Plăcinte de post cu ciuperci și cartofi

În camera 312, în care am risipit anii de facultate, prietena mea rusoaica nădușea adesea plăcinte cu varză or cartofi,  pe care le cocea p-o cărămidă de B.C.A. ș-o rezistență căreia nu-mi mai amintesc cine i-o șanțat locul, probabil tata. Le bronza pe plăcinte într-o tigaie cu ulei ce era schimbat la față o dată pe semestru.  Acuș se adună 20 de ani peste clipele alea și eu o văd încă limpede cu mâna pân la cot într-un lighean cu făină.

Mi-am amintit de ele, nu că le-aș fi uitat vrodată, astă vară când T. nu ceda ispitelor dulcegăroase. I le-am pregătit cel mai adesea cu ton, uneori cu varză, care deloc nu-i pe placul meu după rețeta asta, cu brânză or carne. Zilele trecute, pentru om nou, rețetă nouă. Inițial,  mă gândisem să fac 2 umpluturi, cartofi și ciuperci, apoi când mi-am dat seama că nu voi ști să le identific pe coapte care cum sunt, am amestecat cele două legume ș-am obținut poate cele mai bune plăcinte făcute vrodată de mine. Există o variantă cu lapte și ouă, pe care o prefer cu umpluturi din fructe, poate revin, de nu uit.

Pentru 9 plăcinte am pornit cu:

UMPLUTURA

- 5 ciuperci medii
- 5 cartofi noi, nu-i musai să fie noi ( i-am găsit la Billa cu 1.50 lei)
- o legătură mărar
- o legătură ceapă verde - doar 3 fire o avut a mea
- piper, sare
- ulei pentru călit ciupercile

Cartofii i-am copt în cuptor, i-am curățat de coajă și pasat (de ar fi fost dintre cei vechi, i-aș fi curățat de coajă, tăiat cuburi, fiert și pasat ).

Ciupercile curățate le-am tăiat cubulețe (eu ciupercile acestea nu le spăl, le curăț pălăriile și cozile le șterg c-un burete curat umed - la călit nu-i mare diferența, dar de-s coapte în cuptor au un cu totul alt gust față de cele îmbăiate). Am călit ceapa în ulei, am adăugat ciupercile și la final mărarul. Am amestecat ciupercile răcite cu piureul de cartofi rece.

ALUATUL
- 400 grame făină
- 25 grame drojdie proaspătă
- 200 ml apă călduță
- o linguriță rasă de zahăr
- un praf de sare
- 25 grame ulei de măsline

În jumătate de apă dizolv zahărul și drojdia.

Într-un vas cern făina, îi fac o gaură în mijloc și acolo torn drojdia. După  15 minute ea crește și atunci încep ușor să frământ aluatul. Adaug sarea și torn din restul de apă cât este nevoie. Frământ până când aluatul este omogen și pereții vasului rămân curați. Ung aluatul cu uleiul de măsline. Acopăr c-un ștergar și las la loc cald coca să-și dubleze volumul. Iarna aștept un ceas.

Împart aluatul crescut în 9 chifle. Fiecare bucată o întind cu sucitorul pe blat înfăinat ușor.

În mijloc pun 2 linguri de umplutură și strâng marginile pliuri pentru a obține o bocceluță. Întind fiecare trăistuță de asta iară cu sucitorul cât de subțire pot făr a o rupe.

Le coc în tigaia teflonată bine încinsă.

Pân se răcesc le țin acoperite sub prosop.

Eu, care-n altă viață am fost preoteasă, am nimerit umplutură câtă fu nevoie pentru aluatul ăsta, dar de vă rămâne cocă o coaceți turtă neumplută și ziceți bogdaproste or o umpleți cu gem de prune sau cu ce mai găsiți prin frigidere. De nu vă ajunge aluatul, adică cealaltă extremă, coaceți umplutura ca pe chifteluțe, asta de n-o mâncați așa cum e rămasă, cum fac alte mării de scriu pe aci.

Sunt minunate și calde și reci!
Când nu postesc le ung cu smântână.

ACI la Adi Hădean rețeta de la care am modificat plăcintele cu cartofi ale rusoaicei mele trăitoare în Elveția azi.