PLĂCINTĂ CU MERE ȘI GEM

PLĂCINTĂ CU DOVLEAC

PLĂCINTĂ FRAGEDĂ CU MERE

MELCIȘORI CU TON

PLĂCINTĂ SPIRALĂ CU DOVLEAC

Plăcinte de post cu ciuperci și cartofi

Plăcintă de post cu mere şi gem de smochine

Plăcintă de post cu mere şi halva

Plăcintă de post cu vişine şi mere

Într-una dintre zile am primit la birou o reţetă pentru cornuleţe de post  însoţită de  o caserolă plină cu dovezi fragede.
Coincidenţa a fost că era exact reţeta aluatului fraged cu borş, folosit la fursecurile de post şi la plăcinta cu rubarbă, cornuleţe nu  încercasem!
Singura diferenţă dintre cele două reţete "identice" sosite-n bucătăria mea din  zări paralele e legată de faptul că pe biletul din caserola cornuleţelor scria cum că aluatul trebe lăsat 5 ore la frigider înainte de coacere.

Plăcintă cu rubarbă

       

             Căutând in "Cartea regală de bucate"  reţete pentru deserturi, am găsit în vr'o două locuri rubarba ca ingredient.

            O singura dată-n viaţa asta am mâncat rubarba într-un chec, asta amu vr'o zece ani, cum eram îndrăgostită nebuneşte de bărbatul care l-a pregătit, habar n-am de-o fost bun or ba pe drept, în amintirile mele este cel mai  bun, checul!

Deci, eram cu cartea în mână şi mă întrebam de unde să scot io rubarbă, de atunci, de pe drumul Sibiului, n-am mai văzut-o nicăieri. Asta, până când citesc la Teo că se găseşte în supermarketuri, zic "o fi la tine, acolo, la Cluj!" şi gata, renunţasem!  Pentru ca, peste câteva zile, să dau nas în nas la Kaufland cu doamna rubarbă.

Din păcate, în "Cartea regală" cele două deserturi erau de jeleuri cu rubarbă, unul dintre ele în combinaţie cu şampanie, nu-mi doream ceva atât de soft, dar pornind de la şampanie m-am oprit la borş:) şi cu ăst gând am pornit plâcinta cu rubarbă.

In carte scrie că frunzele nu-s comestibile, pe net am găsit că ar trebui şi tijele curăţate, cum am văzut că Teo deşi nu le-o curăţat o trăit să mai posteze şi alte retete, le-am tăiat ca ea, necurăţate.

Pentru cine nu ştie, rubarba asta are gustul cârceilor de la viţa-de-vie pe care-i mestecam când eram copii pentru că erau acruţi, o muşcătură de rubarbă crudă e ca un lighean de cârcei:) Iară tijele astea de vrei musai să le cureţi, se întâmplă asta ca la păstăile cu aţă. Amu terminat tratatul despre rubarbă, să scriu şi plăcinta anu' ăsta!

Ingrediente pentru o plăcinta în tava de cozonac:

- aluatul fraged de la fursecurile de post - 200 ml borş
                                                            - 200 ml ulei
                                                            - o nucă drojdie proaspată
                                                            - sare
                                                            - făină cât cuprinde, eu am avut doar 400 gr şi nu am putut obţine un aluat pe care sa-l întind şi pe care să rulez umplutura, vr'o juma'te de kilogram trebe

- am pregătit întâi maiaua, drojdia cu o linguriţă de zahăr se dizolvăa cu borş călduţ, apoi cu o lingură de făină (poza 1) şi se lasă la crescut (poza 2);
- într-un vas se toarnă o cană de ulei cu una de borş, se pun sarea şi făina, peste ele maiaua crescută şi se framântă; ca şi la reţeta de fursecuri aluatul acesta trebuie frământat doar câteva secunde, se omogenizează instant (poza 3) şi creste văzând cu ochii (ar trebui să fie un aluat ca de cozonac, care să poata fi întins foaie) - poza 4;

- umplutura - 500 gr rubarbă
                  - 100 gr mere
                  - 75 gr unt
                  - 100 zahăr + 1 plic zahăr vanilat
                  - 3 linguri griş
                  - scorţişoară

- am tăiat tijele de rubarbă în cuburi mici şi le-am pus împreună cu untul şi zahărul la călit; îşi lasă suficientă zeamă dacă sunt proaspete, eu am adăugat şi un măr tăiat cuburi mari la sfârşit- se lasă la răcit compoziţia;

Când aluatul a crescut, l-am împărţit în două:
- jumătate l-am întins în tava de cozonac dată cu unt şi pesmet

- am turnat umplutura aproape rece în care am amestecat grişul
- am pus foaie din restul de aluat, am înţepat-o cu vârful cuţitului din loc în loc, aluatul este aerat, nu cred că era nevoie să fac asta!

- am copt la foc mediu 20 minute.

           Aluatul de la fursecurile cu borş este un aluat fără zahăr, în combinaţie cu piureul acrişor de rubarbă este grozav, grişul încheagă umplutura, dar rămâne suficient sirop care să fie absorbit de foi, plăcinta aceasta este ca o prajitură!

 

De mai reuşesc o intersectare, mai devreme de 10 ani, cu domniţa rubarba, vreau să o încerc în combinaţie cu brânză dulce.

Trăistuţe cu urzici

Aperitivele acestea sunt de post şi au păcatul că sunt delicioase, ceea ce-n mintea mea naşte oarece incompatibilitate între cele două.
Amu’ păcatu’ mărturisit să-l înfăptuim!

Este nevoie de:
- un pachet foietaj – 500 gr.
- 4 cartofi medii fierţi şi pasaţi
- 1 ceapă călită, eu am avut şi câteva fire de ceapă verde
- o mână de urzici, le-am opărit cu zeama de la cartofii fierţi şi apoi călit câteva secunde
- o mână de ciuperci, tăiate cuburi si călite
- mărar verde tăiat mărunt
- piper, oregano

Eu am pregătit jumătate din aluat cu urzici, cartofi, mărar,ceapă, condimente, cealaltă jumătate cu umplutura din cartofi, ciuperci, mărar, ceapă.
Pozele spun ce am mai făcut:

La final le-am legat cu sfoară de bucătărie şi le-am lăsat în aragazul cel nou la copt peste un ceas (când într-un sfert de oră cel mult la foc tare teoretic sunt gata).
Atenţie că ele cresc mult în volum la copt!

Cred că sunt printre puţinele variante ale foietajului care-mi plac consumate reci, de data aceasta cu multă salată verde alături şi roşii proaspete. 

Cândva, în viaţa cealaltă, plăcintele umplute cu piure de cartofi erau o delicatesă. Dar au trecut deja zece ani de când prietena mea rusoaică răsfaţă cu ele un cartier nemţesc şi nu un etaj trei dintr-un cămin de fete. 

Pariez că din cauza de lipsă a reşoului nu mai sunt atât de straşnice!

Prăjitură cu brânză

Desertul acesta a fost o mare surpriză! A pornit de la faptul că aveam brânză de vacă trimisă de la ţară (cu care nu mai ştiam ce să fac) şi a sfârşit cu o prăjitură fină de casă, pe care musai o voi mai
pregăti!

ALUATUL:
• 300 gr făină
• 100 gr unt
• 100 gr zahăr
• 1 ou
• 2 linguri smăntână
• 1 lingură cacao
 • 1 praf copt
Toate acestea se omogenizează într-un aluat pufos.

Se reţine o mână de coca pentru foaia finală, iar restul se întinde cu mâna în tava de copt.

Bucata mai mică se frământă bine cu făină până se întăreşte şi poate fi dată pe răzătoare (sau se pune câteva minute în congelator).
Pregatim vasul pentru copt, la mine un vas yena uns cu unt şi presărat cu gris.

CREMA:
• 500 gr brânză dulce
• 100 gr zahăr
• 4 ouă
• 1 zahăr vanilat
• coajă de lămâie+portocală
• 3 linguri de smântână (sau câtă este nevoie pentru o compoziţie groasă de clătite)

Albuşurile se separă de gălbenuşuri şi se bat spumă cu sare.

Gălbenuşurile se amestecă cu brânza, zahărul, zahărul vanilat, coaja, smântâna, apoi uşor se încorporează spuma de albuşuri.

Brânza se toarnă peste prima foaie, apoi se rade aluatul frământat mai tare şi se coace (eu 60 minute la foc mic, cartea 45 de minute). Atenţie la tava în care coaceţi,  prăjitura îşi dublează volumul!

Cremă de iaurt cu afine şi mere coapte

Desertul acesta, numit de mine budincă, plăcintă de iaurt fără aluat sau cremă de zahăr ars fără zahăr, s-a dovedit a fi o minune foarte, foarte gustoasă!

Am avut nevoie de:
- 1 litru iaurt +3 linguri smantană
- 7 ouă
- 2 linguri griş + 2
- 3 linguri zahăr brun + 1 plic zahăr vanilat
- 1 cub unt
- 5 mere + 1 linguriţă scorţişoară
- 50 gr. afine
- 2 pătrăţele de ciocolată neagră



"Fabricarea", conform planşelor de mai sus:
- am inceput cu cele 5 mere, pe care le-am tăiat jumătăţi, le-am adăugat cate un gram de unt şi cate un praf de scorţişoară şi le-am copt;
- cat merele se perpeleau am pregătit vasul yena, in care urma să coc desertul , adică l-am uns cu unt şi l-am tapetat cu griş- odată finalizată cea mai grea operaţiune, am răsuflat uşurată!
- se bat bine cele 7 ouă intregi cu zahărurile, se adaugă iaurtul, se omogenizează şi iară pauză!
- cand merele s-au inmuiat bine in cuptor, le-am intrerupt sejurul călduros, le-am tăvălit nasurile in crema de iaurt, mutată la randu-i pe jumătate in vasul yena, le-am invecinat cu afinele şi le-am acoperit definitiv cu cealaltă jumătate de aluat;
- am lăsat vasul la focul cel mai mic in cuptor o oră, apoi l-am desenat cu ciocolata topită şi gata iară!


















Cu mai mult zahăr ar fi avut mai multe gene de cremă cu zahăr ars, aşa a fost exact intre ea şi plăcinta cu iaurt!

Atenţie la vasul de coacere, eu am avut la inceput pe jumătate vasul gol, iară la final cand era coaptă, cam un sfert era peste vas!!!!!!!! O avut grijă insă să bată in retragere repede, semn că tot am zăpăcit-o eu cum nu trebuia !

Cu vişine tre' să fie mai bună, afine o avut puţine, 9 lei -100 grame, în condiţiile în care toată prăjitura a costat 12 lei, nu-i deloc dreptate în ţara asta a fructelor culese de pe margini de drum cu un milion kilu'!!
Gata, îs supărată!