Femeia în fața oglinzii - Eric Emmanuel Schmitt

Când am scris topul lui 2015 am fost foarte dezamăgită că-ntr-un an întreg nu m-am intersectat cu niciun Schmitt. Taman atunci am dat ochi în ochi la Auchan cu Femeia sa în fața oglinzii*. Pân la casă m-am răzgândit, era 40 de lei, factura mea de curent pe 3 luni. Apoi, la jumatea lu' februarie, când iară mi-o ieșit în cale, am luat-o sub deviza "dacă naibi mă trimite vreun jihadist la Allah măcar să n-am bani în buzunar!".

N-am citit decât 2 cărți schmittiene: Oscar și Tanti roz, prima și Cea mai frumoasă carte din lume, a doua.  Ambele sunt undeva foarte sus în topul tuturor lecturilor mele.

Am început deci Femeia cu foarte mari așteptări. Am fost dezamăgită, dar presupun că din cauza piedestalului mai mult și mai puțin din a romanului.

Îs 3 povești cu 3 femei. Un capitol, o fumeie, doi, trei și apoi iară de la capăt, capitolul 4, fumeia 1. Am avut tendința să citesc pe sărite capitolele, urmărindu-le succesiv pe cele dedicate unei singure eroine. Bine că n-am făcut-o, nenoroceam tema căci, bineînțeles, pân la final cele 3 personaje se intersecteaza în cadrul aceluiași capitol.  Acesta este încă unul dintre motivele dezamăgirii, la Cea mai frumoasă carte m-o fascinat finalurile de nu le-aș fi ghicit nici din o mie de încercări. Aici m-am cam prins ce se va petrece spre capătul celor 3 destine.

Pe scurt:

1. Anne e o tânără ce locuiește în Bruges-ul secolului al XVI-lea și apare-n carte la momentul căsătoriei cu Philippe. Dispare de la eveniment pentru că are alte vise legate de natură și energiile ei.

Peripețiile Annei sunt detaliate la milimetru și secundă, stilul este fermecător, deh, Eric Emmanuel Schmitt! Este personajul meu preferat dintre cele 3.

2. Hanna e contemporană cu Freud, deci altă epocă față de Anne,  și locuiește în Viena după ce și ea evadează, de astă dată dintr-un mariaj în care nu se regăsește.  Dar ajunge pe drumul care o va împlini,  după eforturi nenumărate de a-l găsi.

3. Anny Lee, cel de-al treilea personaj, trăiește în Hollywood-ul zilelor noastre, e o actriță de Oscar, care se risipește în sex, droguri și alcool pân apare motivația recuperării.

E limpede zic ce se întâmplă cu fumeile astea: decid să se smulgă din norme sociale, confort, șabloane pentru libertatea și identitatea proprii. E interesant cât de diferite sunt granițele acestea de la secol la secol și cât de asemănătoare le sunt trăirile, năzuințele și armele cu care se împotrivesc!

Dacă vă doriți volumul, urmați indicațiile de la DONAȚII.

Pe parcursul lecturii mi-am amintit de un episod care s-o petrecut cu vro 5 ani în urmă. Mă duceam fix de 8 martie la o mamă soacră să-i spun c-o să dispar.

- De ce ?!!!!! Mă-ntreba șocată.

- Pentru că nu-s fericită!

- Dar cine e fericit?! Crezi că eu sunt ?! Soră-sa este ?!

- Eu vreau să știu c-am căutat-o pân la capăt!

- Te bate ?! Are altă femeie ?!

- Nu !

- Atunci n-ai nici un motiv să pleci!

Sigur, io-s și bolnavă cu capu, nu ca femeile lui Schmitt, dar orișicât asemănarea există!

Cartea asta are poveste, multă poveste, d-aia simplă, făr de cuvinte de să te doară mintea cu dicționarul în față, naște multe semne de întrebare, dar nu m-o răvășit și la mine de nu-i răvășire, nimic nu e!

* Femeia în fața oglinzii - Eric Emmanuel Schmitt - Humanitas Fiction - 2015