebunia e la un pas de tine. (Pag. 105)

Un mare plus al lecturii este asigurat de cele câteva tablouri în alb și negru care însoțesc unele dintre momentele narațiunii. Nu gratuit am scris că-i vorba de un film. Ilustrațiile întregesc fericit imaginile,  pe care oricum talentul scriitoricesc le garantează la tot pasul. 


Despre steluțe
Când am început să citesc cartea, conform îndeletnicirilor mele repetitorii, am anticipat numărul de steluțe în paralel cu a scrie textul pentru Zambetania. Am zis că-s doar patru pentru că nu-mi place defel sclipiciul, nici măcar pe coperta unei cărți și că nu poate fi prea kingciană din moment ce descrierea de pe ultima copertă vorbește despre un basm cu dragoni, or mie, pe lângă sclipici,  nici dragonii nu-mi plac. Știu, știu, doar motive întemeiate aveam.

Cred că adevărata prietenie se trezește în noi recunoștință caldă, pentru că lumea e ca un deșert, iar florile din el cresc în ciuda locului neprielnic.

Am tot alternat între dorința pentru 4 steluțe și cea pentru 5. Am citit multe cărți semnate Stephen King (este unul dintre autorii mei preferați) mai grozave decât Ochii dragonului. Dar asta fu atât de diferită și atât de frumoasă încât nu merită penalizată doar pentru că nu face parte din tiparul pe care îl cunosc atât de bine. Aș zice că tocmai din ăst motiv impune coronița. 

În copilărie și adolescență,  aș fi adorat cartea asta. Atunci nu-mi puteam închipui că există basme atât de lungi. Probabil aș fi renunțat la câteva volume ale Poveștilor nemuritoare pentru a intra în posesia unei astfel de cărți. Din prima secundă aș fi deschis-o, apoi m-aș fi hrănit citind-o și nu m-aș mai fi oprit pân nu-i ajungeam capătul. Ceea ce am făcut și-n aste timpuri, n-am mâncat citind-o, ci doar m-am uitat pe TLC citind-o. 

Poate că de-aș fi fost mai relaxată în timpul lecturii, m-aș fi bucurat mai mult de frumusețea poveștii. Am citit-o așteptându-mă la fiecare pas să se întâmple ceva teribil, cum numai domnul King știe a mă spăria. Și când am ajuns la ultima pagină, tot în așteptarea grozăviei eram. 

Și pentru că, până acum, toate cărțile sale m-au bântuit nu putea face excepție taman povestea de azi. A fost suficient să ațipesc de amiaz cu cartea-n brațe pentru a mă perpeli cu vrăjitori demoni. Noaptea am visat-o pe bunică-mea, zgripțuroiaca,  ocărându-mă că nu fac nimic toată ziua. De n-aș fi recunoscut în vocea ei, vinovăția ce-o simt pentru  nu fac nimic toată ziua, aș fi zis că-i doar un vis, ducă-se!

• Ochii dragonului / Stephen King, traducere din engleză Anduza Genescu, editura Nemira, 2007, 476 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****