Zambetania: AȘA-MI TREBUIE DACĂ ZIC PROSTII

De ce astă carte
Pentru ultima comandă, din octombrie, am fost extrem de surprinsă când am primit un titlu nou la unul dintre autorii mei cei mai dragi: Boris Vian.
Mi-am notat amuzată pe fișa de lectură că abia când n-am descoperit nimic neștiut la Stephen King, Cristian Tudor Popescu, Anca Vieru sau Marian Coman, mi-am amintit de Elena Ferrante și Boris Vian. Cu ambii am primit răspunsuri câștigătoare!
19 lei a costat broșurica, după o reducere de 30%.

*** Boris Vian n-a murit!
Când văd un titlu nou în librăria online, îmi urc așteptările pân’ la ceruri. Când primesc cărțulia, deja mi-s dezumflată. Doar câteva pagini, format mic, aerisit. De-ar fi trăit mai mult Boris Vian, nu doar cei 39 de ani zbuciumați...

Să crăp n-aș vrea
Nu domnule nu doamnă
Înainte de a-ncerca
Gustul fără pereche
Savoarea ce amai cea
Să crăp n-aș vrea
Înainte de-a gusta
Aroma morții...
Să crăp n-aș vrea

În 2020 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa. E puțin probabil, spre imposibil, să mai fie descoperite pagini care n-au fost publicate deja în acest secol. Ș-atunci, calea este aceasta: o culegere de citate amuzante, frapante, critice, neconformiste, ironice, radicale, incomode din opera autorului francez. Deși la noi este tradusă în 2025, cartea a apărut în Franța în anul centenarului.

Să sărbătorim acest eveniment cu câteva din cele o mie și una de spuneri geniale ale lui Boris Vian sau ale personajelor sale. (...) Pătrundeți în universul hazliu al celui care reinventează lumea, o colorează, o face mai captivantă fără a se îndepărta vreodată cu adevărat de realitate. Opera lui e o invitație de a aborda viața cu fantezie, melancolie, generozitate.

Volumul cuprinde dară citate selectate din întreaga operă a lui Vian: romane, nuvele, poezii, cântecele, piese de teatru, scenarii, spectacole, cronici, librete de operă, articole de revistă, scrisori și mâzgăleli. Ediția a fost alcătuită de către Florian Madisclaire. Lămurire de la AI: Florian Madisclaire este Director Digital al Éditions Fayard — una dintre cele mai importante edituri franceze.

Anvergura universului său artistic este atât de mare încât nu poți fi exhaustiv. Sunt sigur că o nouă lectură ar duce la o selecție diferită de cea de față. Opera lui Boris e inepuizabilă și mereu o sursă de inspirație, eternă ca el. Eu vă propun o selecxție de citate disparate, luate de peste tot, fără artificii, o selecție care știu că-mi place. O culegere care exprimă atât fantezia, cât și angoasa unui om care n-ar vrea să crape.

Mi-a atras atenția o mărturisire din nota traducătoarelor Alina Pelea și Rodica Baconsky, care-n cazul Boris Vian, probabil ca în mult mai puține altele, se autonumesc rescriitoare — ...arareori poți aborda noianul de jocuri de limbaj combinate cu trimiteri la epocă și aluzii diverse altfel decât rescriind. În cazul volumului de față, constituit din citate scoase din context, provocarea e și mai mare, iar punctul de sprijin oferit de textul francez obligă la acrobații lingvistice uneori riscante.
Iar în nota asupra ediției (franceze) se pomenește despre coperta care conține o fotografie cu Boris Vian și soția sa, Ursula, la mare, în Normandia. Vian stă în picioare, cu pieptul umflat și mușchii încordați... așa ceva trebuia să găsesc și să văd musai.  Îmi imaginez că ar fi fost greu de publicat în România cu aceeași copertă, dar e o imagine atât de prețioasă.

Deși cartea are doar câteva pagini, nu toate sunt dedicate citatelor. Am pomenit deja cele două note — ale editorului francez și ale traducătoarelor în limba română — iar la acestea se adaugă câteva file de biografie și întreaga bibliografie a lui Boris Vian.

Deși am citit de multe ori informații biografice — inclusiv în Nimeni nu scapă, care are un capitol dedicat — abia acum am aflat că, într-o ultimă lovitură a sorții, după mai multe ore de așteptare, angajații firmei de pompe funebre intră în grevă, obligându-i pe prietenii lui să-l coboare ei înșiși în mormânt. Îi alătur imaginea lui Freddie Mercury scos din casă într-un sac de gunoi negru...

De arhiva mea nu a luat-o razna, în 2015 m-am întâlnit cu Boris Vian și Smulgătorul de inimi. Mă amuz recitind cât de confuză eram. Încântată și zăpăcită — ce început minunat pentru povestea de dragoste de astăzi, zece ani și multe cărți mai târziu. Am verificat curioasă dacă vreunul dintre citatele nerecenziei mele de atunci apare în culegere. S-a strigat bingo!

O femeie nu mai poate avea încredere în bărbați din momentul în care un bărbat i-a făcut copii. Și mai ales în acela nu mai poate avea încredere.

Acum frunzăresc Spuma zilelor și-mi atrage atenția un citat pe care l-am regăsit selectat în culegere: Povestea e cu totul și cu totul adevărată fiindcă eu am născocit-o de la un capăt la altul. E musai de recitit cartea aceasta — nu doar pentru că multe citate din roman sunt cuprinse în volum, inclusiv titlul Așa-mi trebuie dacă zic prostii, este, de fapt, replica unui personaj din această sublimă poveste de dragoste.
O altă carte din care au fost alese gânduri este Toamnă la Pekin. Am fost extrem de dezamăgită să nu recunosc niciuna dintre scrierile care mi-au atras atenția în timpul lecturii.  Religia a fost inventată pentru ca orice criminal să-și afle un loc sub soare. Din păcate, n-am lăsat atunci pe blog niciuna dintre imaginile fanteziste — atât de uluitoare la Vian...

Pare-se că una dintre cele mai cunoscute ziceri ale lui Boris Vian ar fi definiția aceasta: Umorul e politețea disperării. Inițial nu mi-a atras deloc atenția — mda, sună bine paradoxul. Dar suprapunând-o acum peste imaginea tânărului care a creat, cu un umor nebun, povești incredibile, mă-ntreb: din câtă durere s-au născut aceste performanțe, din ce întuneric au ajuns luminile, din ce suferințe zâmbetele? Și, de niciunde, îmi răsar în minte numele geniilor care s-au sinucis...

Mă voi opri, ca să nu ajung ca nerecenzia mea să depășească însăși numărul cuvintelor cărții. Mai adaug doar câteva citate  — pe fișă mi-am notat fix 13.

Regret că sunt printre cei cărora războiul nu le inspiră nici reflexe patriotice, nici mișcări parțiale din bărbie, nici entuziasm ucigaș (Rosalie, Rosalie!), nici bonomie înduioșată și plină de emoție, nici pioșenie subită— ci doar o furie disperată, totală, contra absurdității bătăliilor care sunt bătălii de cuvinte, dar ucid oameni de carne.
Ecarisajul pentru toți

Nu ești întreg câtă vreme n-ai murit.
Iarba roșie

De ce au murit Adam și Eva? Eroare de Facere.

Banii nu aduc fericirea celor care nu-i au.
Spuneri

Despre steluțe

Mă-ntreb ce reacție are un cititor care, pentru prima dată, se întâlnește cu Boris Vian în Așa-mi trebuie dacă zic prostii. Pot răspunde doar în numele meu: nu m-ar fi convins în veci să sar pe o carte de-a sa. De i-aș fi văzut apoi numele pe o copertă, probabil m-aș fi oprit la gândul că ia să văz cu ce se mănâncă în original tipul ăla cu citatele nici prea-prea, nici foarte-foarte. Sigur, același risc apare și dacă prima intersecție o ai cu una dintre scrierile mai puțin grozave ale unui autor.

Am fost ușor dezamăgită la finalul lecturii. Concentrația de Boris Vian din întreaga operă din care au fost smulse citatele este foarte diferită de cea rămasă-n mintea mea după citirea neintegralei. Firește că la o carte sau la un autor, ne atrag atenția și emoția lucruri diferite, dar parcă atât de diferite nu m-aș fi așteptat. O fi, cum zice franțuzul: în alt moment ar fi ales poate alte rânduri ș-atunci totul este mult prea subiectiv și d-aci erorile...

Așa-mi trebuie dacă zic prostii de Boris Vian, traducere și note de Alina Pelea și Rodica Baconsky, editura Univers, 2025, 117 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturile abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 440 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

luni, 10 noiembrie 2025

AȘA-MI TREBUIE DACĂ ZIC PROSTII | BORIS VIAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu