Zambetania: FABRICA MORȚII - O MĂRTURIE DESPRE AUSCHWITZ

Pentru astăzi, am ales dintre restanțele lui 2023 volumul Fabrica morții.

De ce astă carte

Nu mai știu dacă în biblioteca rămasă de la foștii proprietari ai casei ori în cărțile lui B. de la bloc am găsit Fabrica morții. Așa arată, îngălbenită (mai degrabă înmaronită), cu marginile rufoase, fără prima copertă. N-o puteam rata, după ce i-am citit titlul.

De curiozitate, l-am întrebat pe Google cum era coperta lipsă. Mi-o recomandat una de juri că-i de la cartea mea veche.

**** Noi vechi mărturii despre Auschwitz

Fabrica morții. O mărturie despre Auschwitz este scrisă de Ota Kraus și Erich Kulka. Este o relatare a experiențelor autorilor ca deținuți politici în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Cartea oferă o perspectivă profundă asupra atrocităților naziste și este o mărturie extrem de importantă a Istoriei. Volumul a fost inițial publicată în 1946 și a fost republicat (și completat) de mai multe ori. A fost una dintre primele și cele mai puternice mărturii (pare-se că a fost chiar prima) care au descris experiențele supraviețuitorilor.

Ota Kraus s-a născut pe 1 septembrie 1921 în Praga, a fost deportat în mai 1942 la Ghetto Terezin și apoi la Auschwitz. După război, a studiat literatură, filozofie, engleză și spaniolă și a emigrat în Israel în 1949. A publicat mai multe cărți despre Holocaust. A murit în 2010, avea 91 de ani.

Erich Kulka este născut pe 18 februarie 1911 în Vsetín, a fost arestat în 1939 pentru activități de rezistență împotriva ocupației naziste. După război, a devenit scriitor și a emigrat în Israel în 1968. Ca și Ota Kraus, Erich Kulka a scris mult despre experiența supraviețuirii, rezistența evreilor și crimele comise în lagăre. Ambii autori au depus mărturii în numeroase procese împotriva criminalilor naziști de război. Și-au dedicat viața cercetării contribuind la colectarea și conservarea mărturiilor supraviețuitorilor Holocaustului. Kulka a murit în 1995, la vârsta de 84 de ani.

Autorii volumului au fost arestați pentru rezistență activă față de naziști. Apoi interogați, torturați, duși în lagăr. La început au lucrat ca lăcătuși, meserie care le-a făcut viața mai ușoară în centrul de detenție. Era mare nevoie de meseriași. Pe cât s-o putut și pe cât există ușor în terifiant (păstrarea curățeniei corporale, mâncare mai multă și mai bună, îmbrăcăminte și încălțăminte suficiente).

Făceam lacăte și broaște, veselă pentru bucătărie, ba chiar și sobe, reparam biciclete și tot soiul de obiecte de uz casnic etc.

Au avut circulație liberă în lagăr, ceea ce le-a asigurat nenumărate contacte și aflarea directă a multor întâmplări și evenimente reale. Au reușit nu doar să supraviețuiască ci și să-i ajute pe alții. În perioada prizonieratului, au izbutit să trimită scrisori (documente, știri) acasă, către familie. Erau și curieri între deținuți și oamenii liberi care lucrau în lagăre sau între diferite grupuri de rezistență. Datorită accesului la multe zone ale lagărului (în lagărul pentru femei, la punctul de dezinfecție și la crematorii) prin prisma poziției lor în echipa de întreținere, au ascuns și transportat documente și informații importante. După eliberare au cercetat și documentat Holocaustul, iar arhivele lor au fost donate la Yad Vashem și alte instituții pentru a fi conservate și studiate.

Ota Kraus a avut numărul 73046 și a fost arestat în 02.04.1940. Erich Kulka a primit numărul 73043 și a fost arestat în 23.06.1939. Fiecare dintre ei a trecut și prin alte lagăre (treptele purgatoriului) până să ajungă la Auschwitz (iadul). Ambii au fost eliberați în ianuarie 1945, odată cu eliberarea lagărelor.

Culegerea include multe ilustrații, planuri și fotografii care evidențiază condițiile din lagăr. Desenele au fost făcute de deținuta Dina Gottliebova (nr. 61.100), care a stat la Birkenau 15 luni. Harta împrejurimilor Auschwitzului este un fragment dintr-o hartă întocmită de Institutul geografic militar din Praga. Fotografiile au fost făcute după eliberarea lagărelor. O mică parte a imaginilor a fost realizată de un SS-ist la trierea deținuților. Alte fotografii au fost furnizate de Comisia Extraordinară de Stat, Muzeul Auschwitz și Muzeul Evreiesc de Stat din Praga. Planurile sunt în mare parte lucrări ale Verei Foltynova și Jiri Kolin, prizonieri. Reprezentarea grafică a proporțiilor pe care le-a avut în Europa exterminarea de la Auschwitz și proiectarea machetei crematoriilor aparțin celor doi autori ai volumului.

În primul rând m-au atras hărțile detaliate ale lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau. Acestea ilustrează clar structura și organizarea complexului de lagăre, evidențiind diferitele secțiuni, barăci, camere de gazare etc. Hărțile sunt folosite pentru a reda și condițiile de viață și de muncă ale deținuților, precum și pentru a sublinia amploarea și complexitatea sistemului de exterminare nazist.

De-am reținut corect hărțile au fost salvate (mare parte) de către Armata Roșie sovietică, care a eliberat lagărul pe 27 ianuarie 1945. După eliberare, documentele au fost aduse la curtea internațională pentru a fi utilizate în procesele de epurare și pentru a documenta crimele comise în lagăr.

Lucrarea-document este structurată în mai multe capitole și secțiuni, fiecare oferind o descriere detaliată a diferitelor aspecte ale lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau. Noi am căutat să adunăm numai fapte, căci faptele impresionează mai mult decât vorbele. (...) Este o notare faptică, documentară a celor trăite în cei doi ani cât am stat în dosul sârmei ghimpate a lagărelor naziste de concentrare de la Auschwitz.

Temele abordate sunt foarte multe, printre ele:

Introducerea: Prezintă scopul cărții (neuitarea) și contextul istoric al lagărelor de concentrare naziste (înființarea acestora în mod temeinic și planificat încă din timp de pace).

Concernul de la Auschwitz - Din schițele și planurile de organizare aflu informația uluitoare (la 80 de ani de la Holocaust și multe cărți citite) că Auschwitz a însemnat un sistem de 39 de lagăre de concentrare - a apărut în primăvara lui 1940 - sistem împărțit în cele trei grupe principale. Auschwitz I (lagărul principal unde se afla administrația centrală), Auschwitz II - Birkenau (avea ca scop principal exterminarea în masă a oamenilor în camerele de gazare; de Birkenau țineau și câteva lagăre mai mici în care se făcea agricultură, se creșteau păsări, lagărul de grădinărit și laboratoarele de chimie), Auschwitz III - Buna (se urmărea construirea de fabrici gigantice pentru producerea benzinei și a cauciucului sintetic; de el țineau lagărele mai mici de ciment, minele de cărbuni).

Subiectele Birkenau și Buna sunt abordate în detaliu cu istoric de construire, poziționare, destinație, un plan exact al teritoriilor ocupate. Lagărul pentru bărbați de la Birkenau și cel pentru femei sunt prezentate pe îndelete cu sosirea noilor deținuți, condițiile de locuit, hrana, apa nepotabilă, Gestapoul, munca din lagăr, evadările, blocul de pedeapsă, triajul, execuțiile, viața femeilor și a copiilor, bordelul, experimentele pe oameni vii. La fiecare dintre subiectele mai mari (or mai mici) sunt enumerate cazuri reale cu nume, prenume, dată, faptă, uneori și informații despre procesul de judecare a vinovaților.

Mașinăria morții este iară un capitol principal al volumului. Sunt documentate diversele etape intermediare până s-a ajuns la gazarea perfecționată, transporturile din întreaga Europă, statisticile morții. Nu sunt uitați stăpânii de sclavi, temnicerii și călăii.

Wierbicza avea și o altă metodă de ucidere, binecunoscută asasinilor de meserie: cu trei lovituri de bâtă. Prima lovitură o aplica pe spinare, ceea ce-l făcea pe deținut să se îndrepte din șale. Asasinul se folosea de această poziție și-l lovea cu bâta în piept, în dreptul inimii. De durere, deținutul încrucișa mâinile și se ghemuia. Ultima lovitură o dădea peste ceafă. Aceasta producea de obicei fractura gâtului.

La prima vedere, clădirile crematoriilor păreau niște brutării mari. Erau construite în stil german, cu acoperișul înalt în pantă, cu foișoare și cu gratii la ferestre.

Unul dintre cei mai bestiali SS-iști pe care i-am cunoscut a fost dr. Mengele din Frankfurt pe Main, un „supraom” nazist, care cu o mișcare neglijentă a mâinii, fredonând uneori o arie din Tosca, a trimis la moarte zeci de mii de oameni. Când făcea trierea el, erau exceptați numai gemenii și piticii. Avea nevoie de ei pentru experiențele sale barbare și făcea cu ei lucruri de care numai un dement ar fi în stare.

Sfârșitul lagărului de la Auschwitz - Armata Sovietică a intrat în Auschwitz la 27 ianuarie 1945.

Anexele includ: hărți, fotografii (despre condițiile din lagăr și evenimentele descrise în carte) și documente (copii ale documentelor oficiale, ordine, rapoarte de funcționare a lagărului) relevante pentru a ilustra și susține informațiile prezentate. Este aspectul cel mai important care diferențiază lucrarea de altele pe aceeași temă. În plus sunt publicate transcrieri ale mărturiilor supraviețuitorilor și ale altor persoane implicate, precum și date statistice despre numărul deținuților, victime și alte informații relevante.

Aceasta structură asigură o imagine clară și detaliată a vieții și ororilor trăite în lagărul de concentrare. Exact ceea ce autorii și-au dorit a nu fi uitat.

Poate pare că am povestit tot. Am încercat să extrag, câteva informații esențiale despre viața celor doi scriitori, pentru cei care nu vor ajunge să le citească lucrarea. Am reamintit detalii despre Auschwitz, deja bine cunoscute. N-am vrut să divulg niciuna dintre experiențele personale descrise în carte, tocmai pentru ca doritorii să le caute la sursă.

Despre steluțe

Am citit volumul la finalul lunii mai și începutul lunii iunie 2023. Anul acesta, probabil voi reduce la minimum lecturile despre Auschwitz, dar în acea perioadă eram foarte interesată de tot ce-mi ieșea în cale. Nu am ajuns la punctul de saturație (n-am căpătat la naștere butonul). Fiecare carte o citesc cu interes profund, de parcă aș descoperi tema pentru prima dată. Totuși, cred că o pauză este utilă. De m-o ține.

Fabrica morții, dintre zecile de volume despre Holocaust, mi-a atras atenția întâi prin anexele detaliate, spuneam. Mi-a plăcut mult și stilul neutru, de jurnalist neimplicat, chiar dacă cei doi autori aveau toate motivele să tune și să fulgere acuzații. Au ales să expună adevărul lor abordând-l imparțial. Consecința a fost privarea poveștilor de intensitatea unor emoții puternice, care de altfel ar fi fost complet justificate. Pentru lipsa lor am acordat doar patru steluțe. Echidistanța nu fu suficientă pentru toate cele cinci steluțe.

Autorii cărții de față nu au pretenția ca ea să fie apreciată după criterii artistice sau estetice. În amintirile lor, ei n-au veleitatea de a-și exprima gândurile, izvorâte din fapte cu adevărat groaznice, cu mijloace artificiale sau artistice. Cele scrise de ei reprezintă adevărul pur. Un adevăr pe care l-au trăit, l-au pătimit și l-au notat cu slovele cele mai simple.

Este, de departe, o carte document istoric. De la prima ei ediție, cea din 1946, multe alte informații au fost descoperite. O parte dintre ele au completat următoarele tipăriri. Pentru ceea ce fiecare supraviețuitor a pătimit, nu mai există dovezi nedescoperite (cred). Eventual, volume cărora nu li s-a acordat atenția cuvenită la lansare și care vor fi republicate or jurnale rămase încă secrete mai pot apărea. Puțini mărturisitori mai sunt astăzi în viață, marile adevăruri au fost aflate, Istoria s-a scris. Aș zice că, între timp, s-a și uitat. Conflictele lumii de astăzi, în care oamenii continuă să moară pe criterii religioase, de gen, etnice și alte motive discriminatorii, arată că istoria a fost deja și uitată sau, cel puțin, lecțiile nu i-au fost învățate.

Mărturiile oamenilor care au ieșit cu viață din iad sunt cele care garantează autenticitatea atrocităților. Și-s prea puțini cei care au izbutit nu doar să se salveze, ci și să documenteze negru pe alb ce a fost, când a fost. De aceea cred că orice demers în direcția aceasta este prețios și valoros.

Fabrica morții - O mărturie despre Auschwitz de Ota Kraus și Erich Kulka, editura Politică, 1961, 399 de pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 400 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

luni, 27 ianuarie 2025

FABRICA MORȚII - O MĂRTURIE DESPRE AUSCHWITZ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu