Dulceaţă de ardei iute

Singura mare bucurie din vremile astea mi-i meşteritu' de daruri. De nu-s daruri prăjituricoase, cu atât mai mare mi-i dragu. Pân izbutesc să pozez ce-am mai dantelat, vopsit or lipit, iaca ultima găselniţă cadouricoasă: dulceţurile! Pân atunci poate-mi ajunge şi sponsorizarea de la frate miu pentr-un DSLR.

Pentru o doamnă care n-are trebuinţă de niciunele, am pregătit 3 soiuri de dulceţuri: de roşii, de ardei iute şi de pepene galben.

Pentru că reţeta ardeioasei am luat-o de la Crisa şi pentru că ea are concurs, iacă-mă-s gata şi pentru premiu! Aci reţeta de la care m-am urnit.

După ce am cules de prin pieţe toţi ardeii iuţi roşii, ceea ce-n capul meu era partea cea mai complicată a darului, o urmat o juma de zi cu scos seminţe şi tăiat un kil de ardei.

 Dacă n-am murit în noaptea aia de la usturimi ardeioase, nici nu mai mor. De la cremuit, ţinut mâinile în prosoape ude reci pân la ventilarea lor, nimic n-o funcţionat. Aşa că înainte de a face rost de ardei, rogu-vă a vă căpătui cu mănuşi şi nici prin cap să nu vă treacă să daţi zor îndepărtând seminţele cu unghiile! Cumplite dureri! Am întrebat la farmacie de câţi bani am pătimit: 60 de bani o pereche de mănuşi. Şi eu am avut în ziua aia şi funcţia de maşină de spălat manuală pentru o cadă de rufe, deci mare atenţie zic iară! Oricum,  după ce trecură pe rând toate usturimile, amorţelile, rămaseră cele mai fine mâini.

Am pregătit de două ori doza Crisei cu juma de kil, adică:

-         500 grame ardei iuţi

-         500 grame zahăr

-         500 mililitri oţet

După ce am spălat,  curăţat ardeii de seminţe şi  nervuri am rămas cu câte 325 grame ce o trebuit să le tai mărunt, căci robot n-am pe stoc.

Am pus la foc oţetul cu zahărul şi le-am lăsat pân la topirea acestuia din urmă, când am adăugat ardeii. Trebea să aştept pân ajungea sirop, dar n-am avut răbdare în niciuna dintre dăţi. Am păstrat foc mic şi amestecare continuă până când s-o legat. După un ceas am început să scot pe farfuriuţă şi să las la răcit pentru probe. Atenţie mare că se leagă foarte tare după răcire, deci nu faceţi ca mine să aşteptaţi închegarea pe foc!

      Crisa le-o umplut pe borcane cu dulceaţa fierbinte, le-o ţinut cu fundu-n sus în pături pân la răcire. Aşa am făcut şi eu, deşi cea de roşii şi cea de pepene le-am turnat reci în borcane.

 Dacă tot m-au chinuit durerile multe ceasuri, am decis să umplu cât mai multe borcane mici ca să pot dărui în cât mai multe părţi. Din păcate, deşi am avut norocu să găsesc toate mărimile  (50 ml, 100 ml) şi formele de borcane, abia acasă am descoperit că multe dintre ele au capacele proaste. 

Dintr-o doză de asta botezată 500,  am avut 700 grame dulceaţă. 

 

Desigur c-o voi testa în dulciuri, deşi ea-i perechea potrivită pentru cărnuri şi legume. Ne regăsim cu dulceaţa de ardei iute în ciocolată la Cutia misterelor pân la sfârşitul lunii.

Crisa, dacă s-o aliniat planetele să-ncerc iară biscuiţii ĂIA, pot participa cu 2 reţete la concurs?! De când am scris io astă-ntrebare, planetele s-o împotmolit iară, dar o rămas pohta.

Ha, ha, n-am fost atentă la regulamentul concursului şi n-am poza cu bileţelul!

L.E.  Iaca, poz(n)a pentru concursul Cristina's World & adiogrăsime.ro: