Provocarea 7 texte în 7 zile, partea I. Pe lista de dorințe a lui decembrie 20-20 e notată Misiunea 31 de povești pentru 31 de zile.
Inventarul cărților în curs de citire
În teancul necititelor mai sunt fix ZEROOOOOO pagini!!!
Mi-am dăruit-o de ziua mea, cu ocazia Vinerii marilor reduceri. Prețul a scăzut cu uriașul 10%, fix 3 lei, dar nu fu ăsta motiv de înfrânat dorințe. Ador scriitura lui Savatie Baștovoi. Pentru că lecturasem recent, pe cât de curând pot înseamna 4 luni, Fuga spre câmpul cu ciori mi-am comandat Iepurii nu mor de pe o listă pe care era notată încă din 2010.
Ce fericire pentru vechea noua mea pasiune faptul că părintele Savatie scrie atât de mult!
***** O COPILĂRIE PENTRU O VIAȚĂ DE DINCOLO DE MOARTE
Cele două volume al căror titlu deja l-am amintit, Fuga spre câmpul cu ciori și Iepurii nu mor, parcă-s cărți gemene or una continuarea celeilalte. Deși apar în povestire de multe ori întâmplări cu iepuri, nu m-am prins care-s ăi de nu mor. Tatăl copilului narator crește doi iepuri ce se dovedesc cu ghinion a fi două iepuroaice, deci făr de posibilitate înmulțirii, există un iepure și într-un desen animat (Nu zaieț nu pagadi), apoi și tovarășul Lenin este evocat cu doi iepuri la gât, dar morți. O metaforă pitită pe undeva pe unde n-am lămurit-o.
Sașa e un băiețel într-una dintre clasele de gimnaziu, parcă a treia or a patra. Trăiește într-un sat alături de tatăl său, Nikolai Arsenievici, și face zilnic naveta la școala din oraș cu autobuzul. În câteva capitole, foarte scurte, sunt desenate momente din viața lui Sașa: cum adună buruiană din pădure pentru porci, o îndeletnicire nu tocmai afurisită deoarece copilul îi adaugă la tot pasul bucurie, cum întârziere în toate zilele la ore și visul lui cel mai mare este să ajungă primul, înaintea tuturor, pentru a nu mai primi observații de la învățătoare în fața întregii clase, o paradă cu baloane pentru unul dintre evenimentele comuniste, momentul în care este făcut pionier, cu mare întârziere față de colegii săi fruntași și câteva episoade, tot scurte, despre dragostea ce o simte pentru Sonia.
Și personajele sunt extrem de puține și doar schițate din fragmentele în care apar. Chiar și așa, făr de profunzimi, pe cât de mult l-am îndrăgit pe Sașa și am suferit pentru toate nedreptățile pe care le trăiește, pe atât de mult am urât-o pe învățătoarea sa, Nadejda Petrovna. Mai apare, pe ici, pe colo, și Lenin, eroul puștiului oropsit și încă o dată m-o uimit cât de ușor, de limpede și de emoționant poate scrie bărbatul de 30 de ani despre copilul din el radiografiindu-i fidel inocența gândurilor și a limbii.
Chiar dacă Savatie Baștovoi povestește momente din istoria Moldovei URSS și chiar dacă între mine și el sunt doi ani, am recunoscut foarte multe particularități ale propriilor ani de gimnaziu comunist, chiar și pe Nu zaieț. Spre deosebire de Fuga spre câmpul cu ciori, în reamintirile de astăzi aproape lipsește Dumnezeu. Apare într-o singură secvență, atât de frumoasă încât îi dau integral copy/paste.
Sașa e un băiețel într-una dintre clasele de gimnaziu, parcă a treia or a patra. Trăiește într-un sat alături de tatăl său, Nikolai Arsenievici, și face zilnic naveta la școala din oraș cu autobuzul. În câteva capitole, foarte scurte, sunt desenate momente din viața lui Sașa: cum adună buruiană din pădure pentru porci, o îndeletnicire nu tocmai afurisită deoarece copilul îi adaugă la tot pasul bucurie, cum întârziere în toate zilele la ore și visul lui cel mai mare este să ajungă primul, înaintea tuturor, pentru a nu mai primi observații de la învățătoare în fața întregii clase, o paradă cu baloane pentru unul dintre evenimentele comuniste, momentul în care este făcut pionier, cu mare întârziere față de colegii săi fruntași și câteva episoade, tot scurte, despre dragostea ce o simte pentru Sonia.
Și personajele sunt extrem de puține și doar schițate din fragmentele în care apar. Chiar și așa, făr de profunzimi, pe cât de mult l-am îndrăgit pe Sașa și am suferit pentru toate nedreptățile pe care le trăiește, pe atât de mult am urât-o pe învățătoarea sa, Nadejda Petrovna. Mai apare, pe ici, pe colo, și Lenin, eroul puștiului oropsit și încă o dată m-o uimit cât de ușor, de limpede și de emoționant poate scrie bărbatul de 30 de ani despre copilul din el radiografiindu-i fidel inocența gândurilor și a limbii.
Chiar dacă Savatie Baștovoi povestește momente din istoria Moldovei URSS și chiar dacă între mine și el sunt doi ani, am recunoscut foarte multe particularități ale propriilor ani de gimnaziu comunist, chiar și pe Nu zaieț. Spre deosebire de Fuga spre câmpul cu ciori, în reamintirile de astăzi aproape lipsește Dumnezeu. Apare într-o singură secvență, atât de frumoasă încât îi dau integral copy/paste.
Căprioara se opri dintr-o dată, întoarse capul și se uită la el. Era o căprioară cu coada albă așa cum văzuse la televizor. Lăsă sacul jos și fugi după ea, se agăță de crengi, se împiedică de o bârnă, și căzu pe burtă. Căprioara mai sări de câteva ori și dispăru printre copaci. Ce frumoasă era și ce bine ar fi fost s-o prindă! Dar s-a împiedicat de o bârnă și a căzut și n-a mai putut să fugă după ea. Îi era așa de ciudă, că se ridică și începu să tragă cu piciorul în bârnă. Dar, după ce se liniști, văzu că era o bârnă lungă. Se uită mai bine la ea şi mai văzu o bârnă alături, iar peste ele câteva bețe bătute în cuie, de-a curmezișul, ca o scară . Dar era totuși prea mare pentru o scară. Sașa căută un băț să măsoare bârna. Măsură cât măsură și văzu că într-un loc se termina și era pusă altă bârnă, legată cu sârmă groasă de spalier, pe care nu putea nici măcar s-o îndoaie. Bârna era legată cu șmecherie, căci amândouă bârnele erau tăiate până la jumătate cu ferestrăul, apoi despicate cu toporul și rămâneau două jumătăți puse una peste alta, așa încât făceau o singură bârnă, legate cu sârma groasă de spalier, care se sucea cu o bucată de fier. Sașa a văzut la tatăl său cum se leagă sârma de spalier de nu mai poate s-o desfacă nimeni, căci e groasă cât degetul lui Sașa. Iată , deci, cum își face Dumnezeu scara. N-are El nici o pădure în care cresc copaci atât de mari. Taie copaci din ăștia obișnuiți și-i leagă cu sârmă . Așa ar putea și Sașa să-și facă o scară mare! N-are El nici o pădure în care cresc copaci atât de mari ca de la el de acasă până la iaz. Asta-i o șmecherie! Umblă prin pădure cu toporul, taie copacii și-i leagă cu sârmă de spalier. Și după asta spune că are o pădure a Lui în care cresc copaci atât de mari. Dar Sașa știa că așa ceva nu se poate. Se duse în tufiș să-L pândească. Stătu în tufiș vreo două ore, dar nu văzu nici un Dumnezeu să vină cu toporul. Hotărî să mai aștepte puțin. Acum era bucuros că L-a prins și știa că El este în pădure și n-a plecat nicăieri. Cred că hoinărea prin pădure cu toporul în mână să-Și caute un băț mai bun.Deși aparent este o carte luminoasă, un prunc își acceptă cu bucurie și optimism copilăria și vremurile, în esență este încă o scriitură despre cât de grav este marcat un destin de realități ce par neimportante. Pe câte undeva textul este scurtcircuitat de o imagine extrem de violentă. Pe un câmp cu flori superbe, unde o fetiță aleargă împreună cu tatăl său, un băiețel își imaginează cum torturează porcul din curte sau dușmani ai poporului.
Despre steluțe
Nu-mi amintesc de ce au primit doar 4 steluțe Ciorile. Cum nu mi-am motivat în textul dedicat lor penalizarea, nici nu voi mai afla vreodată. Iepurii mi-au plăcut mai mult e drept, dar în gând îmi erau ambele de 5 steluțe.
Deși nu-i o carte pe cât de crâncenă au fost vreo câteva anul ăsta am citit-o pe nerespirate, cu mari dureri pe piept. M-o emoționat teribil multe dintre secvențe, cucerită de limbaj eram de dinainte de a citi cartea, construcția sincron m-o năucit pentru că am identificat-o foarte târziu, aproape de ultimele pagini. Cuvintele păstrate din limba moldovenească în forma lor originală sunt pete de culoare savuroase. Sper să o recitesc, pentru asta o și păstrez.
Și volumul acesta se găsește de citit integral pe internet, deci gratis, motiv pentru care recomand răsfoirea lui știut fiind cât sunt de subiectivă cu scriiturile ce-mi plac. Văz că există diferențe ușoare între cele două ediții pe care le-am găsit, textul devine mai succint, frazele mai scurte, ceea ce îmbogățește emoția împotriva aparențelor. Interesantă experiența aceasta de a observa cât de ușor se schimbă curgerea unei propoziții doar pentru că obișnuit a fost înlocuit cu simplu sau este cu e.
- Iepurii nu mor - Savatie Baștovoi, ediția a treia, Cathisma, 2012, 335 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
______________
În 2019 am mai citit:
- An/Organic - Florin Pîtea ***
- Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
- Suflete cusute - Anne Lamott ****
- Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
- Efemeride - Irvin D. Yalom *****
- Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
- Insula roboților - Petre Brown ****
- Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
- Povestea mea - Michelle Obama *****
- Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
- Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
- Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (Text 1); (Text 2) *****
- Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
- Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
- Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
- Fugara - Alice Munro *****
- Chipul - Alice Munro *****
- Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
- Ochii dragonului - Stephen King *****
- Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
- Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul *** Pinball. 1973 ****
- Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
- O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
- Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
- Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
- Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
- Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
- Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
- Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
- Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
- Visul călătorului - Stelian Zamora ****
- Frankenstein - Mary Shelley ****
- Inocenții - Ioana Pârvulescu ***
- Podul de lut - Markus Zusak *****
- Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood *****
- O lună de duminici - John Updike****
- Viața lui Darwin - Michael White și John Gribbin****
- Manuscrisul fanariot - Doina Ruști ***
- Strigoi fără țară - Mircea Daneliuc *****
- Tommy și prietenii săi - Jerome K. Jerome **
- Convorbiri cu Mircea Daneliuc - Alexandru Petria *****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu