Despre lucrurile simple (8) - Antwerpen

Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.
Ia să mai completez io c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!

Despre cele 8 zile de Antwerpen (cadrul acestei povești l-am desenat în episodul 7 ) îmi este foarte greu să sistematizez, aș scrie 5 zile. Oricum, Norvegianu  m-o diagnosticat  cu "de cele mai multe ori scrii făr de logică, te salvezi uneori prin farmec!".

O să le scriu pe fericiri cu liniuță și pe foarte scurt, mă rog, pe foarte scurt după unitățile mele de măsurare.

- Când să aterizăm la Bruxelles ni se comunică " pe motiv de furtună  ne învârtim pe aci 10 minute". În secunda următoare se făcu o liniște de mormânt. Fu tare ciudat, pân atunci bebeluși plângeau, omul de la 2 scaune de mine mă tot îmbia să arunc un ochi pe geam și eu îi tot repetam că pe motiv de neochelari și de soare nu văd nici geamu, dară dincolo de el. Și ce-mi trece mie automat prin minte?! Repet, liniștea apăruse din neant, fix cum ai da zgomotul lumii cu telecomanda pe mute. Așa tre să fie sfârșitul, ia să văz io acuș cât îs conștientă din moarte! Nu prea puteam fi atentă la moarte căci timpanele simțeam că-mi azvârl sânge, așa de crunte erau durerile. Am murit o dată la Costinești când m-am prăbușit într-o apă pân la glezne,  deja începuse a mi se derula filmu vieții de pân la 18 ani, cât aveam atunci și deși sub apă, conștientă de sfârșit, continuasem să mestec gumă. Așa și acuș. Mestecam gumă cu gura căscată, că poate totuși îmi mor întâi durerile de urechi. Și cum mă minuam în continuare cu gura căscată de liniștea totală, am înghițit în sec și-n secunda aia am revenit în zgomotul lumii ș-al urechilor făr de dureri. Departe mai suntem uneori de moarte!

- Mi-au plăcut mult bicicletele, pistele pentru ele, respectul celorlalți pietoni pentru a nu se intersecta cu banda roșie. Dimineața în care cu mănuși și căciulă, fulguia, am plecat spre piață o să-mi rămână multă vreme în simțuri. Pân la piață o-nceput să plouă bine, dar ne intersectam doar cu biciclete în care erau fie căței, fie pitici. Bicicletele pentru micuți au în față o cutie, ca o roabă, acolo sunt înghesuiți  5, 6, 7 cu capetele goale și c-o folie deasupra. Repet, eu aveam căciulă și-ntre timp achiziționasem ș-o glugă.

- Evreii școlari trecând cu pelerinele lor negre, perciunii în vânt și cărțile sfinte la subsori, pe biciclete cu dublu suport lateral pe roata din spate pentru ghiozdane îs imagini pentru mine din filmul altor epoci.

- Este cel mai frumos tort care-o ajuns în Antwerpen! glumea Ioana și tare bine mi-au făcut exagerările ei!

- Am râs de dimineața până seara toate zilele. Am ajuns la 64.4 kg. La plecare aveam 58 pe cântarul meu. Pe belgian, la plecare, aveam +64. Pe românesc, la aterizare,  +62. Merg pe mâna străinului și zic că din '95, de la liceu, n-am mai atins performanța greutății unui urs Panda cu maximul istoric 65 kg. Bine nu doar râsu și gustatu fiecărei lingurițe de cremă și de blat din cele 10 kile de tort au favorizat recordul. Și crema caramel are meritele ei, dar mai ales Rudi. Un cofetar belgian care dulcegărește cum nu-mi fu dat în viața asta să gust. Voi încerca să dibuiesc unele dintre rețetele sale secrete când îmi ajunge coletul cu ingrediente. Deci, eu nu am ciugulit dulciuri și-n culcare și-n sculare că nu mă puteam abține or refuza, eu am făcut cercetare! Oare ce o pus în crema de pe stratul acesta de marțipan ?! Pare să fie cafea! Oi, 10 adaosuri diferite în frișca asta la pahar, ia să văz io care-i preferatu meu! Portocala nu, dar tre să reiau murele că le-am uitat aroma, ia parcă și vișinele erau grozave! Și alcool mult fu doza zilnică pentru garanția împlinirii mele trupești. Am băut în fiecare zi mai mult decât la toate revelioanele din ultimii 10 ani. Pentru că era musai să gust și zmeurata și vinul dulce și lichiorul din 12 plante și vinul alb și șampania. Apa nu era musai, îmi dădeam eu dezlegare uneori.
- Vai, dar ce s-a întâmplat ?!!!!
- Doar mănânc un măcinic! E atât de grav?!!! răspund ieri la amiază doamnei de la Asociația cu întreținerea și-mi umplu iară gura.
- Vai, dar ce v-ați îngrășat!!
- Vro zece kile de când nu m-ați mai văzut slobodă!
- Și ce faceți pentru ASTA ?!
- Mănânc măcinic cu bogdaproste! Dară nu vă faceți griji, mi-am avertizat colega să nu mă mai pună în situația să-i refuz pomenile!

- Inima micuței Maria lovind-o pe a mea în aeroport la plecare, care oricum de teamă, îmi ședea numa-n gât, mirosul ei de bebeluș alăptat, astea- s iară de prins la colecție.

- De ce ești așa disperată ?! Mă iscodește bărbatul de doi metri.

- Eu nu-s disperată, probabil ai folosit greșit eticheta ... îl calmez eu în timp ce debarasez o masă și mă uit după un coș de pâine.

- Ba ești disperată, n-ai șezut decât cinci minute să mănânci friptura, apoi doar stânga, dreapta, sus, jos.

- Asta doar din cauză că mă plictisesc stând locului.

- Nu știu ce se întâmplă cu mine! Toata slujba botezului am plâns și eu am fost mare golan la viața mea!

- Și eu am plâns, dar eu am fost mare bocitoare!

- Așa e că nu ne vom mai vedea niciodată ?!

- Foarte probabil așa e!

Și se prăvale Uriașul meu juma de metru mai jos, fix cât să mă poată îmbrățișa. Nu i-am privit ochii, dar le-am zâmbit cu drag.

- Am ajuns în raiul cofetarilor doar ca să le zic locuitorilor săi că toate produsele sunt FOARTE scumpe. 15 euro o matriță, 10 euro 250 grame fondant colorat, 25 euro coli comestibile, 45 euro orice seringă.

- Măria zice pe zambetania că trebe făcut testul cu scobitoarea!

- Maria, de ce ai scris că lipsești pân la primăvară ?! Primăvara vine în 7 zile! Ai vrut să fii amuzantă ?!

Oi, ce bucurie să dai nas în nas cu cititori zambetani peste mări și țări! Sigur, cititori neamuri, dar orișicât!

- Pe canalul din Anvers (Antwerpen franțuzit) o barjă aruncă jeturi în ceruri. În lumina zilei se formează curcubeul. În fața curcubeului un pozar, un mire, o mireasă.

- Hai să mergem la fete!

- Fete ?! Ce fete?! Mai sunt românce de nu le știu ?! Nu vreau să merg, ai văzut că pe ultima am pupat-o pe gură!

- Fetele din vitrine! Cele mai multe chiar îs românce!

Bre, io n-am văzut nicio frumoasă! Cele mai multe fumau răscrăcănate pe tocuri și scaune înalte. Vro câteva negociau cu masculii care le doreau. Cele mai multe erau total apatice.

Așa-i tot orașul, după cum îl arată pozele astea furate, că aparat de pozat n-am cărat acolo.

Din borcănaș, bilețele despre :
1. Niște flori
2. Am călcat pe stele și mi-o plăcut
3. Zarurile au fost aruncate
4. Drumul
5. Maria povestea
6. Croitorașul
7. Rătăcibila