Inventarul cărților în curs de citire
Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima filă.
În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 7 bucăți. Da, știu, tre să-ncep lichidarea lor de nu vreu să le car neterminate în 2020!
De ce astă carte
Pentru că am iubit dintâi scriitura Simonei Catrina și apoi pe omul textelor semnate astfel. I-am citit mulți ani blogul și articolele din revistă. Încă mai poposesc adesea pe ele dintr-un dor făr de definiție și explicații. Când am aflat de la Alice (o urmăresc de peste un deceniu și pe ea) că a apărut cartea lor m-am bucurat făr de măsură și întristat asemeni.
După moartea Simonei am început să citesc adesea pagina virtuală a mamei sale, Dara Codescu și mă intersectasem cu textul în care povestea cum a cunoscut-o pe Alice prin intermediul Simonei. Știam astfel că astă carte are o scriitură grozavă prin cele două semnături făr să citesc un cuvânt din ea.
Mă deznădăjduia gândul că neavând bani voi ajunge la ea cândva, în timp ce dorința îmi era pentru acum. Întâmplarea, îi zic așa deși am credința că fu mult mai mult, făcu să primesc bani în dar de la un om pe care nu l-aș fi nominalizat în primii 100 pentru astfel de gesturi. Volumul cu cele două autografe a poposit la mine în nici 24 de ore de la expedierea comenzii și apoi în următoarele nici 24 am sfârșit-o dintâi.
După moartea Simonei am început să citesc adesea pagina virtuală a mamei sale, Dara Codescu și mă intersectasem cu textul în care povestea cum a cunoscut-o pe Alice prin intermediul Simonei. Știam astfel că astă carte are o scriitură grozavă prin cele două semnături făr să citesc un cuvânt din ea.
Mă deznădăjduia gândul că neavând bani voi ajunge la ea cândva, în timp ce dorința îmi era pentru acum. Întâmplarea, îi zic așa deși am credința că fu mult mai mult, făcu să primesc bani în dar de la un om pe care nu l-aș fi nominalizat în primii 100 pentru astfel de gesturi. Volumul cu cele două autografe a poposit la mine în nici 24 de ore de la expedierea comenzii și apoi în următoarele nici 24 am sfârșit-o dintâi.
- Cum dracu se face că transportul ajunge la exact 50% din prețul cărții?! Păi nu mai bine plimbi cărți decât să le naști?!
SIMONA CATRINA - 49 de vieți și mai multe morți
Au trecut multe zile de când am terminat cartea. Prima lectură a fost șocantă și prin asta dezamăgitoare, din ăst motiv habar n-am avut cum să o aduc mai repede pe Zambetania. Nici acum nu am, doar mi-am impus să scriu indiferent de cum se vor așterne rândurile.
Pentru că nu-mi notasem nimic pentru blog, am recitit într-o amiază de duminică toată cartea. Posibil la nici o săptămână după cea dintâi lectură. Ca și prima dată mi-a fost aproape imposibil să fiu atentă la fragmente pentru blog. Evocările, tristețile, hohotele de râs, nefericirea, toate mă prind făr de loc pentru a mai respira.
Pentru că nu-mi notasem nimic pentru blog, am recitit într-o amiază de duminică toată cartea. Posibil la nici o săptămână după cea dintâi lectură. Ca și prima dată mi-a fost aproape imposibil să fiu atentă la fragmente pentru blog. Evocările, tristețile, hohotele de râs, nefericirea, toate mă prind făr de loc pentru a mai respira.
Doar iubirea salvează lumea de la urâțenie și de la nimicnicie, dar noi acceptăm, atât de ușor, prea ușor, nepermis de ușor, să trăim fără ea.
Simona este o colecție de scrisori, texte, articole, răspunsuri semnate Alice Năstase, prietena cea mai bună a Simonei Catrina, Dara Codescu, mama Simonei și Simona Catrina. Pentru că eu sunt fermecată întru veșnicie de scriitura Simonei, de-aș nominaliza pentru podium textele, preferințele mele ar fi: Simona coronița, Alice locul doi, deși e splendidă ca-ntotdeauna poezia ei și Dara, absolut surprinzătoare scriitură pentru mine. Repet că-i citisem un text cuceritor cu multă vreme în urmă, dar tot uimire îmi fu partea sa de carte. Cartea este un întreg, nici nu știu cum de mi-o trecut prin minte clasamentul. E ca și când cineva din lumea asta ar putea da note organelor interne. Pentru mine inima e pe primul loc, ba nu, m-am răzgândit, creierul e!
O mărturisire la patru mâini și trei suflete, o îmbinare de confesiuni și dezvăluiri din care nu lipsesc nici plânsul, dar nici râsul, atât de definitoriu pentru felul Simonei de a vedea lumea, o urzeală de doruri și amintiri în care sunt prinse, ca niște giuvaeruri, texte inedite, splendide, spumoase, valoroase, scrise de Simona Catrina.Schițez repede șocul ca apoi să pot continua povestea lecturii. În finalul textului voi reveni cu adăugiri. Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta prin condeiele lor sfredelitoare nimicesc statuia lui Doru Roman, soțul Simonei Catrina și prin asta relația de dragoste dintre cei doi. Piedestal făurit în inima mea de mărturisirile Simonei și de nimic altceva. Atât am de scris despre linia aceasta a cărții. A fost o direcție care m-o năucit într-atât încât nu m-am mai putut bucura de frumusețea celorlalte evocări. M-au copleșit și întristat toate rândurile pe ăst subiect. În toate clipele m-am întrebat: oare omul ăla chiar nu a făcut nimic bine, absolut nimic?! Am revăzut acum una dintre emisiunile în care invitat, de un 14 februarie, era cuplul Simona Catrina - Doru Roman. Pe atunci cei doi încă nu erau căsătoriți, doar logodiți. După cele 50 de minute, ori câte or fi fost, timp în care cei doi își povesteau găsirea din dragoste, m-am întrebat aiurită iară: omul ăsta chiar nu a făcut nimic bun, absolut nimic?!
Așteaptă-ne într-o noapte de august, pe plajă. Fără lampioane, fără copii, fără bărbați. Fără șezlonguri, fără prosoape, fără riduri.Volumul are prefața semnată de Angelica Lambru. Eu m-am mai întâlnit cu ăst nume prin paginile virtuale pe care le urmăresc de un deceniu și mai mult. Tot m-au emoționat însă pân la lacrimi amintirile sale din Trei zile cu Sim. Angelica e prietena Simonei și a lui Alice din anii de studente la Filologie.
Îmi ești dragă din prima clipă când îți înfoi fusta spre ușă și te întorci sprintenă pe tocurile scurte ale pantofilor roșii, cu bot rotund. Te admir necondiționat pentru măiestria cu care știi să te împarți între noi și Prietenul-Tău-Din-Regie. Nu pot suporta fetele care-și părăsesc prietenele pentru primul crac de blug care li s-a lipit de șolduri, în Preoteasa.
După prefață se desfășoară corespondența lui Alice cu Dara întregită de articole și e-mail-uri ale Simonei. Este tulburătoare legătura firească ce se dezvăluie astfel între doi oameni rămași cu un al treilea plecat. E firească, zău că e!
...orice femeie devine vulnerabilă, atunci când își pierde încrederea în forțele ei. Încăpățânarea de a ține lângă tine un om, orice-ar fi, nu face decât să te secătuiască de bucuria de a trăi.
Cele câteva citate le-am ales la întâmplare din prefață și paginile Darei și ale lui Alice. M-am gândit să nu aleg dintre rândurile Simonei, nu le-am găsit locul în ghiveciul ăsta. Repet că în volum ele sunt integrate firesc într-o corespondență splendidă între lumi, între muritori și nemuritori, între prieteni de aici și de dincolo, între fericiri și nefericiri, lacrimi pline și hohote de râs, între îngeri și ticăloși. Ș-apoi paginile Simonei deznădăjduite or plutitoare pe nori roz nu pot fi ciuntite, divizate alandala, chiar dacă astă carte este despre ea, pentru ea. Cred că plecăciunea Simonei de pe copertă, minunata fotografie a lui Paul Buciuta, este cu asupra de măsură suficientă.
Despre steluțe
Alternez foarte multe stări proaste cu câteva mai puțin depresive. În aste condiții revin adesea la textul Simonei Dacă eu am cancer în stadiul trei și încă lupt lăsați smiorcăiala! și apoi din articol în articol mă trezesc plângând pe textele ei delicioase.
Mi se întâmplă tot mai des un dor de oameni intersectați doar virtual, care de n-au murit, tot au dispărut din locurile prin care le găseam pașii. O fi bine Lola, oare Maria Mirabela chiar să nu mai scrie pe nicăieri și Ada ce rar apare... Cu ocazia lecturii volumului am revăzut dintre materialele video care mai există cu Simona Catrina și continuu să mă-ndrăgostesc de frumusețea cuvintelor sale. Ce bine c-o găsit ăst drum spre nemurire!
Nu știu să-mi justific steluțele. M-am tot sucit. Aș fi vrut să nu aflu adevărul și să cred în continuare în suflete pereche?! Da, pentru ea aș fi vrut o altă realitate! Dacă și-a luat secretul în mormânt, are cineva dreptul să-l azvârle după? Nu știu a zice, găsesc multe argumente pro cu mintea, dar inima mi-i contra.
Mi se întâmplă tot mai des un dor de oameni intersectați doar virtual, care de n-au murit, tot au dispărut din locurile prin care le găseam pașii. O fi bine Lola, oare Maria Mirabela chiar să nu mai scrie pe nicăieri și Ada ce rar apare... Cu ocazia lecturii volumului am revăzut dintre materialele video care mai există cu Simona Catrina și continuu să mă-ndrăgostesc de frumusețea cuvintelor sale. Ce bine c-o găsit ăst drum spre nemurire!
Nu știu să-mi justific steluțele. M-am tot sucit. Aș fi vrut să nu aflu adevărul și să cred în continuare în suflete pereche?! Da, pentru ea aș fi vrut o altă realitate! Dacă și-a luat secretul în mormânt, are cineva dreptul să-l azvârle după? Nu știu a zice, găsesc multe argumente pro cu mintea, dar inima mi-i contra.
Cât avem dreptul și cât avem datoria confesiunii valoroase, autentice, vii? Cât ocolim, cât ocrotim, în așa fel încât prelungirea suferințelor și a neputințelor noastre în ceea ce scriem să nu îi jignească, să nu îi rănească și, mai ales, să nu îi expună pe cei din jurul nostru?Cele 4 steluțe sunt pentru emoția născută de lectura a trei scriituri cum puține mai sunt. 3 steluțe ar fi pentru părtinire, nu cred că totul e pe atât de negru pe cât e desenat în scrisori și ăsta mi-i șocul și încă durerea. Adevărul meu este altul, dar eu nu știu nimic. Mă supun ăstuia complet năucă!
- Simona / Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta, editura Cărțile Tango, 2019, 319 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
________________
În 2019 am mai citit:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
- An/Organic - Florin Pîtea ***
- Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
- Suflete cusute - Anne Lamott ****
- Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
- Efemeride - Irvin D. Yalom *****
- Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
- Insula roboților - Petre Brown ****
- Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
- Povestea mea - Michelle Obama *****
- Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
- Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
- Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) *****
- Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
- Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
- Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
- Fugara - Alice Munro *****
- Chipul - Alice Munro *****
- Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
- Ochii dragonului - Stephen King *****
- Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
- Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul *** Pinball. 1973 ****
- Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
- O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
- Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
- Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
- Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
- Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
- Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu