LUNI DE FIERE - PASCAL BRUCKNER

Prima-ncercare de a citi o carte în format electronic, și singura de pân amuș, fu cu  Luni de fiere*. Se-ntâmpla prin 2005, pe când habar n-aveam cum să pierd vremea la calculator, mai mult decât socializând pe hi5 or jucând Spider Solitaire. Nu-mi amintesc cum de n-am terminat-o, dar mi-o rămas în minte ca o restanță în toți anii ăștia de după, ce-o fi făcut nebunii ăia pân la capăt. Niciodată n-am putut abandona cărțile începute, oricât de trudită le-ar fi fost lectura. Așa se face că,  atunci când am zărit-o pe rafturile unui hipermarket, mi-am și achiziționat-o. Am ajuns să o citesc după alți vro 2 ani, abia când mi-am propus să-mi vând toate cărțile (cu doar câteva excepții, cele care-s pe lista de recitit).

Veghează să nu dispari în personalitatea altcuiva, bărbat sau femeie.                                                          

N-o fost o lectură ușoară, nu pentru c-aș avea opreliști în a citi/reciti despre sex pe îndelete, ci pentru că delirul romanțos mă îngrețoșează și înspăimântă mai mult decât scenele horror. Ce fac doi oameni în patu lor îi privește deplin. Io care gândeam despre mine că-s făr de prea multe prejudecăți în privința sexului, o trebuit să mă declar învinsă. Unele pasaje m-au îngrețoșat,  chiar de le-am citit pe diagonală. Înțeleg c-o fost catalogată ca fiind o carte pornografică. Toate momentele, chiar cele scatofile, le-am găsit cu rost, șocante, dar integrate perfect în marele tablou.

După un deceniu, cartea asta o rămas limpede în mine la detaliu. Poate că fiind în perioada aia făr de mare experiență, m-o fi uluit tema, asta nu-mi amintesc. Ce am recunoscut de la primele pagini de recitire fu curiozitatea pentru final. Da, abia așteptam să descopăr ce se întâmplă cu cele două cupluri.
Despre asta este povestea, despre două perechi, care călătoresc împreună, o vreme, fix cinci zile, pe un  pachebot, în plină Mediterana.

Primul cuplu. Doi profesori, el de litere la un liceu din Paris, Didier, treizeci de ani, naratorul. Ea, prietena lui, Beatrice,  de vârsta lui, preda italiana. Cei doi pornesc pe 28 decembrie 1979 spre India, prima noastră escapadă după cinci ani de când trăiam împreună. Un cuplu absolut normal, cu mici discuții în contradictoriu inerente, cu împliniri profesionale, călăuzit de aceleași principii în viață.

Al doilea cuplu. Este exact opusul celui dintâi. El,  medic parazitolog, Franz, tot treizeci de ani, la momentul călătoriei, se află paralitic într-un scaun cu rotile, ea, o tânără evreică senzuală, Rebecca, douăzeci de ani, coafeză ...O amuzam și o uimeam pentru că mă amuzam, și mă uimeam pe mine însumi... Ce mi-o plăcut gândul ăsta, exact în astfel de relație mă împlinesc și eu.
Legătura acestora este tumultoasă și o aflăm împreună cu Didier la prima mână, de la Franz.

Pe foarte scurt, s-au iubit nebunește, sclavi ai plăcerilor trupești, apoi, pe repede înainte, după un an de amor,  domnul devine stăpânul femeii pân atunci regină. Ura, furia, violența iau locul declarațiilor de dragoste într-un firesc toxic,  căruia nu demult i-aș fi găsit o mie de justificări.

O fi de la spațiile înguste, cea mai mare parte a monologului paralizatului se desfășoară în cabina sa, o fi de la lipsa luminii, pe lângă înghesuiala spațiului restrâns, mai tot timpul e noapte și semiîntuneric, dar multiplicate toate cu bolile personajelor, cartea asta e grea, frate! Și iscătoare de întrebări, nici astea ușoare. Eu ce aș face, doară și eu îl iubesc? Uf, de ce oamenii ăștia nu-și zic adevărul gol goluț... 

Este o poveste care doare,  scrijelește peste răni de relații eșuate pe care le credeam vindecate complet.

Năucește degradarea, de la iubire la ură sunt doar câțiva pași. Fiecare personaj se ascunde în umbra confortabilului dar o/îl iubesc și-și dospește nefericirea cu tristeți, regrete, îndoială, în timp ce legătura le este ghilotinată de plictiseală. Și în numele aceluiași  dar o/îl iubesc acceptă neîmplinirea de fiecare clipă, de parcă partenerul are în fișa postului sarcina asta și nu fiecare dintre ei primește exact ce acceptă, nici mai mult, nici mai puțin. Și apoi, când fiecare dintre ei este eliberat de povara relației, nu mai sunt nimic din ceea ce au acumulat în decenii. Or poate doar au înfrânat și asta e o imagine care te bântuie. Ori îs eu prea naivă neputând concepe puterea demonilor în spațiul iubirii.

...Eram fără apărare împotriva tarelor mele ereditare. Deși îl urâsem pe tatăl meu și mă temusem de el, tot porunca lui o perpetuam. Mă împiedicam de cordonul meu ombilical, aveam ochii arși de placentă. Bătrânul își cerea partea, zvârlea cu copitele, îmi lăsa moștenire fiecare din defectele lui îngroșate la extrem ca de o lupă... pag. 135

Și una dintre ideile care mă macină continuu, adică de fiecare dată când aud doi oameni azvârlindu-și ocări după care urmează ilogici Iubi-n sus, Iubi-n jos. 

...Reconcilierea: aceasta este obscenitatea scenei de menaj! Că după atâtea invective, atâția pumni, atâtea blesteme, consorții sunt tot proaspeți și binedispuși, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, iată murdăria, abjecta gaură de memorie...pag. 149 

Îs năucită. Mi-o plăcut atât de mult povestea, finalul, i-am iubit pe ticăloșii ăia doi mari și pe ăia doi mici în egală măsură, am stat cu inima la gât pentru fiecare nouă oroare pusă la cale, încât acuș mă-ntreb naibi  cât de sănătoasă mi-s în fascinația asta pentru tot ce-i scriitură cu personaj principal: urâtu, morbidu, chinu, DEFECTU.

Și ce titlu teribil are cartea asta! Și câtă deznădejde-mi iscă oarecuma cunoaștere a unor cupluri care împart mulți ani de fiere, uneori cât două vieți.

Am 3 cărți, dintre cele citite anu ăsta, care se bat pe primul loc al topului. Și  ce de minuni mai am în așteptare! O să-l  dau în căutare pe domnul acesta, mai vreu zguduituri de astea.

* Luni de fiere - Pascal Bruckner, editura Trei, 2011. Traducere din franceză și note Vasile Zincenco, 259 pagini.

___________

Anu ăsta am mai citit:

1.  Shining - Stephen King
2.  Colorado Kid - Stephen King
3.  Misery - Stephen King
4.  Supunere - Michel Houellebecq
5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
6.  Visul - Emile Zola 
7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
8. Adio - Honore de Blazac
9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
10. Jurnal intim (1) - Marin Preda
11. Jurnal intim (2) - Marin Preda