Chocolate crinkles la Virtual Hug de august

Pe lista celor 15 Gdeserturi de la-nceputu’ anului erau macaronşi. Pentru că-mi plac tare, pentru că-s a dracu de  scumpi, pentru că la examenu' de cofetar s-o prezentat 60 de bucăţi sub deviza “trebe respectate regulile, îs simpli şi uşori făcubili!”, pentru că-n trecut i-am ratat şi pentru că  rămân de la creme albuşuri de congelat. Crisa, nu le-o dat macaronşilor aviz de producţie “de ce nu încerci biscuiţii crăpaţi?!”. Răspunsu’,  în mintea mea,  era pentru că i-am ratat de două ori.  În fapt, pentru că recomandarea venea de la ea, era musai de executat.

De acea dată, cu reţeta de la Maya, i-am reuşit!

Întâia oară,  deşi toată lumea i-o lăudat, mie mi s-o părut prea “ca o turtă dulce veche”.  Era prima tură, care arăta perfect, dar era prea coaptă. Timpii cuptorului meu îs mult prea personalizaţi în raport cu cei ai cuptoarelor standard. Cei care au şezut pe fundul cutiei pân la 3 zile după eveniment, erau mi-nu-na-ţi!

I-am refăcut pentru vizita mamei din martie. Şi apoi de încă vro douăj de ori cu diverse motive or ba (ba comandă, ba musafiri neanunţaţi la G, ba Buna). Chiar şi pentru Virtual Hug i-am pregătit cu gând de mărţişor or de Paşte pentru Maya.

Reuşita e simplă şi garantată de se respectă la virgulă reţeta  ei (ciocolată cu conţinut ridicat de cacao, timp de şedere aluat la frigider, timp scurt de coacere). Pentru o tavă îs de lucru cinşpe minute cu aluatul, pauză două ceasuri cu el la frigider şi încă cinşpe pentru modelat şi copt. La Auchan,  Kandia de-o folosesc io îi şi cu puţin peste doi lei, deci toate duc la musai de-ncercat reţeta că-i spornică, rapidă, ieftină şi absolut delicioasă!

Scriu reţeta de bază pe care eu am personalizat-o în funcţie de oamenii dragi cărora le-am dăruit fursecurile (pentru R cu stafide, pentru mama cu nes şi cafea, o rămas la stadiul de plan  interiorul din caise confiate - la stafide am scos din făină jumătatea cantităţii stafidoase, la câtă cafea fu, atâta făină minus). Mai visez să încerc un blat, dar încă nu i-am născocit crema potrivită.

Pentru 20 de bucăţi la 12 grame – aprox. 250 gr fursecuri coapte:

-          80 gr ciocolată amară 72-80% cacao – eu am avut Kandia 75% cacao

-          20 gr unt – la una dintre dăţi am dublat din neatenţie untu, nu i-o dăunat prea tare, o rămas doar mai mult  pe hârtia de copt

-          30 gr zahăr tos

-          1 ou  

-          75 gr făină

-          1/2 linguriţă rasă praf de copt

-          un praf de sare

-          zahăr tos şi zahăr pudră pentru tăvălit  (cca 25 gr din fiecare soi)

1. Am topit ciocolata ruptă în pătrăţele pe baie de aburi. Când pe margini începe a se topi opresc focul.

 Când toate bucăţile sunt topite în întregime  adaug untul şi amestec bine pân la omogenizare. Asta-i ultima mea găselniţă  după ce într-una dintre ture am turnat ciocolata prea caldă peste ouă. Iară n-aş zice că i-o dăunat, o fi de la rugăciunile de le slobozeam întru reuşita  comenzii. Ciocolata am lăsat-o la răcit cât am mixat oul.

2. Oul (am observat că de oul e  mare aluatul rămâne mult prea moale, de e mic se întăreşte de nu se mai lipeşte zahărul prin tăvălire, deci varianta optimă ar fi un ou mediu – 63 gr) peste care am turnat un praf de sare l-am mixat bine cu zahărul pân şi-o dublat volumul.

3. Ciocolata călduţă spre rece am turnat-o peste ou şi am mixat uşor pân la încorporarea completă.

4. Am turnat făina cernută cu praful de copt. Tot cu mixerul la viteză mică amestec şi făina. Se obţine un aluat moale care se va întări cât trebe la frigider şi se va modela uşor.

5. Înfoliată compoziţia moale se lasă la rece 2 ore or de pe o zi pe alta. Când musafirii lu G au anunţat la un moment dat neprevăzut că ajung în 3 ceasuri, am lăsat la frigider doar un ceas şi au crăpat foarte puţin.

6. După şederea la frigider am cântărit câte o linguriţă de ciocolatoasă la 12 grame, 20 -21 bucăţi îmi ies la final. Şi pentru că e nevoie de foarte puţin timp pentru asta şi io alte trebi n-am şi pentru că-mi plac grozav  egale pentru pretenţioşii care gândesc “ş-un milimetru contează,  Maria”.

7. Bucăţile cântărite le-am rotunjit între palme, le-am tăvălit bine prin zahăr tos întâi şi apoi prin pudră. Am încercat şi făr de tos. Nu rămâne crusta finală atât de pronunţată. Important e să fie tăvălite bine, nu încărcate exagerat, dar nici scuturate asemeni.

8. În tava mare a cuptorului am aşezat hârtie de copt şi apoi biluţele fie turtite, fie ba. În ambele cazuri crapă.  

9. În cuptorul preîncins, nu la temperatură mare (se caramelizează zahărul care intră-n contact cu hârtia).

 Eu le coc fix 5 minute pe treapta de la mijloc la foc mediu spre mic.

10. Sunt foarte moi după coacere, aproape poţi crede că-s crude. Nu-s! Trebe lăsate să se răcorească în tava de copt, altfel sunt foarte fragile spre imposibil de mutat. Se păstrează în cutii doar după ce sunt bine răcite, altfel se topeşte tot zahărul. De se lasă bine la răcit nu se usucă, doar crusta se formează corect, iară interiorul rămâne moale şi umed.

Pentru că blogul Mayei este pentru  mine ăl mai frumos dintre blogurile frumoase, ăl cu mai puţine vorbe pe lângă reţetă, ăl cu fotografii ce mă trimit în bucătărie cu pohte instant, ăl cu sfaturi şi informaţii utile suplimentare, îi dedic îmbrăţişarea virtuală a lu’ august.

Să ai o vacanţă cu multe zâmbete şi bucurii, Maya!

Virtual hugu de august e găzduit de  Ştefania şi amu se face anu de când Crisa o născocit provocarea aceasta ce mie mi-i cale să vorbesc despre oameni pe care-i citesc cu multă admiraţie şi drag.  Am gata şi îmbrăţişarea lui septembrie, pentru un om virtual care există în viaţa mea cu efecte la modul cel mai real. Abia aştept să povestesc, sper să nu se întâmple pe la Crăciun or mai târziu.