CHIPUL - ALICE MUNRO

Atențiune, atențiune! Am ajuns la performanța de a îndeplini două Provocări cu un singur text. Doamnelor, domnilor, raportez! 

• Provocarea În luna mai citesc doar cărți de cinci steluțe,  episodul 3; 
• Provocarea 7 texte în 7 zile - ce vrei tu, Mărie, numa scrie! -  ziua a doua.

______________

Inventarul cărților în curs de citire

Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină.

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 4 bucăți. 

De ce astă carte

• Mi-am comandant volumul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc  stocuri de cărți,  în toate săptămânile,  cât mai îs bani.  

Pentru că erau ultimele titluri pe care le achiziționam - pân la final am cumpărat peste 50 de volume în campania respectivă -  nu puteam rata un autor preferat. 

***** CHIPUL - mici capodopere ale literaturii în ediție bilingvă română - engleză. 

N-am chef de citit, n-am chef de nimic. De-ar fi după mine, și cam este, doar aș ședea cu ochii în tavan bocind în toate zilele și clipele. Deși am începute multe titluri grozave, nu mă ating de ele pentru că-mi solicită un efort de atenție și concentrare  pe care nu-l am, momentan, disponibil. Așa am ajuns la broșurica de astăzi și-n programul viitor la cărți ușurele. În astă perioadă depresivă pariez pe volume făr de multe pagini ori de le au să nu fie de alea răvășitoare.  

Știam că am cartea asta, dar habar n-aveam pe unde e pitită. Cu ocazia selecției unor noi titluri pentru donații (coincidența face să fie tot 50 ca și cele achiziționate) am găsit-o ș-am citit-o cu misiunea de a fi ea cea care mă azvârle din nechefuri. Nu fu! 

Chipul este o povestire cu doar 40 de pagini. Doar ăla e pentru lista de lecturi cu 400 de pagini, nu pentru Alice Munro știut fiind că n-are nevoie de sute de file pentru a construi un text de proză excelent. De la primele pagini am recunoscut povestirea ce o citisem într-una dintre culegerile sale. S-a dovedit a fi din volumul Dragă viață (lecturat de mine în 2017). Din fericire pentru starea mea proastă din aste vremi nu mi-am amintit finalul și am citit-o tot încercând să-l recuperez în avans. N-am reușit, ceea ce o asigurat o captivitate, deci neabandonul broșuricii în teancul neterminatelor. 

Îi o povestire 100% pe tiparul scriiturii lui Alice Munro. O felie de viață, pe ici normală, pe dincolo ușor fantastică, dar domestică în totalitate.  Am găsit o lucrare ce analizează stilul despre care vorbesc, abia aștept să o achiziționez imediat ce voi primi dezlegare, cel mai devreme la toamnă. Viața unui om de la naștere pân aproape de moarte e dezvăluită în Chipul.  Deci, nu o felie de viață de astă dată, ci aproape întregul. Un domn își povestește viața marcată în toate firele de faptul că a fost născut cu jumătate de față vineție, de parcă ar fi stropit cu zeamă de struguri cred că era pe undeva detaliat. Puține personaje, când îs multe la Alice Munro?!, mama, tata, unu, doi prieteni. Puține momente: nașterea, moartea unora, două, trei întâmplări ce par aleatorii și aparent făr de consecințe. Dacă e ceva ce să mă doară în toate textele scurte ale autoarei de Nobel, atunci e vorba despre ce ar fi fost dacă. Chipul este puțin mai mult despre ce ar fi fost dacă.  M-am tot gândit, din perspectiva aceasta, să merg pe 5 steluțe.  Apoi mă suceam la 4 și tot așa.

Semnul meu din naștere nu e roșu, ci violet. Întunecat în copilărie, s-a deschis puțin la culoare pe măsură ce am crescut, dar nu a dispărut niciodată complet. E mereu primul lucru pe care îl observi la mine când vii din față și, dacă te apropii din stânga, din direcția jumătății normale, ești șocat să-l vezi. E ca și cum cineva ar fi vărsat pe mine suc de struguri sau vopsea; o pată mare, care nu se transformă în stropi decât când ajunge la gât. Cu toate că îmi ocolește destul de bine nasul, după ce îmi pătează o pleoapă. (Pag. 8)

Din păcate pentru scopul cărții, exersarea și sporirea cunoștințelor de limba engleză, am ajuns la ea când dorința mea pentru așa ceva e spre minus infinit. O păstrez la-ndemână pentru vremurile în care voi fi deschisă exercițiului acesta pentru că mi-ar plăcea grozav s-o văz și-n limba-n care o fost scrisă dintâi. Am credința că  simplitatea și concizia textului sunt și meritul traducerii, de aceea  am început să dau în urmărire și traducătorii, nu doar autorii.  Are textul în oglindă, pe două pagini, în stânga limba română, în dreapta engleză, de aceea am spus doar 40 de pagini și nu 90. 

Ceva s-a întâmplat aici. În viața fiecăruia există câteva locuri sau poate doar un singur loc, cel în care s-a întâmplat ceva, și apoi vin toate celelalte. (Pag. 92)

Despre steluțe

N-am desigur nicio garanție pentru numărul steluțelor atunci când încep o lectură, dar aș cam paria că multe dintre ele vor sfârși la capătul ăl bun. 

Pentru prima dată am ratat pariul din cadrul Provocării  În luna mai citesc doar cărți de cinci steluțe. N-aș zice că-s prea necăjită,chiar de pierderea se petrece pe scriitura unui autor de-l ador. Penalizarea cu o steluță (căci, da, autorii preferați pornesc de la 5 steluțe, nu de la una) îi cauzată doar de faptul că am citit multe alte povestiri mai grozave decât asta. 

Mărturiseam c-am tot alternat calificativul între 4 și 5 pe parcursul lecturii. Textul pentru Zambetania l-am scris simultan cu citirea volumașului. Pentru că  pe de 4 ori câte 10 pagini am văzut un film în mai multe episoade, pentru că finalul este făr de bucurie, deci doare, probabil că a treia oară mi-l voi aminti integral și pentru că așa vreau eu merg pe 5 steluțe.  

Credeți că asta ar fi schimbat ceva? Răspunsul este, și pentru o vreme, și niciodată. 

• Chipul / Alice Munro, traducere Ioana Opaiț, editura Litera, 2016, 95 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****