GEM DE RUBARBĂ

Am căpătat de la Crisa la-nceputul lui iunie rubarbă. Am semănat și eu în grădină. De n-oi crește vreo buruiană din plic, oi avea curând și  planta mea. 

Cum prăjitura clasică îmi place doar de nu identific corect bezeaua, m-am gândit să refac o rețetă pe care am improvizat-o și anul trecut, dar n-o mai ajuns pe blog. Este vorba despre gemul de rubarbă. 

În 2019, AICI, am încercat prima dată dulceața de rubarbă. Am folosit-o de câteva ori, în diverse combinații, la torturi de clătite. Cel mai mult mi-o plăcut în completare cu gemul de prune. M-or cam încurcat bucățile de rubarbă rămase întregi, la umplerea clătitelor etajate zic. Așa că-n anul următor am pasat rubarba. Au rămas atunci și bucăți nemărunțite și n-am insistat pe ele. Am urmat aceeași pași de la dulceață, doar am scăzut proporția zahărului pentru gem.

Am păstrat de anul trecut un borcănel din teama că am redus prea mult cantitatea de zahăr și-i va afecta conservarea. Deși beciul nostru e aproape saună-n aste vremi, gemul încă rezistă perfect. Așa că n-am schimbat nimic la rețetă. Mă rog, n-am avut în intenție, că ceva diferențe au apărut. 

Ingrediente pentru 450 grame gem de rubarbă

• 500 grame tije de rubarbă
• 250 grame zahăr
• zeama de la jumătate de lămâie
• dacă rubarba este proaspătă, eu am congelat-o, în plus: 100 grame apă

Preparare gem de rubarbă

• Am spălat rubarba. Am  decojit-o.

• Fâșiile de coajă nu le-am aruncat. Pentru că n-am avut vreme să pregătesc imediat gemul,  am congelat totul o lună întreagă. 

• Partea fibroasă de rubarbă am îndepărtat-o. Am păstrat doar bucățile fragede. 

• Rubarba curățată am tăiat-o  mărunt. Am congelat-o separat de coajă. 

• Când să pregătesc gemul, după o lună, am decongelat cele două caserole cu rubarbă (coaja și tocata). 
• Am pus într-o tigaie cu gura largă fâșiile de coajă, zahărul, zeama de lămâie. Dacă rubarba este proaspătă se adaugă apa la acest pas.
• Am lăsat cratița pe foc până siropul a început să clocotească și să se îngroașe ușor.

• Am scos și stors bine coaja. Va colora minunat siropul în rubiniu. Am aruncat-o.
• În sirop am adăugat acum rubarba tocată.

• Am lăsat pe foc vasul până siropul a ajuns din nou la punctul de fierbere și după 3 minute, când rubarba era foarte moale, am pasat-o cu blenderul.

• Am reașezat gemul pe foc și l-am fiert până când l-am despărțit cu lingura și n-o mai revenit să acopere fundul tigăii. 

• Gemul fierbinte l-am turnat în borcane sterilizate așezate pe o tavă metalică pentru a prelua din șocul termic.

• Am înfiletat capacele și am lăsat borcanele la răcit acoperite cu ștergare. 
• A doua zi le-am mutat în loc răcoros. 

ALTE MENȚIUNI

• Anul trecut am adăugat anason. Acum am completat doar c-un praf de vanilină. Este recomandat ghimbirul pentru combinația cu rubarbă. Îmi propusesem să adaug și mentă, dar am uitat pân la capăt. Aromele se adaugă în sirop concomitent cu rubarba.  

• Culoarea finală a gemului depinde de proporția dintre tijele verzi de rubarbă și cele roșii. Google recomandă combinațiile rubarbă - căpșune or rubarbă - zmeură, poate le și testez curând.

• Mi-o adus Moș Crăciun un termometru și am vrut să fierb gemul până la 105 grade pentru a nu mai avea emoții de-o fi prea închegat or ba. Pân la urmă l-am oprit când temperatura era 80 și parcă tot l-am fiert olecuță cam mult. 

• Gemul este ușor acruț, spre deloc dulce, cel mai mult îmi place cu frigănele.

• Am copt în aparatul de waffe compoziție de faguri,  rețeta Crisei, ACEASTA. A ieșit o combinație desăvârșită, la care voi reveni separat. Nu am avut bicarbonat de amoniu și am folosit aceeași cantitate praf de copt. Moțul din poză e rubarbă scoasă înainte de pasare. 

De mă citiți, mulțumesc!