GEM DE CAISE

Dorința pentru această perioadă este să gemuiesc cât mai multe dintre fructe. N-am niciun fel de idee câte am putea consuma noi cu cele 10 gustări dulci dintr-o lună, dar le găsesc pe borcanele cu dulcețuri daruri minunate. Fie doar pentru asta și tot am nevoie de stocuri.

Livada mi-i mare, fructele mi-s ioc îi sloganul lui 2019 în casa cea nouă. Și pentru că după ce că mi-s făr de bani, mi-s și năroadă, am cumpărat caisele cu 15 lei kilu de pe marginea drumului, căci la piață erau 7 lei, deci neinteresante.

INGREDIENTE
(am obținut 2 kilograme de gem și 300 grame de sirop)

• 2.250 kilograme caise cântărite făr de sâmburi, după curățare
• 1.500 kilograme zahăr
• zeama de la o lămâie

PREPARARE

• Caisele spălate bine cu apă rece le-am curățat de părțile alterate, de codițe și le-am tăiat în 4. Zeama care s-a format în această etapă am îndepărtat-o, adică am băut-o. 
• Le-am pus în cratița de fierbere, am stors peste ele zeama de la o lămâie și am presărat zahărul. Le-am lăsat astfel la rece un ceas.

• Pe foc mediu, amestecând din când în când, n-o existat riscul lipirii cantitatea de zeamă fiind mare, le-am fiert până când siropul s-a îngroșat și fructele au devenit ușor translucide, undeva după 30 de minute m-am oprit.
• După primele clocote, am scos într-o sticlă sterilizată din siropul fierbinte, era prea mult și nu-mi doream să fierb gemul încă două ceasuri pân se evapora surplusul.

• Pentru că multe dintre bucățile de caise erau întregi după fierbere, am decis jumătate din gem s-o pasez cu blenderul. 

• Cealaltă jumătate am păstrat-o cum era, doar am adăugat dintre sâmburii dulci cărora le-am îndepărtat coaja. Oana i-a adăugat cu pieliță.

• Gemul fierbinte l-am turnat în borcane sterilizate prin fierbere (borcanele așezate într-o tavă pentru transferul temperaturii și evitarea spargerii borcanelor) și le-am închis cu capace. 

• Borcanele le-am întors cu fundul în sus și le-am înfășat în prosoape groase lăsându-le să se răcească astfel. 
• A doua zi le-am mutat în beci. 

ALTE MENȚIUNI

• AICI rețeta de la care am pornit. Oana atrage atenția că gemul stropește foarte tare în timpul fierberii și că se lipește (recomandă punerea unei table / site între cratiță și flacără). Eu am făcut o cantitate mai mică, poate fructele au avut mai multă zeamă, dar n-am avut niciuna dintre problemele cu lipitu. Cratița mea a avut pereții înalți, nici stropitu nu a fost periculos. 
• Gemul de caise are o culoare aurie minunată, cum în ceaunele mamei și bunicii, în care dulcețurile se fierb zi lumină, n-am văzut niciodată. 
• Siropul îl voi păstra în beci până când o ajunge zăpada cât casa. Se bea diluat cu apă.

Borcanele cu gemul pastă le voi rezerva pentru Albinița, rețeta AICI. 

• Pe când eram copil îmi plăceau caisele doar pentru sâmburii dulci. Cei mai mulți de la fructele cele scumpe erau amari. În locurile astea în care  zarzărele sunt caise mi-am pierdut toată știința de-o aveam în copilărie pentru identificat fructe. (Și legume. Din cele cinșpe mii de soiuri de ardei cumpărate răsad de la piață am obținut cinșpe mii de ardei iuți, ioc capia, gras, gogoșar, alea de le plătisem dară.)

• Fursecul este cel fraged cu unt, rețeta ACEASTA. Voi testa pentru un dar umplerea cu gem. Probabil va trebui să-i adaug gemului puțină gelatină pentru a se întări suficient cât să nu-mi mâzgălească toate fursecurile.