Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima filă.
În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6 bucăți.
De ce astă carte
Am cumpărat-o pentru a o dărui. Da, știu, aveam interdicție pân la toamnă la achizițiile de titluri noi. În continuare cred că cele mai grozave cadouri sunt dulcegăriile și cele mai frumoase sunt cărțile. Orice carte-dar se citește întâi de către dăruitor, asta-i regula, se știe!
Să mărturisesc și modelul după care am ales-o, dacă tot îs plină de sfaturi.
- Bună ziua! Ce aveți pe stoc scris de Elizabeth Gilbert?
- Orașul fetelor Și am spus da. O poveste de iubire.
- N-am habar despre niciuna dintre ele, împachetați-o pe cea mai scumpă, vă rog!
Deși mi-o plăcut foarte mult Mănâncă, roagă-te, iubește (aș vrea să o recitesc) nu am devenit deloc fan Elizabeth Gilbert. Al doilea roman,nici nu-mi mai amintesc titlul Ultimul bărbat american, a fost dezamăgitor și un altul al scriitoarei n-am mai căutat. Nici Orașul fetelor nu m-o convins s-o urmăresc pe viitor.
Să mărturisesc și modelul după care am ales-o, dacă tot îs plină de sfaturi.
- Bună ziua! Ce aveți pe stoc scris de Elizabeth Gilbert?
- Orașul fetelor Și am spus da. O poveste de iubire.
- N-am habar despre niciuna dintre ele, împachetați-o pe cea mai scumpă, vă rog!
Deși mi-o plăcut foarte mult Mănâncă, roagă-te, iubește (aș vrea să o recitesc) nu am devenit deloc fan Elizabeth Gilbert. Al doilea roman,
*** ORAȘUL FETELOR
Am pornit făr de nicio așteptare volumul ăsta dară. Mi-aș fi dorit să fie o lectură ușoară în primul rând. S-o nimerit în listă într-un moment în care era musai să termin alte două cărți (una dintre ele tot pentru a fi dăruită, Nu putem evada din istoria noastră, cealaltă, împrumutată, Fuga spre câmpul cu ciori, avea termen fix de restituire). Pe lângă ușoară aia care să asigure o citire rapidă, mai năzuiam și la o lectură plăcută, dar mai cu jumate de măsură era speranța asta ca să nu pun presiune nedrept pe steluțe.
Întâi zic, pe cât de scurt pot, despre subiectul romanului. Apoi bat câmpii, cu nițică teamă de a nu-i îndepărta cititorii. E una dintre cărțile alea care-i or de o steluță or de 5. Io m-am așezat lejer pe treapta 3. Nu-s fan, nu m-o dezamăgit! Nu-s fan, nu m-o convins!
Vivian Morris, la 19 ani, în 1940, este exmatriculată de la Vassar College, din cauza rezultatelor slabe (locul 361 din 362). Tatăl său, care are o mină de hematite, împreună cu mumă-sa (nu-mi amintesc să fi avut vreo îndeletnicire, doar o pasiune pentru cai am reținut) o trimit la mătușa Peg, sora tatălui, în New York, unde aceasta este proprietara unui teatru (companie itinerantă de teatru), Lily Playhouse. Peg este divorțată de Billy Buell, un bărbat cu succes la Hollywood. Vivian are un frate, cu doi ani mai mare, care este student, cu rezultate meritorii, la Princeton, pe profil ingineresc. Deși cu situație materială foarte bună, fătuca pleacă în pribegie doar cu mașina de cusut pe care i-a dăruit-o bunică-sa Morris, din partea paternă deci.
Am dăruit cartea făr să-mi notez fragmentul în care Vivian povestește despre pasiunea ei pentru croitorie, pe care i-a insuflat-o bunica Morris ziceam. Era ceva de genul că mașina de cusut este sufletul ei. Ajunsă în noua viață, în marele oraș, într-o lume complet străină adolescentei crescute în provincie, Vivian începe colaborarea cu teatrul mătușii având în fișa postului crearea costumelor pentru personajele vodevilurilor ce se joacă pe respectiva scenă. Orașul fetelor este titlul unuia dintre spectacole, cel cu încasările cele mai mari.
Vivian, și noi împreună cu ea, face cunoștință cu o serie de oameni ce-s personaje și-n viața de toate zilele, nu doar în aceea a scenei. N-aș ști să numesc vreo unu antipatic. Elizabeth Gilbert nominalizează la finalul romanului persoanele reale care au inspirat-o și-și mărturisește admirația pentru ele. Se simte în toate dialogurile și portretele că și-a iubit eroii.
Pe final voi enumera cu liniuță câteva concluzii pentru ce mi-o plăcut / ce nu mi-o plăcut:
Despre steluțe
Ceva nu mi-o plăcut la cartea asta și nu știu să identific exact ce. Pot zice cu ușurință că m-o impresionat documentarea. De aș acorda 5 steluțe finalului, atunci modului în care a fost scrisă, pe multe date reale, aș da 4. La pagina 300 deja eram decisă pe 2 steluțe. Am fost contratimp cu lectura, ultimele 200 de pagini le-am citit într-o noapte din concediu. Slavă, pe astă cale, idioților care au zbierat pe culoarele hotelului de m-am trezit imediat după miezul nopții și ălora de-au ținut muzica vie până-n zori.
Documentare cu caru, personaje interesante, ioc poveste - justificarea mea pentru cele 3 steluțe de pe siteul librăriei. Are și note de 1 și de 5, sper ca prietenei mele, căreia i-am dăruit-o, să-i fie bucurie.
Întâi zic, pe cât de scurt pot, despre subiectul romanului. Apoi bat câmpii, cu nițică teamă de a nu-i îndepărta cititorii. E una dintre cărțile alea care-i or de o steluță or de 5. Io m-am așezat lejer pe treapta 3. Nu-s fan, nu m-o dezamăgit! Nu-s fan, nu m-o convins!
Vivian Morris, la 19 ani, în 1940, este exmatriculată de la Vassar College, din cauza rezultatelor slabe (locul 361 din 362). Tatăl său, care are o mină de hematite, împreună cu mumă-sa (nu-mi amintesc să fi avut vreo îndeletnicire, doar o pasiune pentru cai am reținut) o trimit la mătușa Peg, sora tatălui, în New York, unde aceasta este proprietara unui teatru (companie itinerantă de teatru), Lily Playhouse. Peg este divorțată de Billy Buell, un bărbat cu succes la Hollywood. Vivian are un frate, cu doi ani mai mare, care este student, cu rezultate meritorii, la Princeton, pe profil ingineresc. Deși cu situație materială foarte bună, fătuca pleacă în pribegie doar cu mașina de cusut pe care i-a dăruit-o bunică-sa Morris, din partea paternă deci.
Am dăruit cartea făr să-mi notez fragmentul în care Vivian povestește despre pasiunea ei pentru croitorie, pe care i-a insuflat-o bunica Morris ziceam. Era ceva de genul că mașina de cusut este sufletul ei. Ajunsă în noua viață, în marele oraș, într-o lume complet străină adolescentei crescute în provincie, Vivian începe colaborarea cu teatrul mătușii având în fișa postului crearea costumelor pentru personajele vodevilurilor ce se joacă pe respectiva scenă. Orașul fetelor este titlul unuia dintre spectacole, cel cu încasările cele mai mari.
Vivian, și noi împreună cu ea, face cunoștință cu o serie de oameni ce-s personaje și-n viața de toate zilele, nu doar în aceea a scenei. N-aș ști să numesc vreo unu antipatic. Elizabeth Gilbert nominalizează la finalul romanului persoanele reale care au inspirat-o și-și mărturisește admirația pentru ele. Se simte în toate dialogurile și portretele că și-a iubit eroii.
Tinerețea e o comoară de neînlocuit și singurul lucru respectabil pe care îl poți face cu comorile de neînlocuit e să le risipești. Deci fă ce trebuie cu tinerețea ta, Vivian, irosește-o! (Pag. 141)Ca să termin cu povestea, mai zic că într-o lumea a alcoolului, sexului, drogurilor sfânta Vivian nu va face excepție de la nicio regulă. În urma unui scandal, ceva cu paparazzi și sex în trei, ca să nu dezvălui prea multe, tânăra va trebui să se reîntoarcă la familie și să renunțe la lumea fascinantă nu doar a teatrului și a unui mare oraș, ci și a cercului pestriț în care s-o-nvârtit, parcă vreo 2 ani. De învață ceva din eșecul cel mare, de are destinul o continuare rezervată frumoasei croitorese, vor ști doar cei care vor citi cartea.
Pe final voi enumera cu liniuță câteva concluzii pentru ce mi-o plăcut / ce nu mi-o plăcut:
- romanul este construit ca o epistolă răspuns (serios, o scrisoare de 400 de pagini?!), pe care o scrie Vivian, acum în vârstă de 90 de ani, unei Angela ce-o întrebat-o povestea tatălui ei. Și pentru ca totul să aibă și mai multă logică, Angela are 70 de ani;
- în primele 300 de pagini nu aflăm nimic despre părintele respectiv. Este ceea ce m-a frustrat teribil ș-am mers multă vreme pe 2 steluțe. Oricât de interesantă era lumea teatrului, de colorate personajele ei, de tulburi vremurile dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, amărâta aia întrebase de ta-su, iar prințesa îi povestea de primul ei sex, al o sutelea futai, de primul bărbat, al cinci sutelea;
- sfârșitul, singurul care ar fi fost expediat de mine într-o scrisoare, l-am bocit de la un capăt la altul. Nu-mi mai plac deloc finalurile cu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Sunt interesată de cum au construit fericirea aia, că toate bla-bla-urile de până acolo le știu din viața de zi cu zi;
- firul pe care se dezvoltă cu foarte multe detalii croitoria a fost fascinant. Din copilărie am visat lucratul hainelor, de ceva ani s-o reîntors pasiunea, bucuria și succesul lui Vivian au creat un film splendid din ăst punct de vedere;
- m-am recunoscut ușor în lejeritatea lui Vivian de a face sex făr de sentimente, în prietenia ei adevărată cu un bărbat și în decizia de a trăi singură pân la capătul drumului. N-aș zice că fu taman relaxant să văz negru pe alb toate gândurile ce încă le rumeg;
- pentru o poveste atât de lungă sunt extrem de puține evenimentele ce se petrec în ea, de aici cele 2 steluțe de penalizare.
În tinerețe, Angela, se întâmplă să cădem pradă impresiei greșite că timpul vindecă toate rănile și că, în cele din urmă, totul se așează într-o formă sau alta. Dar pe măsură ce îmbătrânim aflăm adevărul acesta trist: unele lucruri nu s epot repara. Unele greșeli nu se pot îndrepta - nici prin trecerea timpului, nici prin cele mai înflăcărate dorințe ale noastre. (Pag. 298)
Despre steluțe
Ceva nu mi-o plăcut la cartea asta și nu știu să identific exact ce. Pot zice cu ușurință că m-o impresionat documentarea. De aș acorda 5 steluțe finalului, atunci modului în care a fost scrisă, pe multe date reale, aș da 4. La pagina 300 deja eram decisă pe 2 steluțe. Am fost contratimp cu lectura, ultimele 200 de pagini le-am citit într-o noapte din concediu. Slavă, pe astă cale, idioților care au zbierat pe culoarele hotelului de m-am trezit imediat după miezul nopții și ălora de-au ținut muzica vie până-n zori.
În viață trebuie să înveți să iei lucrurile mai puțin în serios, draga mea. Lumea se schimbă întruna. Învață să-i lași loc să se schimbe. Un om face o promisiune și nu se ține de ea. O piesă primește recenzie bună, după care se încheie. O căsnicie arată solid, dar se termină cu un divorț. O vreme nu e război, pe urmă vine alt război. Dacă te agiți prea tare pentru toate, ajungi un om prost și nefericit, și cu ce te alegi? (Pag. 286)Am o teamă teribilă, aproape fizică, de a abandona o carte înainte de ultima pagină și de ultimul rând. Parc-aș avea în mâini lozul câștigător și l-aș arde înainte de a-l citi. Îs șanse infime să nu scrie necâștigător în căsuța sa. Și, totuși, dacă... Orașul fetelor a fost pe cale să fie abandonată din motive obiective (ziceam că urma să fie dăruit și nu mai puteam amâna momentul). Ce final grozav aș fi risipit și ce poveste strașnică dintre un bărbat și o femeie mi-ar fi rămas străine.
Documentare cu caru, personaje interesante, ioc poveste - justificarea mea pentru cele 3 steluțe de pe siteul librăriei. Are și note de 1 și de 5, sper ca prietenei mele, căreia i-am dăruit-o, să-i fie bucurie.
- Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert, traducere din limba engleză și note Anca Bărbulescu, editura Humanitas, 2019, 407 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
________________
În 2019 am mai citit:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
- An/Organic - Florin Pîtea ***
- Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
- Suflete cusute - Anne Lamott ****
- Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
- Efemeride - Irvin D. Yalom *****
- Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
- Insula roboților - Petre Brown ****
- Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
- Povestea mea - Michelle Obama *****
- Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
- Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
- Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) *****
- Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
- Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
- Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
- Fugara - Alice Munro *****
- Chipul - Alice Munro *****
- Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
- Ochii dragonului - Stephen King *****
- Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
- Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul *** Pinball. 1973 ****
- Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
- O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
- Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
- Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
- Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
- Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu