Am descoperit, cu oarece uimire, că la noi în casă nu se consumă-ntr-un an nici măcar dulcețurile pe care le căpătăm. B. ce le mai preferă, eu de le pot cuprinde în prăjituri nu le zic ba, fiul le cam refuză de peste tot. Așa c-am ajuns la soluția să pregătesc cantități foarte mici (oricum fructe și legume îs făr de număr), pe care să le conserv în borcănele pentru a nu mă tot împiedica cu lunile în unele mari începute și neterminate.
După ce am căutat vreo 3 săptămâni la piață piersici și n-am găsit, pe când renunțasem mi-or atras atenția unele plate. Le-am cumpărat pe toate, vreo trei kile. Erau cam crude, dar s-au copt foarte repede. Într-un week-end au devenit zemoase și dulci, cum nici nu-mi imaginam că mai e posibil. 10 lei fu kilu. E prima dată când le-am gustat ș-am devenit fanul lor. Soiul ălalaltu nu-l sufăr din cauza perilor și taman asta lipsește turtitelor (îi are, da-s mult mai fini). Expertă-n piersici nu-s, dar parcă nici gusturile nu seamănă la cele două.
INGREDIENTE pentru 750 grame dulceață de piersici cu mentă
- 750 grame piersici plate (650 grame fructe curățate de sâmburi)
- 450 grame zahăr
- o legătură de mentă (am avut doar 10 grame)
- zeama de la o lămâie
- Am spălat fructele și le-am îndepărtat sâmburii. Operațiune care se realizează foarte ușor la soiul acesta (pulpa nu aderă la sâmbure). Ancuța a îndepărtat și pielița piersicilor. De această dată am ales să nu mă mai complic. Mi-am zis că poate coaja aceea roșie mă va ajuta la colorare. Pulpa fructelor este aproape albă.
- Le-am tăiat felii pe verticală. Sunt foarte înguste, nu mai necesită suplimentări. Deși le-am tăiat suficient de subțiri am fost surprinsă că la final multe bucăți au rămas întregi.
- Le-am așezat într-o tigaie, le-am stropit cu zeama de lămâie și am adăugat zahărul. Am acoperit cu un capac.
- Două ore le-am lăsat la temperatura camerei, amestecând din când în când, de vreo două ori, până piersicile au lăsat zeamă și zahărul a fost aproape dizolvat.
- Am tocat pe cât de mărunt am putut frunzele de mentă curățate și spălate. Le-am adăugat peste piersici. La sursă menta a fost împreună cu piersicilor în timpul celor 2 ore, eu n-am fost atentă la pasul acesta.
- Am pus tigaia pe foc mare. Am folosit o plită electrică și treapta 4 din 4.
- Atenție la dimensiunea vasului în care se fierbe! Face FOARTE multă spumă. O fi fost de la zahărul meu, dar chiar a fiert cu spume. Nu am adunat spuma, doar am șters de două ori cu un burete curat pereții vasului.
- Am lăsat-o fix 10 minute pe foc din momentul primului clocot. La sursă după primul clocot focul era coborât la mic și se continua fierberea până o picătură de sirop căzută pe o farfurie își păstrează forma. Eu folosesc de vreo 3 ani metoda Oanei Igrețiu pentru dulcețuri.
- Adică după cele 10 minute am oprit focul, am acoperit tigaia cu un prosop umed și am așteptat o oră până fructele au absorbit din sirop și au devenit translucide.
- Atunci am așezat-o din nou pe foc, de astă dată mic din momentul primului clocot și pentru că Moș Crăciun o mers cu mine să-mi aleg un termometru l-am și folosit. Când temperatura în tigaie o ajuns la 105 grade Celsius am închis iară focul și am așezat un ștergar umed peste tigaie. Regula zice că n-ar trebui să dureze mai mult de 15 minute a doua fierbere. Dulceața se va mai închega și după răcire, n-o fierbem până ajunge la consistența pe care i-o știm noi de pe felia cu unt.
- Am așteptat ca dulceața să se răcească înainte de a o repartiza în borcane sterilizate.
- La sursă pentru 1 kilogram de piersici curățate s-au folosit 800 grame zahăr. Eu pentru 1.3 kilograme fructe (am pregătit două doze de câte 650 grame, una cu mentă, alta simplă) am consumat 900 de grame și tot fu a dracu de dulce. Da, știu, îs sucită poftind dulcețurile nedulci.
- Menta din rețeta originală era o legătură mare. A mea din curte e aproape înflorită și după ce am stricat o doză de dulceață de mentă, sper că ăsta fu motivul, am găsit doar câteva frunzulițe pentru piersici. Și atunci le-am folosit pentru jumătate din cantitatea de fructe.
- Pentru că-s ușor traumatizată din copilărie, pe când mama fierbea gemuri zi lumină în oale uriașe și bunica asemeni pe pirostrii și ceaune tuciurii, la care trebuia nonstop să veghem focul și intensitatea sa, pentru toate astea începusem a zice că eu pregătesc cantități pitice. Am o singură tigaie, cred că are diametrul de 30 centimetri. Nici nu mă dumiresc când e gata fierberea. Metoda Savorilor urbane de a opri fierberea la jumătate pentru ca fructele să se confieze și să absoarbă siropul mi se potrivește mănușă. Mai rămâne să mă dumiresc și cu termometrul, care la 105 grade zic că-mi încheagă prea mult dulcețurile.
- O prietenă mi-o lăudat o rețetă de prune - mentă, deci iară voi încălca interdicția zero gemuri 2021.
- În încheiere, o citez pe Ancuța, pentru că la mine ce-i prea dulce nu mai are loc de alte identificări, ca să nu mai zic că astă comparație o nimeream doar de urmam vreun curs de scriere: o rețetă inedită de dulceață, menta îi dă un gust răcoros de seară de vară.
- Moș Crăciun, de mai ai vreme să-mi schimbi cadoul, fă un bine oamenilor ăstora de mă citesc și-mi schimbă obiectivul aparatului foto și de nu-i deja prea mult fă-ți pomană și cu o lumină mai de doamne ajută. Degeaba le zic eu că dulceața asta era rubinie cum doar un apus în mare-i posibil. Na, ptiu, că m-am contaminat cu ancuțeală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu