Tort cu brânză și ciocolată

Îmi trebea un tort pentru ziua bunicii cu anul 92. 

Cu ce naiba să-l fac când și-o interzis ciocolata?!  Să fie nedulce, să fie moale.

Am văzut  niște jeleuri din pepene și am avut o revelație: i-ar plăcea mult un cheesecake cu pepene.

De la revelație la înfăptuire distanța-i atât de mare uneori încât cele două nu se mai întâlnesc pe lumea asta. 

PAȘII UNUI TORT RATAT 

1. Am pregătit jeleurile. Adică am blendurit pepene, i-am pus gelatină, l-am ținut o noapte la congelator. Când să le adaug  la tort, s-au refăcut la starea inițială, cea de suc. Rețeta după care m-am inspirat zicea 20 grame gelatină la un kilogram de pepene. Am avut o parte și la frigider, nu la congelator, aia n-o-nchegat deloc.

- Păi, dacă le-ai congelat  zice cu adevăr G.

Nu m-o dus mintea, io așa le-am congelat pe toate, căci nu-mi plac jeleurile cu multă gelatină care au textură de piftie. Bine, așa le-am cam ratat pe toate în trecut, dar nu m-am dumirit de cauze pân la pepene unde fu evidentă nărozia.

Am mai distrus ș-un sos de pepene cu pectină, care cu zmeură o ieșit grozav, cu pepene o rămas lichid. 

2. Aveam blat congelat. După decongelare l-am presat în forma pentru asamblat tort. La final toate firimiturile s-au risipit în toate direcțiile, n-am avut un milimetru de blat legat.

3. Cu ce să-nlocuiesc eu la miezul nopții jeleurile, taman dichisul tortului meu ?! N-am avut o idee mai grozavă decât cea mai proastă,  asta:  să fac cupole din ciocolată că-n juma de ceas le pot folosi.

4. Cea mai mare frustrare mi-o nasc pe bloguri rețetele în care nu e secțiune pozată. Cum eu îmi permit ades să dărui dulcegării secționate, așa și amuș mi-am propus să duc întregul tort porționat. Dau să tai o felie, mă-mpiedic în ciocolată, nu poci trece mai departe. Dacă tot am stricat, să continuu. Încing un cuțit, tot nu pot tăia ciocolata. Scot bomboana, o secționez în două, o adaug feliei, fac poză. Ciopârțesc tot tortul după metoda asta.

5. Dacă tot e așa de strivit pe jumătate, ce-ar fi io să las la mama bucata asta?!

6. ZIUA 1. 

- Bunica, dacă  nu ne-am adunat toți la masă, eu azi nu împart tort!

7.  ZIUA2. 

- La mulți ani, Buna! Uite bucățica ta de tort, am scos ciocolata că nu-ți place și oricum era tare!

- Nu mănânc decât ce știu că-mi face bine. Ăsta n-am de unde ști cum îmi face. 

Și pepenele îi face rău  aflu ulterior, d-aia n-am avut io minte când mi-o trebuit.

SFÂRȘIT

CHEESECAKE CU CIOCOLATĂ

BLAT

Am păstrat la congelator de la Momofuku, ĂSTA, 250 de grame blat. Resturile au fost de la cele două foi, deci și vanilate și cu ciocolată. Pentru tortulețul acesta e suficientă 1/3 de la oricare dintre ele. 

Din păcate deși mi-o trecut prin minte să le amestec cu unt moale, am presupus că resturile firimițate se vor lega doar pentru că le voi presa bine. N-a fost așa, dar ca variantă de blat, au fost alegerea perfectă.

CREMA DE BRÂNZĂ

Cel mai bun cheesecake pentru mine este cel din cartea de Rețete regale a principesei Margareta, New York Cheesecake. În carte cantitățile sunt pentru tava de 20-23 centimetri, eu am pregătit pentru cea de 16 centimetri 75%.

Ingrediente pentru o doză, am folosit o doză și jumate:

- 225 grame cremă de brânză - am avut jumătate Philadelphia, jumătate Frischa

- 100 grame smântână grasă - am uitat să cumpăr și am folosit frișcă lichidă, Pilos de la Lidl

- 100 grame smântână pentru frișcă - tot Pilos 30% am avut 

- 75 grame zahăr

- 5 grame gelatină

- 30 mililitri apă
- extract de vanilie

Am lăsat gelatina acoperită de apă la înmuiat și apoi am topit-o în apă caldă.

Am mixat crema de brânză cu zahărul și vanilia. Am adăugat gelatina și apoi smântâna.

Separat am bătut frișca, pe care am turnat-o peste crema de brânză.

Am acoperit blatul cu întreaga cantitate de cremă.

Am mai pregătit încă jumătate din cantitate pentru  a acoperi cupolele de ciocolată la asamblare.

CUPOLE DIN CIOCOLATĂ NEAGRĂ

Am greșit doar pentru că le-am îmbrăcat în strat de ciocolată amară. Făr de el, n-aș mai fi strivit prin tăiere toate porțiile. Oricum, după două zile, când i-o venit rându la mâncat, ciocolata s-a spart ușor cu lingurița.

Pentru 12 cupole de 4 centimetri: 

- 100 grame ciocolată 70% cacao

- 100 grame frișcă lichidă

Am topit pe baie de aburi ciocolata ruptă bucăți cu frișca. Am lăsat după răcire 15 minute amestecul la congelator după care l-am mixat pân s-o deschis la culoare.

Am umplut cu el forma unsă cu ulei și acoperită cu ciocolată, n-am mai zis de carcasa de ciocolată în cantități căci fu o idee proastă.

ASAMBLARE 

- am montat cadrul direct pe farfurie, asta a fost o idee grozavă, se alegea praful de tort mult mai repede, de-ar fi trebuit să-l tranfer din formă

- am întins blatul firimițat și l-am presat cu atenție

- am turnat peste blat o doză cremă de brânză

- am așezat în lateral, în cerc, cupole de ciocolată și una în mijloc, de la ambele mi s-o tras năcazu cu distrus secțiunea

- am acoperit bomboanele  cu jumătate doză cremă de brânză

- am fost tare inspirată să dezgolesc parțial ciocolata și să adâncesc cu o coadă de linguriță șanțuri între bomboane

Am lăsat o noapte tortul la frigider. Am scos cadrul și folia PVC. 

DECORARE cu frunzulițe de mentă proaspătă și coacăze roșii congelate.

Eu am fost foarte dezamăgită pentru că n-am reușit să-mplinesc absolut nimic din ce am avut în cap. Nici n-am avut pe ce pune lumânările.

DAR combinația blatului momofukucesc, ciocolată amară,  cremă de brânză este delicioasă și pentru asta o voi folosi și la următorul tort, care-i foarte repede în plan. O voi suci cât să am rețetă nouă pentru blog, sper că nu adun  și traume noi. Deși pare multă cremă, chiar nu este. Fructele au fost mult prea puține în raport cu ce se cerea. 

-----------------

De multă vreme am o regulă, să nu treacă luna făr să ajung la bunica. Am o groază cumplită la fiecare drum că va muri și eu n-am reușit să-mplinesc singurul dar care contează și pentru ea și pentru mine. Ei bine, în fiecare lună, bunica-și împarte pensia cu mine. 

- Ia mamă banii ăștia ca să am pe lumea cealaltă!

- Când ajungi acolo îți garantez io că-ți trimit bani, bunica! Nu-ți mai bate capu cu prostii de astea!

Poate că bunica nu mai are grija asta, dar eu deja mă perpelesc, cum îmi voi respecta promisiunea asta?! Doamne, mai dă-mi răgaz măcar zece ani să găsesc soluția!

----------------
Oameni buni, nu știu ce-am făcut de v-ați înmulțit, da' crapă inima-n mie de bucurie când vă număr pe contorul de cititori zambetani.
Bine ați venit, chiar de-mi sunteți  încă făr de vorbe!
Revin săptămâna viitoare cu fratele negeamăn a lu'  tortu ăsta. Sper.