Zambetania: POVESTIRI # ANA-CARMEN MÂNDREAN EINHELLINGER

Jurnal de cititor, fila Povestiri — nu urmează un text cu verdicte și judecăți, ci doar experiența mea, dezamăgirile și furiile. Și da, e cea mai crudă reacție dintre cele aproape 500 pe care le-am publicat până acum.

Priveam turnul cărților citite și nepovestite — unele adună praf acolo de prin 2023. Mă tot gândeam pe care s-o scot din rând, când mi-o atras atenția broșurica Povestiri și m-o luat furia automat. Nu-nțeleg cum pot fi unele pagini publicate cu semnătură, de către o editură, nu de către Terchea-Berchea ce se visează scriitor.

Mi-s furioasă și pe librăriile care vând maculatură! E dreptul fiecăruia să publice orice, dar parcă mi-aș dori o banderolă roșie care să semnalizeze conținutul slab — ca-n cazul cărților erotice.

De ce astă carte

Capăt de la B., de mulți ani deja, în fiecare lună bani de cărți. Este un card plătit de multinațională, cu destinație specială: activități culturale. În atâta amar de vreme, nu l-am cheltuit decât pe cărți.

Am o dambla: să cheltui fie tot bugetul, fie o sumă rotundă. În aprilie, ca să rămân cu zero lei, mai trebuia o carte de 10 lei. Am întrebat librăria, mi-o răspuns, am ales Povestirile. Cum am mai nimerit ș-o reducere de 20% pentru nu știu ce bancă, parcă Raiffeisen, moftul nu-mi fu satisfăcut: am rămas cu 2 lei în cont.

** Compunere, nivelul grădiniță

Satul meu natal este cel mai frumos loc din lume, unde toate s-au realizat pentru prima dată în viața mea, iată de ce îl port și îl voi purta în cuibul sufletului meu oriunde mă voi afla și atâta vreme cât voi respira pe acest pământ.

Îmi lipsește din fabricație un simț care să-mi permită să percep toate aceste emoții și cuvinte. Excesul de lirism mă lasă complet rece. Rândurile mi se par aiuritoare și bombastice pân la cer și înapoi.

Am notat pe bilețelul cărții că am citit-o în paralel cu Ryū Murakami. Așa ceva mă surprinde complet astăzi, eu chiar nu am niciun fel de discernământ! Am citit una dintre cele mai strașnice cărți ale lumii, Copii de aruncat, în sincron cu una dintre cele mai proaste, Povestiri.

În drumeția mea, am avut timp destul să ascult poveștile fiecărui anotimp în parte și să le aștern pe hârtie, luându-le cu mine înapoi în lume. Le voi împărți în univers ca să afle toți oamenii cu ce minunății ne-a răsplătit Dumnezeu, creând pentru noi natura mamă cu cele patru fiice ale ei.

Aș zice că am extras corect misiunea cărții prin citatul acesta. Pentru mine fu siropoșenie de la un capăt la altul, dar nu una de aia care te blegește, cum sunt dulcegăriile dintr-o poveste de dragoste, ci una care se vrea superioară, spirituală. Nu-i pentru toți muritorii experiența. Și poate chiar nu e!

Cu o zi înainte îmi propusesem să mă întorc pe urmele copilăriei, să alerg iarăși, desculță, prin, iarba câmpiilor și a dealurilor și să ascult fiecare ființă și fiecare plantă ce îmi vor ieși în cale, să le privesc și să le vorbesc, luând cu mine tot ceea ce ele mi-au povestit de când am venit pe lume.

M-am poticnit în punctuație pe tot parcursul cărții. Nu mi-s vreo deșteaptă și mie mi-i firesc să scriu fraze lungi, dar parcă un volum publicat ar trebui să respecte alte standarde decât un text pe blogul personal al unui neexpert.

Cititul este o pasiune frumoasă, dar a fi înzestrat cu talentul scrierii este un dar divin, pe care noi, cititorii, trebuie să-l prețuim aducând mulțumiri autorilor că ne dau șansa de a ne îmbogăți mintea cu flori miraculoase de cunoștințe.

Olecuță mi s-o scrântit mintea încercând să pricep de rolul scriitorului fu acela de cititor al cărții sale or doar mesager-luminare pentru cititorii scriiturii sale or ambele ori niciuna — căci așa am acoperit toate scenariile.

Din aprilie, de când am terminat Povestirile, am avut multă vreme să mă nivelez și, iaca, nu s-or petrecut așezările. Mi-s încă furioasă imaginându-mi că aș fi ales astă carte, datorită titlului și copertei, pentru un cadou. Sigur ar fi zis omul respectiv că-mi bat joc. Sper să mă țin de regula de a nu dărui nicio carte făr de a o citi înainte.

Și încă mă simt păcălită și furată. Am comandat un volum de povestiri și am primit un caiet de compuneri de la grădiniță, clasa Buburuzele.

În același timp, ceea ce mă nedumerește e că simt o ușoară rușine. Parcă aș fi avut acces la manuscrisul unui om de se visează mare Creangă. E secretul lui, sunt nălucirile din capul lui, eu n-ar trebui să am drum liber la ceva atât de intim.

Cu aparatul de fotografiat, pe lângă poveștile scrise, am reușit să opresc timpul pentru câteva clipe, luând cu mine și imaginile acestei fabuloase zile de vară. Toate acestea o să le dau mai departe, în lume, să se bucure și alți oameni de farmecul naturii, iar traista cu amintiri o s-o agăț iarăși în sufletul meu și, când îmi va fi dor, o să zbor prin ele până când eu însămi o să fiu o amintire și poate o să mă agațe și pe mine oameni dragi mie, care vor mai zăbovi pe acest pământ, în sufletul lor...

Amin!

Despre steluțe

Cum sufăr de boala nu lăsa nicio carte neterminată, nici n-a existat posibilitatea după primele pagini lămuritoare să abandonez volumul. Mulțumesc Cerului că nu fură 400 de astfel de pagini — chiar ar fi trebuit să-mi încalc credința. În sfârșit, damblaua mea poartă un nume. Mi l-o dat AI, îi zice cică fidelitate absurdă de cititor. Cu ce-o greșit fu: bibliofil compulsiv. Sper că a greșit.

Tot scotocesc să aflu despre autoare. N-am găsit decât un alt volum: Gânduri culese din poiana inimii pentru sufletele lumii. Cuvintele de pe ultima copertă exprimă tot ce n-am reușit eu să spun despre primul.

Dedic această carte satului meu natal, Hamba, jud. Sibiu – un colț rupt din grădina raiului –, părinților mei, unici în univers, dascălului meu, care acum este o stea în marea galaxie, și, nu în ultimul rând, copilăriei mele, trimisă din cer.

Mă amuză că numele este scris diferit: Ana Carmen Mândrean-Einhellinger. Cratima o migrat — de pe site-ul editurii pân pe coperta cărții — de la prenume la nume.

Povestiri de Ana-Carmen Mândrean Einhellinger, editura Limes, 2021, 103 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 430 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2025 este AICI.

______________________

În 2025 am mai scris despre:

miercuri, 24 septembrie 2025

POVESTIRI # ANA-CARMEN MÂNDREAN EINHELLINGER

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu