Tort cu panseluţe şi frezii

Înainte de a mă porni cu văităciunile să defilez cu ce am meşterit în anii trecuţi pentru D:
• iniţial, în 2011, doar trandafiri:

• în anul următor nu găsesc şi nu am idee de am făcut ceva
• apoi şi tort şi trandafiri – în ceea ce pentru mine rămâne unul dintre cele mai frumoase torturi zambetane

• amu tort mare şi mic (tortului cel mic i-am piticit poza pentru că n-am cu ce mă lăuda)– ar fi fost un tort cu etaj de-aş fi avut în ce să-l trimit la drum lung, prăjitură cu pişcoturi ediţia Virtual Hug şi rulouri. E cea mai mare comandă zambetană plătită integral.

Iară amu despre un tort chinuit, atât de chinuit că mi-i şi teamă să adun ceasurile trudei.
După patru ani de meşterit astfel de torturi, iaca probleme:
- într-o seară am făcut 17 fluturi, ăştia în teorie se fac în 15 minute – întinzi pasta, decupezi. Io i-am făcut în vro 3 ore, bibilit cu ce duiuri am găsit or capace de cariocă. I-am aşezat între spiţele unui grătar – n-am idee amu de cuvânt mai potrivit, că aşa citisem io într-o revistă scumpă. A doua zi, de dimineaţă, 7 muriseră - fie se uscaseră în poziţii aiuritoare, fie deja erau rupţi. Năcaz mare pe capu meu. Şi pentru ca soarta crudă să mă mai lovească o dată crâncen, am schimbat modelul tortului în ultima clipă şi am avut nevoie de 5.
- panseluţele, încercate amu întâia oară, au ieşit după prima seară şi alte 4 ceasuri în culori oribile. De nu ştiţi cum să obţineţi culoarea muştarului, vă spui io: amestecaţi pastă galbenă cu pastă mov. Nu, nu se obţine degrade de galben-mov, ci chiar kaki. Desigur că abia în dimineaţa următoare, luminată, am văzut 13 flori muştării. Le-am repetat cu petale diferite şi le-am reuşit mai bine, doară vro 9, pe tort 5 au plecat întregi la munte, restul rupte au plecat în coşu de gunoi.

- freziile, pe care le reuşisem prima dată, amu au fost crâncene. Când lipeam banda pe sârmă şi pe partea inferioară a bobocului or florii, hop şi ruptura. Am stricat astfel vro 10 bucăţi pân am priceput mesaju că-i imposibil să poci ce vreu.
- frunzele pentru prima dată au stat toate pe sârmă. Poate pentru că lucram deja de 10 ore şi le fu milă, altă explicaţie n-am.
- a scrie la mulţi ani nici n-am îndrăznit a încerca, deşi va trebui să fac şi asta măcar pentru dragu cu care mi-au fost dăruite decupatoarele cu litere
- cel mai frumos a fost când l-am îmbrăcat în pastă. N-am avut 3 pliuri, norma mea firească,  ci chiar trei rupturi de toată frumuseţea. Era 7 dimineaţa, în juma de ceas trebea să fiu la muncă, în bucătărie eram de la 5 seara, tortul trebea predat. La birou m-am tot gândit cum să-l dreg, hotărâsem să decupez rupturile şi să aplic trei flori uriaşe mov. În faţa tortului însă am aplicat una dintre cele mai faine idei pe care le-am avut vrodată.
 Am umplut rupturile cu pastă de aceeaşi culoare ca şi restul tortului, galbenă, şi la unirea dintre cele două am aplicat linii haotice, neregulate, movulii, vro 4 nuanţe.
Aci se vede bine ce am zis cu vorbe, peste cele două paste peticite, exact la intersecţia dintre ele, am aplicat benzi mov.

Mi-a plăcut grozav cum a ieşit!

- pentru că tot muncisem enorm am folosit la decorarea finală tot ce era nerupt. De aveam minte făceam de la început doar câteva, mă scuteam de chin şi de dureri de inimă. Lecţia asta a puţinului n-o voi învăţa prea repede.
- nu-s în stare de poze în care să se vadă tortul în ansamblu şi nu cablu de la calculator, ghiveciul cel verde, cartea de-o citesc şi puţin din chiloţii de pe balcon.
- G i-o calculat preţul şi-n capu meu o fost cel corect. Deja mi-am cumpărat un Murakami, deşi îmi jurasem cu banii din torturi să-mi achiziţionez cele necesare pentru a diminua truda tortuloasă.

Inginereşti:
• făr de pdz o avut 2,5 kg, la final 3,5
• asamblat în rotunda de 25 cm
• foi de pandişpan, crema de cacao cu stafide, crema de vanilie cu mix de nuci caramelizate. Sper să fi fost mult mai gustos decât prăjitura cu pişcoturi ce-am făcut-o tot pe comanda asta şi care o avut atât de mult rom în blat şi sirop încât mi-i rău numa la gându ăsta.
De la prăjitură n-am poze, oricum de nu puteam dovedi gustu romos, nici n-aveam alt motiv de repetat pe zambetania, dar am de la rulouri şi poate scriu şi despre asta.