File de șomaj #3

Femeia la treizeci de ani
Demult, tare demult, mi-o ghicit în bobi o doamnă că sufletului meu pereche îi începe prenumele cu litera C. Sigur că din clipa aia am priceput că-i o zicere la întâmplare. Numa că tot hazardu o făcut ca oamenii cei mai interesanți de-mi apăreau în cale să aibă-n buletin C-ul profețit. Mă dumiream apoi repede că nu mi-s jumătăți, dar din cauza de bărbatul vieții tale se va numi  C,  mai studiam cazu, mai găseam justificări, cum n-aș fi procedat la niciun F or T. Acuș de mă caut atent, parcă o prezis D. Nu mai știu cum fu  de m-am fixat eronat pe C.

Omul de-l zic azi e tot un C. Dar pentru că îi am arhivați în suflet după numele de cod din jurnal, e un Ex-C. Din teama de a nu-i uita numele - la una dintre primele noastre întâlniri nu-l mai știam pe cel al băiatului de cu câteva luni înainte de asta -,  ziceam că din frica lui Alzheimer i-am folosit ani de zile numele și prenumele ca parolă de mail la Yahoo. Silviu se numea domnul de-l uitasem, m-o pălit regăsirea scriind.

Trecutul ăla mi-i vraiște. Sunt doar câteva puncte, foarte puține, de le identific clar. Nu-i decât un deceniu, dar îngropând toate dezamăgirile cât mai adânc, făr a căuta să mi le limpezesc, s-o diluat cu bucăți mari din viața în care s-o petrecut. Ceea ce mi-i mare tristețe în prezent, am nevoie de ele  și de cele mult înainte de ele pentru a-mi rezolva furiile curente, crizele, răul, căderile și răutăcismele aparent făr de cauză. Să le descâlcesc singură îmi pare imposibil, de aia tot năzui la terapie. 

Ex-C. reprezintă tiparul perfect al bărbaților care m-au atras în tinerețe, adică până pe la treizeci de ani: citea mult, era pasionat de filme și munte, avea barbă și ceea ce era aproape esențial pentru Măria din vremile alea, suferea din dragoste. Or eu aveam vanitatea asta, mă închipuiam capabilă să-i repar, să le vindec rănile. Îmi imaginam că nu-i nevoie decât să mă cunoască, eram pe atât de grozavă în mintea mea că nici nu era nevoie de altceva. Hehe, culmea-i că am și reușit de câteva ori! În rest, am fost mama tuturor suferinzilor din iubire, îi căutam și-i găseam cu mare ușurință. O mai fost un ceva care m-o legat fedeleș de Ex-C.: îmi adora poveștile. Asta era suficient pentru a sări multe trepte și a ajunge direct la ultimul nivel. Din fericire,  dragul acesta pentru scriitura-mi o recuperat din neant multe dintre povestirile anilor ălora. Multă vreme am fost convinsă c-au dispărut pentru totdeauna. Pentru ca după ani să le regăsesc la el. Le salvase pe toate. 

Îmi mai amintesc de nesfârșitele noastre discuții. Ne găseam după ce terminam eu munca, adică târziu și niciodată la program,  ne însoțeam pân la gara de unde aveam tren, mult în noapte vorbeam la telefon (și ce scumpă era atunci îndeletnicicirea asta!), în zori mă recupera de la gară și iară o luam de la capăt cu poveștile. După o vreme, poate două, trei săptămâni, l-am privit în ochi și i-am spus: ești singurul virgin cu care m-am întâlnit, altă explicație nu-i pentru faptul că nu mă atingi. Să zicem că mi-o infirmat cu asupra de măsură ipoteza. 

Că sunt o vrăjitoare am știut mult înainte de întâlnirea cu el și târziu după. Dar există două momente pentru care mă simt și astăzi vinovată, deși poate nu-s eu cauza. Era omul care avea cea mai sfântă grijă în ceea ce privește protecția sexuală. Eu, ca-n toate celelalte aspecte ale vieții, sunt eram iresponsabilă. Într-o dimineață, când l-am văzut iară cât e de tipicar, i-am spus cu năduf: ce-o să râd  peste ani când tot eu nu voi fi pățit nimic și tu cu toate protecțiile tale ți-o vei fi luat. S-o adeverit. 

Apoi, la despărțire,  i-am dăruit un volum pe care și-l dorea mult, îi știu și azi titlul. Cred că l-am găsit foarte greu, asta nu mai mi-i sigur. Am așezat un bilețel pe prima pagină Bătu-te-ar dragostea să te bată! În intenția mea era o dorință pe tiparul părintelui Cleopa cu al lui mânca-v-ar raiul să vă mănânce! S-o speriat când o citit: asta sună a blestem. S-o adeverit. 

După zece ani

Apoi, ca-n absolut toate legăturile mele neîmplinite, o rămas prietenia trainică. Nu ne vedem cu anii, nu ne citim, nu ne auzim, dar când se întâmplă,  dialogul curge ca-n dimineața-n care ne-am trezit în casa mamei, îs zece ani de atunci.  Pentru că am pierdut trenul, în zorii ăia am plecat c-o mașină la ia-mă nene, un papuc crem în care domnea un mirosea puturos a oaie, pot și azi să vărs doar amintindu-mi. 

Unele dintre cele mai de neuitat simțăminte mi-s  de acolo: ...îmi ești camarad, orice pot împărtăși ție și ...mi-ar fi plăcut un copil cu tine. Ieșea așa complex de-l băteam zilnic or ... mă bântui, mă trezesc că vorbesc la răscruci cu tine în capul meu, îți ascult cu atenție sfatul, dar tot ca mine fac (da, DD, numa conștiință nu fui! Te rog, trimite-i copilul ăla, să fie unu simplu, care zilnic să-i distrugă toate certitudinile pe care le-o avut pân la el! Mulțumesc, DD, am încredere că adeverești!).

Ca și-n cazul altor experiențe, nu există așa trebuia să se întâmple, ci doar prin fiecare decizie ne decidem capătul și limităm prezentul. Ce doare, nu doar raportat la anii din urmă, ci și la acum, îi neputința de a interveni asupra nefericirii. O regăsire de asta după multă vreme azvârlă și urlă din toate încheieturile: timpul tace și trece definitiv. Mi-i mult mai ușor să-mi gestionez neîmplinirile decât să le accept pe cele ale oamenilor dragi. Uneori visez că prin puterea credinței aș putea să-l teleportez pe A. fix lângă fumeia după care orbecăie, s-o sădesc pe G. exact în locul în care profesionalismul ei este respectat, pe Ex-C. să-l extrag din vârtejul muncă-necuraj. Apoi îmi amintesc că de dorința e suficient de puternică imposibilul devine cu ușurință posibil (așa am învățat de la omul despre care ieri aș fi spus ticălosul ticăloșilor, iară azi simt nefericitu nefericiților) și asta mă înspăimântă încă.

__________
Fotografia este de la Herculane, din viața mea rotundă de astăzi , aia-n care se împărtășește credința că între un bărbat și o femeie  poate exista doar prietenie strașnică, făr a împieta ce este. Ce povară-mi  fu necredința asta-n trecute!


Episoadele anterioare:

• File de șomaj #1
• File de șomaj #2