După săptămâna conservăcăroasă mi-am jurat că nu mai intru-n bucătărie. Am respectat interdicția o zi, până am găsit la piață alte fructe: cireșe, vișine, caise. Dulceața și compotul de vișine sunt printre preferatele mele din categoria ăstor dulcegării. Cum sursa mea de inspirație, ACEASTA, avea pentru dulceață varianta cireșe cu vișine, pe aia am executat-o și altele despre care voi povesti în zilele următoare.
INGREDIENTE
- 1.5 kilograme vișine și cireșe fără sâmburi și cântărite după scurgere (eu am avut 1 kg vișine și 0.5 kg cireșe)
- 1 kilogram zahăr
- 4 grame sare de lămâie
PREPARARE DULCEAȚĂ DE VIȘINE CU CIREȘE
- Fructelor spălate bine le-am scos sâmburii și le-am lăsat la scurs într-o sită. Pentru că nu știam de câte este nevoie pentru 1.5 kg, am făcut acest pas cu fructele separat.
- Mi-am notat greșit că trebuie lăsate la scurs o oră și așa am făcut. Trebuia o noapte.
- Sucul scurs nu l-am folosit la dulceață. L-am băut deși după doar o oră am avut deja 300 de mililitri.
- În oala pentru dulceață am adăugat fructele, zahărul, sarea de lămâie. Le-am lăsat împreună un ceas
- Am pus oala pe focul deschis la nivel mediu. Le-am amestecat ușor cu o lingură de lemn și am așteptat să ajungă la punctul de fierbere și apoi să testez siropul până trece proba picăturii (aceasta trebuie să-și păstreze forma, ușor bombată).
- După jumătate de oră de la primul clocot, timp în care am îndepărtat spuma, am scos o sticlă de sirop (era în exces din cauză că n-am respectat timpii corecți pentru scurgere). L-am pus fierbinte în sticlă sterilizată prin fierbere și imediat am închis-o cu al ei capac.
- Când proba picăturii a fost oarecum îndeplinită (din teama că voi fierbe prea mult fructele și că dulceața va ieși prea închisă la culoare am ales s-o las ușor lichidă, poate s-o mai închega pân la iarnă) am oprit focul și am lăsat dulceața să se răcească. Mi-am propus, conform recomandărilor Oanei, să-mi cumpăr termometru pentru a evita datul ăsta în bobi pe viitor.
- În rețeta originală, o lingură plină de sâmburi puși într-un săculeț de tifon era lăsată să fiarbă cu fructele. Eu am legat săculețul cu o ață prea scurtă și nu m-am mai întors s-o repar. Așa că deși l-am avut, el nu a ajuns la dulceață. Da, așa am fost de isteață, am preferat să mă chinui cu tifonul, dar a fost prea complicat să lungesc ața. Oana spune că sâmburii oferă o aromă grozavă dulceții și o cred.
- Nu am cântărit dulceața la final dar din borcane pare să fie undeva în jurul a 1.5 kilograme.
- Mi-a plăcut, nu e pe atât de dulce pe cât ar fi fost doar din cireșe, nici pe atât de acrie pe cât ar fi fost doar cu vișine.
___________
În arhivă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu