sâmbătă, 15 aprilie 2017

DRAGĂ VIAȚĂ - ALICE MUNRO


Îs bolnavă cu capu. Din ianuarie vând cărți pe Olx pentru că nu mai am pe unde le depozita și tot de atunci cumpăr câte n-am izbutit în ultimii ani la un loc. Mă plimbam la Auchan printre rafturile cu scrieri, când am dat nas în nas cu Alice Munro. Era sfârșit de martie. În vraiștea din memoria mea era doamna care o scris Caietul Mayei și pe care o dădusem în urmărire spre dumirire. M-am lămurit repede că-i de fapt cea care o scris Prea multă fericire, care autoare era și ea pe lista cu musai de citit pentru buna impresie de la prima întâlnire. Cum autobuzul nu se dădea venit, am început să citesc. Am mai lăsat cartea din mână doar cu forța, mai aveam și alte volume începute și era necesar să le finalizez lectura cât de repede, pentru vânzare desigur.

Ca și la prima intersecție, volumul este o culegere de povestiri. Eu care mă tot văitam că am nevoie de roman ca să mă prindă povestea, că ce să pricep din câteva pagini, am ajuns să mă bucur pentru fiecare scriere. Am citit-o  în paralel cu cele-ncepute,  făr să mă zăpăcesc, doar  câte o întâmplare munroiană, alte pagini restante. De năucit o reușit, dar la modul cel mai grozav cu putință. Pe câteva zeci de pagini, douăzeci e media, se petrec atâtea povești, se sucesc destine, se, se, se , o minune!
...Totul e un dar. Dăruim și primim...
  • Țărmul Japoniei - o fumeie măritată, Greta, poetesă, visează la un prinț, Harris,  pe care-l întâlnește pentru câteva clipe la o petrecere unde reușise să se cherchelească. Diva isprăvise asta, nu bărbatul, care la rându-i însurat și are copii. Și-i sunt bântuite toate gândurile de fantoma omului. Și-n cele treizeci de pagini, pe îndelete facem cunoștință cu povestea de viață a bărbatului legitim, Peter mama lui traversase cu el în brațe niște munți cărora Greta le uita întruna numele, ieșind din Cehoslovacia comunistă în Europa de Vest. Apoi cu viața lor de cuplu, momentul de amorezare și consecințele o tristețe ploioasă, onirică, o greutate care apăsa, schimbându-și mereu locul, asupra inimii. Și sfârșitul, ăla mai năucitor dintre toate.  Ho, ho, și ce de fapte se  mai petrec despre care n-am amintit deloc! Repet, treizeci de pagini și filmul ăsta tot.  Sunt tare mândră c-am reușit să mă-nfrânez de la a devora toată cartea în noaptea aia primă. 
  • Amundsen - o narațiune mult mai liniară decât prima, făr de multe căi de urmat, dar la fel de emițătoare a emoțiilor puternice. O domnișoară, adică o virgină, ajunge într-un spital TBC să predea tuberculoșilor desigur. Amundsen nu-mi mai amintesc de era un cartier sau chiar o localitate. Ce se petrece pe acolo și mai ales cum un șut în fund îi întotdeauna pasul spre fericire, pe mine m-o prins.
  • Despărțirea de Maverley - e iară între douăzeci de file poveste cât într-un serial cu vro cinșpe episoade. O puștoaică trăitoare într-o sectă, Leah, făr de acces la filme, prieteni ajunge să lucreze într-un cinematograf. Nu, nici în aste condiții nu are dezlegare de la religie pentru film. Și se petrec neprevăzute cu caru pentru fiecare personaj (polițistul care o conduce spre casă în fiecare sâmbătă seară după program, soția acestuia, pastorul, fiul) pe vro zece ani or mai mult. 
...Își iroseau timpul, îți iroseau viața - oameni care se înghesuiau să vadă spectacolul emoțiilor altora și nu dădeau atenție lucrurilor ce contau cu adevărat...
  • Cariera de pietriș
  • Refugiul
  • Mândrie
  • Corrie
  • Trenul
  • Vedere spre lac
  • Dolly
  • Final
  • Ochiul
  • Noaptea
  • Vocile
  • Dragă viață
Nu m-aș opri până mâine să povestesc despre năuceala pe care mi-o născut-o cartea. Ăsta tre să fie talentu, iei o întâmplare oarecare, o nevastă în drumul spre amant se mai proptește și într-un al treilea, un bărbat își abandonează doamna în fața altarului, o soră poartă drama unei pierderi din copilărie mult în maturitate, orice întâlnire întâmplătoare sucește destine. Farmecul e că există detalii, i-o uitat numele, o murit, o fugit, i-o zâmbit, care dau naștere unor povești nemuritoare foarte firești și foarte posibile. Da, viața e ticsită-n clipe miraculoase!
...- Ideea e să fii fericit, zise el. Indiferent de situație. Încearcă! Se poate. Cu timpul, e din ce în ce mai ușor. N-are nici o legătură cu împrejurimile. N-o să-ți vină să crezi cât e de bine. Acceptă tot ce vine, și atunci tragedia dispare. Sau se ușurează, cel puțin, și tu rămâi pur și simplu prezent, purtat de curentul lumii...

Ultimele 4 povestiri sunt autobiografice, deci reale. Sigur că astea mi s-au lipit puternic de suflet. Munro a avut o copilărie plină de abuzuri și violență, de sărăcie, război. Mi-a plăcut grozav obiectivitatea cu care a scris tot răul și încă o dată, nici nu era nevoie, am primit dovada traumelor ce rămân în prezent chiar de anii respectivi îs dispăruți.

De cartea asta ar fi fost scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt or Haruki Murakami, preferații mei, cred că aș fi tunat și fulgerat pe aci doar de alde ce plictiseală, nu e nimic uluitor în poveștile astea, ce final e ăla care nu te năucește. Nu știu cum se face, dar semnată de Alice Munro o găsesc o lectură savuroasă. Sunt într-o etapă a vieții în care mă strădui să trăiesc mult mai conștient toate bucuriile, oricât de minore ar fi ele după standardele fericirii, posibil să fie și ăsta unul dintre factorii entuziasmului.

Am avut două, trei povestiri la care am ghicit sfârșitul după primele pagini. Una dintre emoțiile lecturii o fost datorată exact acestei îndeletniciri cred că o să, sigur n-o să. Pân mi se confirma or infirma pronosticu, citeam cu sufletu la gură derularea.

Cum în 2013 Alice Munro o primit  Nobelul pentru literatură, pare-se nu-s singura fermecată de proza sa scurtă. 


O mențiune specială, pe care am mai făcut-o anul acesta: notele traducătorului mi-au fost de mare folos pentru a vizualiza și mai limpede cadrul film,  Canada,  pentru fiecare povestire-n parte.
...Într-adevăr. Uitasem cât eram de bătrâni, uitasem totul. Crezusem că avem tot timpul din lume să suferim și să ne plângem...


* Dragă viață -  Alice Munro, editura Litera 2017, 312 pagini. Traducere și note din limba engleză Justina Bandol, 312 pagini.

___________
Anu ăsta am mai citit:
  1.  Shining - Stephen King
  2.  Colorado Kid - Stephen King
  3.  Misery - Stephen King
  4.  Supunere - Michel Houellebecq
  5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
  6.  Visul - Emile Zola 
  7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
  8. Adio - Honore de Blazac
  9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
  10. Jurnal intim (1) - Marin Preda
  11. Jurnal intim (2) - Marin Preda
  12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
  13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu

    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu