Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2017 - exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!
În octombrie viitor se va fi adunat un deceniu de când mă aflu în orașul cel nou. Știu asta pentru că în noiembrie 2008 am pășit în etapa femeia la treizeci de ani și mi-am răsturnat toată viața de pân atunci cu curu-n sus, doar c-un bilet de i l-am lăsat mamei, pe geamul de la pahare, am plecat să mă mărit.
Anul ăsta îs cinșpe ani de când am terminat facultatea, deci de când muncesc continuu.
Vestea că de la 1 aprilie voi fi șomeră, m-o năucit. În condițiile în care de foarte multă vreme așteptam șutul în fund care să mă urnească naibi din risipire. Era în ziua-n care economiile mele atingeau iară nivelul zero barat.
Și după ce vro săptămână am bocit de câte ori mi-am adus aminte, adică nonstop, am avut o revelație în trepte.
Prima fu că nu poci cherde așa aiurea șuncile pe care le-am dospit peste iarnă.
- Frate, păi ce-i asta să slăbești trei kile în șapte zile, doar pentru că ai un bolovan pe chept care te-mpiedică să respiri, dară să-nghiți. Nuuu, trebe cu trudă, cu renunțat la gustat Cutia misterelor, cu transpirații, nu cu perpelit pe sub plăpumi.Glumesc, doar mi-o fost teamă să nu mă-mbolnăvesc, știut fiind că boala m-atacă taman când mi-s toate gândurile negre.
A doua fu întâlnirea cu Omul Lumină.
Întâi s-o ivit Lumina. Cum mergeam, într-una dintre seri, cu al zecelea colet pentru Olx spre Poștă, m-o pălit credința drept în străfunduri cu gânduri grele și frici paralizante.
- De ce n-oi crede eu că va fi bine, foarte bine? Ce, Mărie, păsările cerului au cardul burdușit?!Apoi, o ajuns Luminii și Omul.
Un beci de bloc nou, pe jumate-n întuneric, între butoaie cu varză murată și polițe ticsite cu borcane pline. Și-i mărturisesc omului, mintea controlând cu forța lacrimile ce tot dădeau să se prăvale:
Și-l privesc, după șase ani, pentru prima dată cu inima. E atât de senin, merge de puțină vreme la Teologie, are chip de icoană, alb, mărginit de barbă neagră tunsă lung. Are un metru jumate, o sută cincizeci de kile și e atât de luminos încât nu doar că pot vedea pânza de păianjen din colțul cel mai îndepărtat al beciului, dar pot citi ș-o etichetă: Ketchup 2016.- E ultima chirie, de la 1 aprilie intru în șomaj și plec.
- Poate-i o păcăleală, îmi răspunde cu zâmbet cald.
- Nu-i, și bine că nu-i, dar tot simt că mă prăbușesc și am așa o groază soră cu moartea pentru ce va fi...
- Va fi bine, Maria, chiar va fi! Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei....
- Hei, dar exact la asta m-am gândit și eu, doar că nu-s așa deșteaptă să-mi amintesc cuvintele astea!
- Uitaţi-vă atent la păsările cerului, fiindcă ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng în hambare....
- Daaaa, exact asta mi-o venit și mie, mă rog, păsările mele n-aveau bani...
Nu știu cum am urcat apoi cele două etaje, care de la o vreme mă lasă făr de suflu. Îmi amintesc că stăteam prăbușită pe scaunul din bucătărie, mă chinuiam să desfac capacul la borcanul căpătat, compot de struguri, mă gândeam că la una dintre chiriile din urmă îmi dăruise ș-un Ketchup 2016, care tre să văz pe unde l-am pitit și că acum e garantat: Va fi bine, Maria, chiar va FI!
Al treilea declic.
În secunda-n care-mi mărturiseam credința, mă voi descurca, mi-o explodat capu. Cinci milioane, păi io de când muncesc aci, după ce achitam chiria, rata la bancă, lumina, curentul, întreținerea, telefonul, n-am rămas niciodată cu cinci milioane. Nu mai zic în multele luni în care încă un milion era pentru coletul de cărți or pentru tortul de dăruit. Cinci milioaneeee, frate, șomajul ăsta va fi ca marele pot câștigat la loto, cinci milioane ale mele și doar cinșpe lei datorii telefonice în fiecare lună, zero chirie, zero rată?! Daaa, mi-am împlinit visul din copilărie, meseria mea cea nouă e de musafir!
- Voi sta în șomaj pân la toamnă, voi avea vacanțăăăăă! îi mărturisesc lu G. paralizată de frici.
- Dar șomajul e cinci milioane, Maria, nu te vei descurca...
Luuuuuuuuuuuuuxxxxxxxxxxx, unșpe luni de vacanță reușesc cu banii ăștia!
- Credit foto: Bogri
_____________________
Alte fericiri din borcănaș:
20. Bucurie-n dar (ultimul bilețel din 2016, cu trimiteri spre întrega colecție a primului an)
23. Mamaie
:))
RăspundețiȘtergereHai ca o sa fie bine, o sa vezi! Eu prezic doar vreo 2 luni de somaj, si asta ca sa fiu indulgenta :D Sunt absolut sigura ca o sa-ti gasesti jobul visurilor tale si asta foarte repede :D
De-l găsesc repede nu mai ajung la Buna, pentru asta nu sunt încă pregătită. Cum îl voi căuta din septembrie, n-am cum îl găsi mai repede :))) Situația nu e atât de roz pe cât o anticipam, șomajul e 498 și drumul pân la țară mă ajunge 350 :(
Ștergere