Valea pasiunilor - Lidia Jorge

Avui iară ocazia să-mi aleg pentru drumul cu trenul una dintre cărțile fratelui meu. Am cules-o pe cea despre care scriu astăzi prin prisma faptului că era sora negeamănă a volumului anterior selectat, Conchistadorul. Romanul lui Almeida Faria nu m-o cucerit atunci, dar mi-o trezit atenția numele  colecției din care cele două volume fac parte,  Desenul din covor.

Ce-i cu desenul ăsta (ca să nu zic cu covorul)?

Existența acestuia, spectaculoasă sau ternă, este o succesiune de evenimente și stări, de noduri și semne, al căror rost personajul însuși probabil că nu-l va înțelege niciodată. Această experiență e scrisă pe dosul covorului, cu încâlceala lui de fire. Dar romancierul, ca orice demiurg, are acces la semne și la sensurile lor în virtutea cărora își proiectează, de altfel, personajele. El e singurul care vede fața covorului și desenul - adică destinul.

Ce mi-o plăcut mie strașnic aci?

Ce splendidă imagine a vieții! Și văd limpede țolicul meu, cu firul adesea scăpat în afara modelului, cu multe nuanțe de cenușiu senin, exact cum țesea Buna din zdrențe  preșurile în copilăria-mi, cu olecuță de galben și roșu. De-ar mirosi a vanilie și portocale, ternul va fi fost cu rost.

Ca și Conchistadorul, Valea pasiunilor este tradusă din limba portugheză de Micaela Ghițescu. Romanul are fix 200 pagini, lectura este lină, făr de poticnirile în istorie și mitologie întâmpinate cu primul număr (primul citit de mine, la editură are numărul 15 din 21) al colecției.  

Ceea ce mi-o-ncetinit ritmul fu narațiunea. Unul dintre personaje povestește tot, deci făr de dialoguri. Io nu mă poci bucura de cărțile unde nu văd liniuțele de conversație.  

M-am dumirit târziu despre ce este vorba-n carte. Citisem pe ultima copertă Unicele amintiri ale acestei fiice despre tatăl ei sunt două vizite scurte, atunci când acesta se strecoară tiptil în camera "nepoatei". Am pus eticheta de incest și am citit juma de carte tot așteptând confirmarea.  Păguboasă-i mintea care judecă!

Walter Dias este mezinul unei familii trăitoare în Valmares. Membrii clanului:  tatăl este Francisco Dias, mamă nu-i, șapte frați mai mișună pe acolo pe lângă Walter ș-o servitoare, Alexandrina cu bărbatu-su. Peste timp mai apar soțiile fraților mai mari și desigur juniorii lor. Pocinogu este că Walter lasă gravidă o fătucă, Maria Ema,  pe care nu vrea cu niciun chip s-o ia de nevastă. Francisco drege beleaua, forțându-l pe fratele cel mare s-o facă, Custodio. Așa se naște fetița cu tatăl unchi și unchiul tată, ea este personajul care și narează întâmplările derulate pe mai multe zeci de ani. 

Walter este singurul care nu răspunde comenzilor tatălui care-și exploatează odorurile la muncile câmpului și  la îngrijirea animalelor. El cere să meargă la școală, va reuși chiar să ajungă la un profesor care-l va îndruma să studieze păsările, să le deseneze. Împotriva voinței tatălui și a celorlalți membri ai familiei sale, Walter va călători concentrându-se pe noile pasiuni, păsările și desenul. 

Walter a colindat prin India, din India s-a dus în Australia, din Australia a mers în Africa și, pe urmă, timp de șase ani, a umblat din port în port între cele două țărmuri ale Atlanticului.

Fetița cunoaște adevărul, toată lumea îl cunoaște, dar toată lumea vorbește doar despre varianta oficială, Walter este unchiul ei. Libertinul don Walter pornește în jurul lumii părăsind familia, din care oricum mai mult absenta, dar fetița adună cu mare grijă orice semn ajunge în fermă de la acesta. Cele mai multe sunt plicuri cu ciorne pe care-s desenate păsările locurilor prin care aventurierul ajunge. 

... alteori desenele se însuflețeau cu intenții, din ele se desprindeau sentimente și expresia vietăților, ca și cum ar fi avut suflet...

Copilăria fetiței tăcute și ignorate roiește în jurul celor două momente în care tatăl său a vizitat-o noaptea,  în cameră, pe ascuns. Pân la urmă nici n-am priceput dacă mintea mea pervertită a intuit incestul or ăsta chiar s-o petrecut.

Cam ăsta-i decorul în care viața tuturor o ia razna: cu excepția lui Custodio, bărbatul șchiop, ceilalți frați părăsesc ferma în căutarea unui trai mai bun, iară fiul risipitor, Vântură-lume, se-ntoarce la casa părintească unde-i sunt nepoata-fiică și ibovnica din tinerețe, acum sora căci alt alint nu i-o găsit cumnatei, mama fiicei sale.

Pe unde nimeresc bărbații fugiți din casa părintească? Fernandes din muncitor la calea ferată ajunge patronul unei firme de imobiliare în Vancouver, Joaquim începe ca pădurar și devine proprietar de fabrică în Halifax, Manuel din miner ajunge să dețină un centru cu limuzine în Ottawa, despre Luis n-am reținut, Jaoa e proprietar de lăptărie, iară Inacio e constructor în Caracas, tot pe cont propriu și el. Aș zice că nu s-au ratat fugarii. 

Cum se sfârșesc evenimentele cele strâmbe, nu mai dezvălui.

Nu e o carte pe care să-mi doresc s-o recitesc, dar a fost o lectură plăcută, pe alocuri cu emoția pe care mi-o nasc marile cărți.


Tăicuțule, la ora asta pesemne avem rude răspândite prin toate colțurile lumii, cu ochii lui, ochii aceia ai lui Walter care uneori par de ghepard și alteori de pisică. Ochii cenușii ai lui Walter....

Valea pasiunilor - Lidia Jorge - editura Art 2008