Primiţi cu lamulţani?!

          Nu-ţi doreşti publicele astea, ştiu bine de data trecută, mi le tare doresc eu. După atâtea vremi făr de tine, fac tot cum vreau eu, numai cum vreau eu. Iertare!

Astăzi e ziua ta. Nu ştiu de ce ai ţinut atât de secretă data aceasta. Te-ntrebi cum de-am descoperit? N-am căutat, dar fu de găsit pe nota cu care ai achitat unul dintre daruri. Ce de daruri minunate mi-au rămas şi-n suflet şi-n cutia tortuloasă şi-n bibliotecă. Eu n-aş avea habar cu ce să te surprind şi-i tare nefiresc, mă cam pricep să dăruiesc şi lacrimi şi uimire şi emoţii.

De-ar fi un tort halbă, cum nu-s încă meşteră a face, te-aş ferici?!

În altă viaţă, de ne-am fi urmat drumul, amu era timp de dăruit Juli. Te gândeşti vrodată la asta? La duminica aceea cu amoruri din zori până-n amurg în care te-am tot întrebat unde ai fost în timpii ăia în care io te aprig căutam?

Întotdeauna am trimis cereri către ceruri, nu rugi, cereri ferme. Întotdeauna  am primit ce-am cerut. Pe tine te-o trimis la nivelul “să fie cineva care să-mi frângă oasele în îmbrăţişare”.

Doamne Doamne Ăsta nu prea pricepe că io mai şi exagerez.

Îţi mulţumesc că m-ai învăţat firescul lui te iubesc. Habar n-aveam. Ziceam că există doar în filme proaste şi cărţi bune. Niciodată n-am fost iubită ca-n filmele proaste şi cărţile bune. Cel mai tare mă uimea dorul. De eram la doi metri de tine, îţi lipseam. De erai la cinci minute de mine te perpelea distanţa, de eram la un centimetru de tine,  cu spatele erai făr de mine.

Mi-ai adorat iubirile şi pasiunile şi oamenii cu ăl mai firesc dintre firescuri, şi tortuleala şi Buna şi Ştefănuţ şi filmele şi scrisul.  Şi cotrobăind prin toate cotloanele cele întunecate ai cunoscut bine şi Răutatea ce mi-s.

Să nu-ţi fie tristă amintirea. Nu e importantă lungimea intervalului ci intensitatea a ceea ce se petrece în el. Să-ţi fiu de zece ori şi zor şi amurg şi să nu se sfârşească nici zâmbetele, nici dragul, nici poveştile şi să o luăm de la capăt ca-n prima clipă,  zici tu că e puţin? Ne-am frânt inimile, oricum peticite, am atins hăul cel crunt  şi visele cele mai înalte doar pentru ca amu să ne avem lin prezentul. Fu un cantonament pentru ce va să vină, nu crezi? Aşa cu genunchi juliţi şi lacrimi uscate ne-am priceput să ne oblojim pentru Estele de acum.

  

Într-o altă viaţă vom reuşi a dărâma şi munţii pe care amu nu i-am clintit. Ai încredere, ne vom recunoaşte şi ne vom zâmbi.

În astă viaţă trimit rugi să o găseşti, să te fi căutat şi să vă împărtăşiţi iubirea ca-n filmele proaste şi cărţile bune. Să vă urcaţi munţii şi să vi-i coborâţi, nu-i musai demolatu. Să te adune din fărâme şi să te înveţe zborul!

La mulţi ani, dragul meu!

Rămâi în lumină, acolo e locul tău!

* Îi cu rost lamulţanul meu de m-ai sunat după atâtea tăceri când io taman reciteam astea toate.