Prima carte despre care scriu în 2025 este desigur ultima carte citită în 2024.
De ce astă carte
Mi-s fan al omului Petronela Rotar. Citesc cu interes ce scrie pe internet, făr de a căuta să epuizez musai tot ce o publicat pe hârtie. Urmăresc un mod de viață și de gândire, mult mai mult decât opera unui scriitor.
De Black Friday, împreună cu alte 15 titluri, mi-am comandat Totul e în regulă în mine și în lume. Reducerea fu de 25%. Am păstrat din vară necheltuiți cei 200 de lei pe care-i am de la B. pentru cărți în fiecare lună ș-am lichidat 643 lei în Vinerea Neagră. Mă gândisem c-o voi citi în săptămâna din noiembrie cu ziua mea, cum procedasem cu alte cărți ale ei în alți ani. N-am izbutit.
Zâmbesc, astăzi este stoc epuizat. Poate și pentru că în ianuarie, o parte din cărți este cu autograful scriitoarei. Mi-s atât de fericită pentru succesul autorilor români!
La jumatea lui decembrie se ivi un drum de două ceasuri cu trenul ș-o dimineață de cazare făr de alte planuri. Atunci am început-o, atunci am și gătat-o. Atunci m-o plouat în două rânduri, pân la gară ș-apoi până-n tren, am și răcit zdravăn, de gătat cu boala nu s-o petrecut nici azi.
***** Despre lumini și umbre
Ce titlu mai e și ăsta, Totul e în regulă în mine și în lume, m-am gândit prima dată când autoarea o anunțat vestea. Parcă nu era cu ochelari roz și nu milita pentru pozitivismul nărod. Nu voi alege niciodată de bună voie să citesc o carte cu așa titlu utopic. Auzi tu, cică totul va fi bine, Hi-Q, varianta tipărită.
Cînd am scris cartea asta m-am gîndit la mine tînără - la toate modurile în care m-am crezut defectă, de nereparat, la toate răspunsurile mele traumatice pe care nu le înțelegeam, la toate somatizările care mă speriau și care îmi întăreau credința că ceva e profund neînregulă cu mine. Cred că dacă aș fi citit atunci o astfel de carte, care să îmi explice și exemplifice și normalizeze tot ce simțeam, viața mea ar fi devenit mai bună și vindecarea mi s-ar fi părut posibilă muuult mai devreme. Aș fi cîștigat mulți ani. E bine că am reușit oricum, nu mă plîng, aș fi putut să nu ajung niciodată unde sînt azi, așa că sînt recunoscătoare drumului meu, chiar dacă a fost the hard way. Dar am scris cartea asta pentru toți cei care au nevoie - așa cum am avut și eu - să se înțeleagă și să se privească cu blîndețe.
Pe fișa de lectură mi-am notat citate făr de număr. Părea cel mai bun mod de-a prezenta volumul, făr de alte vorbe. Eu le defilez și cine le poftește pe-ndelete, să-și cumpere cartea. Am început cu unul care nu este din carte.
- Curățenia ca o tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) - Unii oameni ar spune că e o calitate, o virtute, că e hărnicie. Nu e, e anxietate. Și manifestare de tip OCD. Nevoia de a controla și organiza exteriorul atunci când în interior e prea haos și nu ai nicio șansă. Dacă emoțiile ți-s dezorganizate și nu le poți pune în ordine, faci ordine compulsiv în jurul tău.
- E extrem de obositor să nu poți spune nu. Nevoia de a-i mulțumi pe ceilalți, vinovăția cruntă pe care o simțeam când îndrăzneam să refuz totuși să mai preiau vreo sarcină la pachet cu hiperindependența care-mi ordona să fac totul singură și să nu cer niciodată ajutorul m-au dus la două burnouturi. Un people-pleaser, un om blocat în răspuns de tip fawning, e o adevărată achiziție pentru un angajator, pentru un partener abuziv, pentru niște părinți imaturi emoțional, pentru vreun prieten narcisic. Poate fi exploatat până pică lat, i se poate cere oricât, oricând, el va executa indiferent de cheltuiala lui energetică, de timpul lui personal, de nevoile lui de odihnă sau relaxare. Însă toate "nu"-urile pe care nu le puteam spune eu, le spunea corpul meu epuizat.
- Hiperindependența ca amprentă traumatică - este extrem de interesant exercițiul descris la pasul acesta. Bebelușul care întinde brațele spre părinți (când este în distres- - stare de stres emoțional sau fizic intens, atunci când nevoile emoționale sau fizice nu-i sunt îndeplinite corespunzător) și este refuzat. ... mâinile mele au învățat să nu se mai întindă ca să ceară, fiindcă nu primeau ce aveau nevoie.
- Relațiile cu bărbați indisponibili fizic, emoțional - Consecințele traumatice sunt de cele mai multe ori aceleași, chiar dacă detaliile experiențelor traumatice sunt diferite. Oamenii se fărâmă pe interior în moduri asemănătoare, indiferent dacă ceea ce îi lovește este un bolovan sau un baros.
- Percepția alterată asupra iubirii din cauza dramelor amoroase din filme, cântece, literatură. Confundăm iubirea cu zbuciumul, căutăm amoruri care să ne explodeze inimile și creierii... Căutăm familiaritatea și cum am asociat toxicitatea, tumultul emoțional cu iubirea, e simplu ce alegem a gestiona mai ușor.
- Relația cu banii - Mentalitatea de sărăcie, de lipsă, de frică era atât de impregnată, încă din copilăria mică, în mintea și în corpul meu, încât acționam așa instinctiv, fără să îmi pun problema că ar fi ceva în neregulă. Să nu pot, să nu am, să nu îmi permit, să nu fie posibil sau accesibil pentru mine, să nu fiu eu capabilă de așa ceva erau gânduri care mi se formau în minte automat, legat de aproape orice mi-aș fi dorit sau la care aș fi îndrăznit să visez. Cândva tre să scriu despre raportarea lui B. la bani. Cum plecăm noi în vacanțe fără niciun ban - tre să intre!, cum îmi tremură zece rânduri de chiloți pentru că nu am niciun plan de rezervă acoperit din cele nouă negative posibile, cum cheltuie ultimii bănuți pentru că următorii tre să vină și, până ei nu ajung, n-are ce să se întâmple grav, dară să și presupună cheltuială. Timp în care eu nu vizualizez decât bănci care, din varii motive, nu lucră, angajatori care se trezesc că nu mai pot plăti salarii și tot de astea apocaliptice.
Într-o zi, am înțeles că oricît de mult aș munci, nu voi mai fi niciodată vasul care aș fi putut fi dacă nu aș fi fost zdrobită de atîtea ori. Că în procesul ăsta de spargere, așchii fine au dispărut complet, s-au emaciat, iar găurile acelea nu vor mai putea fi niciodată umplute. Într-o zi, am priceput din interior, nu din minte, că trebuie să dau drumul speranței la un altfel de trecut decît exact acela pe care l-am trăit și să îmbrățișez vasul nou, imperfect, lipit peste tot, cu toate spărturile la vedere, care am devenit și să-i văd frumusețea și valoarea. Nu, oricît aș munci, nu voi mai putea reface vasul inițial, însă uite ce obiect prețios cu cicatrici prețioase, la vedere, am devenit.
Pentru cititorii fideli Petronelei Rotar, care-i cunosc povestea și profesia, nu vor fi multe surprize în Totul e în regulă... În culegere sunt adunate și texte care au mai fost publicate, oricât de complicată-i fu viața, întâmplările descrise îs tot alea, pentru mine uluitor fu sfârșitul. Nu finalul cărții, ci imaginea de ansamblu și impresia generală după terminarea lecturii. Scrierile ei scurte de pe internet și fragmentele de viață postate relevau oricum echilibru pentru urmăritorii familiarizați, dar volumul pune reflectorul continuu pe acest aspect și tabloul seren final surprinde. Pe mine m-o.
Despre steluțe
7/12 ➽ Cartea lunii decembrie, anul 2024
- Totul e în regulă în mine și în lume de Petronela Rotar, editura Trei, 2024, 239 pagini.
➤ Defilarea cărților Petronelei Rotar în arhivă, într-un top extrem de subiectiv:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu