Prăjiturele cu vişine şi ciocolată albă

               În manualul de utilizare a aparatului Cake Pop este o singură reţetă (mi l-am dăruit pe bombonos la un moş Nicolae când l-am găsit la Kaufland cu 20 de lei). Sigur că îmi era atât de necesar încât acum l-am folosit prima dată după 2 ani de adunat prafuri.

                M-o amuzat recomandarea broşurii  pentru mai multe reţete căutaţi pe internet.   

Pentru că aveam oareşce experienţă, testasem deja alte două variante (voi reveni cu ele când le voi decora - le am la congelator de la sfârşitul lui iulie), am improvizat din prima pe reţeta lor.

 N-aş paria c-am fost inspirată, căci am avut jumătăţi de prăjiturici şi nu întreguri,  dar pentru surpriza mea cu destinaţia 91 de ani buniceşti, fu taman diversitatea de care aveam nevoie. Mă rog, de mai am vreun cititor care n-o aflat c-am făcut pentru bunică mea 91 de dulcegării pe băţ şi c-o trebuit să mă sucesc în ziua festivă postos, zic acuş. Când fu musai să renunţ la misiunea 91 de beţe, prăjituricile acestea erau în faza jumătăţi coapte în aparatul special.  Drept pentru care le-am congelat o lună într-o casoletă şi le-am dat un rost nou când s-o ivit motiv pentru dăruit.

 

Ingrediente pentru 40 de jumătăţi:

-         110 grame zahăr

-         100 grame unt moale

-         1 ou

-         esenţă de vanilie şi rom – le-am adăugat eu

-         80 grame făină

-         15 grame cacao – le-am scăzut de la făină – în reţeta aparatului erau 95 grame făină

-         2 grame praf de copt – jumătate de linguriţă scria la carte

-         un praf de sare

-         110 ml lapte/130 grame 

-         50 grame vişine decongelate – le-am adăugat eu

Am blendurit laptele cu vişinele.

Am mixat untul moale cu zahărul, apoi cu oul şi la final alternativ cu uscatele ( făina, cacao, sarea, praful de copt cernute) şi lichidul (laptele cu vişine)  – le-am adăugat în 3 tranşe.

Am pus compoziţia într-o pungă tăiată la un colţ, am umplut formele pe jumătate şi am copt câte 7 minute.

 După cum se vede în planşa alăturată,  când am încercat să forţez aparatul să-mi coacă mingiuţe, am avut tot neîntreguri. Nu m-am supărat pe el, nici în condiţiile acestea nu le-a ars şi nu a ars.

Copturile sunt umede, moi, uşor dulci. Voi mai  testa în format brioşe.

Am folosit o combinaţie de vişine cu ciocolată albă care mi-a atras de multe ori atenţia la reţetele Paulei Gafiţescu – aci una dintre ele.

Pentru crema albă – am încercat varianta Paulei cu 200 grame ciocolată / 300 ml smântână, dar  nu am putut să obţin după o zi de ţinut la congelator, şi nu o oră cum a făcut ea, mai mult decât o necremă curgătoare, aşa că am revenit la proporţiile mele, cele de le folosesc la decorarea cu trandafiri:

-         200 grame ciocolată albă

-         140 ml smântână pentru frişcă

-         esenţă de vanilie

Am topit pe aburi ciocolata cu frişca, am lăsat la răcit compoziţia omogenă, răcită am ţinut-o 5 ceasuri în frigider şi apoi am mixat-o la viteză mare cu esenţa.

Pentru crema cu vişine – un jeleu minunat pe care mă bucur că l-am testat de la Paula, cu siguranţă îl voi mai folosi - l-am mai încercat în varianta cu roşii la o ruladă ce n-o prins loc pe blog pân acuş:

-         200 grame vişine congelate

-         50 grame zahăr

-          2 linguri apă  rece

-          1 lingură rasă amidon

Am dizolvat apa cu amidonul, am pus pe foc 5 minute fructele cu zahărul. După cele 5 minute de fierbere le-am blendurit şi strecurat pentru că vroiam o cremă fină, în reţeta sursă fructele rămân întregi, le-am repus pe foc mic  împreună cu amidonul şi le-am lăsat până la-ngroşare. 

Am întors copturile cu partea dreaptă în jos, aş fi putut să le lipesc câte două pe toate, dar aveam nevoie de mai multe pentru darul meu şi stabile pentru drumul lung ce-l aveau de parcurs. Le-am uns pe fiecare cu o linguriţă din jeleul de vişine şi apoi decorate cu câte o rozetă turnată din poşul cu dui în care am pus din crema de ciocolată. Le-am adăugat moţuri  din ciocolată colorată roz căci mâncasem tot jeleul rămas.

Am fost extrem de încântată de rezultat. Pentru Ale,  care nu avea vreme să aştepte Paştele Cailor întru înţepenirea ciocolatei albe dintâi,  le-am acoperit cu cremă de brânză, o combinaţie la fel de minunată.

Mai fac!

- Maria, din tot ce ai făcut pentru noi (n.m.  jumătate din ce a apărut pe blog anu ăsta a fost pe comenzile lor), mie cel mai mult mi-au plăcut chestiile alea micuţe care parcă aveau o bezea şi ceva rozuliu!
- Da, prinţesă, ţie de-ţi pun crema de brânză cu zahăr pe mâine e la fel de cel mai bun desert, recunoşti ?!
- Doar dacă recunoşti Maria că e şi preferata ta!