CÂMPUL CU IARBĂ NEAGRĂ - BELINDA BAUER

Inventarul cărților în curs de citire

Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima filă.

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 9 bucăți (!?!). 

De ce astă carte

Pentru că am căpătat-o de la Crisa în teancul pascal. 
Deoarece multe dintre cărțile ce le primesc astfel rămân necitite, întâietate au cele de mi le cumpăr singură, am decis ca pe toate să le păstrez pe noptieră, la îndemână, poate vor apare timpi și pentru ele. Pare să funcționeze strategia, mai am una-ncepută și le-am gătat. 

**** CÂMPUL CU IARBĂ NEAGRĂ

Că pot executa un maraton de vizionat cu orele canalul despre crime am mai povestit. Stau în fața ecranului mare și bocesc când oamenii din el o fac, uneori schimb programul când nu mai pot privi în ochi Răul și dacă e ceva ce să fi observat și eu cu mintea mea, făr să fi citit în prealabil Câmpul cu iarbă neagră, este faptul că familiile din care un personaj dispare nu-și mai revin niciodată. Negăsirea unei persoane dispărute or doar a cadavrului înstrăinează membrii familiei destrămând-o. 
De la o astfel de observație, am fost uimită să constat ce impact aveau crime ca ale lui Avery, cum îi afectau pe oameni ani de zile, toată viața - poate chiar generații întregi,  și-a pornit Belinda Bauer primul roman. 

Steven Lamb are 11 or 12 ani. Vârsta la care unchiul său, Peter, fratele mamei,  a dispărut făr a-i fi descoperit cadavrul vreodată. Bunica lui Steven, mama dispărutului, încă speră, după foarte mulți ani, 19, că acesta trăiește și că se va întoarce. Mama piciului,  Lettie, simțindu-se vinovată că ea trăiește, și nu fratele ei, preferatul mamei lor, se străduiește să rămână pe linia de plutire într-un cadru  în care bunica nu-și mai găsește rostul, iar cei doi prunci o solicită emoțional cum ea nu este în putere să răspundă. La rându-i, între cei doi copii proprii, are un preferat și acesta nu este Steven. 

Steven a încuviințat solemn din cap, ca și cum ar fi știut deja ce avea să-i spună unchiul Jude, deși abia aștepta să audă care era secretul vieții.

- Gândește-te bine ce vrei și apoi fă-ți un plan ca să obții acel lucru.

La vremea aceea,  Steven fusese puțin dezamăgit că secretul vieții, în opinia unchiului Jude, nu era câtuși de puțin spectaculos sau măcar misterios. 

În casa, din Shipcott - Exmoor, N - V regiunii Devon din Anglia,  în care toate se petrec făr de afecțiune, mama nu are timpi și disponibilitate, bunica e prizoniera momentului dispariției fiului, partenerii mamei vin și pleacă,  Steven hotărăște să descopere cadavrul lui Peter pentru a reface legăturile dintre membrii familiei înstrăinate. După ce vreo 3 ani săpase într-o mlaștină din apropierea casei, în câmpul cu iarbă neagră, decide să-i scrie în pușcărie presupusului ucigaș. 

... într-un scurt moment de fericire, își dădu seama de ce săpa.                    Pentru asta.                                                                                                          Pentru momente ca acesta, când anticiparea faptului că într-o bună zi ar putea fi o familie adevărată irumpea brusc prin crusta de durere, resentimente și sărăcie și îl făcea să se simtă fericit și dureros de trist în același timp. 

Am citit cu mare greutate povestea Belindei. L-am îndrăgit pe Steven, puștiul ignorat la școală în cel mai bun dintre cazuri, adesea abuzat fizic și verbal. Apoi viața sa de acasă, sărăcia, mizeria, nedragostea mamei și a bunicii, tânjirea după afecțiune în toate clipele, a fost greu de privit, prin fereastra deschisă de autoare, nefericirea băiețelului. 

   Lettie îl plesni peste ceafă, nu tare, dar șocant oricum, reducându-i pe toți la o tăcere grea, oribilă.    Mama sa nu îl plesnise niciodată în cap sau peste față. Îl mai lovise uneori peste mâini sau peste picioare, dar de cap nu se atinsese, fiind de la sine înțeles că doar bețivanii și cei care stăteau în locuințe sociale își băteau copiii astfel. (...)   Dacă nu ar fi fost atât de furioasă și de nesigură că mai are vreun control asupra lui, Lettie ar fi văzut cât de speriat era, stând în picioare lângă pat, cu ochii mari și mâinile pe lângă corp, inerte, într-un gest de cedare.      - Mamă, iartă-mă!    Dar era prea târziu, ea îl plesni încă o dată în cap și, din nou, îl lovi peste brațe, peste mâini și urechi, iar apoi îi aplică o ploaie de palme și de pumni peste spate, ca o fetiță furioasă, în timp ce el se ghemuise pe pat, cu capul între brațe. 

Să trec în doar câteva rânduri de la puritatea lui Steven la cruzimea lui Avery, ucigașul pedofil, fu crâncen. Multe dintre incursiunile în mintea lui Avery le-am citit cu ochii pe jumătate închiși și stomacul ghem. Mi-o crescut ura pân la cer aflându-l gând cu gând. 

Am ajuns aproape de final mult după miezul nopții. Îmi fu atât de teamă de încheiere încât și a doua zi am amânat pân la prânz s-o aflu. Frica nu creștea simultan cu probabilitatea morții  băiețelului inimos, ci cu modul atroce în care s-ar fi petrecut asta. M-am gândit să abandonez cartea, făr să-i aflu deznodământul, cum fac uneori la filme: mai bine să nu știu cu subiect și predicat ce s-o petrecut și să rămân cu presupunerile, poate că da, probabil că nu. 

Despre steluțe

A fost o carte greu de citit ziceam. Admir performanța scriitoarei de a fi pășit în mintea îngerului și a Satanei cu aceeași aparentă ușurință. Mie pe alocuri mi-a fost imposibil să citesc gândurile personajului din urmă ziceam. Nici pe cele care descriau cât de dureroasă este viața copilului privat de afecțiune nu le-am trecut relaxată. Cele mai multe dintre pagini le-am citit pe un mal de nisip, între tufe de mentă, cu B. bălăcindu-se fericit și eu bocind cu sughițuri. 

Pentru mine asta înseamnă 5 steluțe, o poveste pe care să nu o las din mâini de la prima pân la ultima pagină, pe care poate că o voi uita nu prea târziu, dar ale cărei cuvinte au desenat imagini doldora în emoții puternice pentru aici și pentru acum, făr ca asta să însemne musai capodoperă a literaturii. 

Am penalizat cu o steluță finalul. Orice comentariu aș face, ar însemna să-l divulg și nu asta intenționez. Și la episoadele de le urmăresc pe canalul de crime mă dezamăgesc finalurile acestea. De parcă ar conta pentru  Viața  Moarte mofturile uneia care,  stând pe o pernă mare, în fața unui ecran, cu genunchii la gură,  strâmbă din nas și își dă ochii peste cap pufăind a nemulțumire. Nu așa trebuia să fie, dragă!


Belinda menționează la finalul cărții că povestea ei este o ficțiune și doar unul dintre episoadele principale este inspirat de o întâmplare reală. 

• Câmpul cu iarbă neagră / Belinda Bauer, traducere din limba engleză Valentin Vidu, editura Litera Internațional, 2012, 302 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****
20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****