Pentru că este ultimul text zambetan al anului de se duce, vă doresc un 20 - 20 cum vi-l doriți. La mulți ani! Mulțumesc pentru că poposiți p' aci!
O, da! Ce performanță! Cartea numărul 9 încheie un decembrie fructuos. He, he, cum ar fi arătat bilanțul lui 2019, de măcar jumătate din numărul acesta-l reușeam în fiecare lună... Ar mai fi fost vreme pentru o carte și un 51 nerotund, dar ce împlinire de an lecturos!
Pentru că mi-o adus-o Moș Crăciun, în noaptea de 24, când singurele daruri le-o mai găsit (scumpe) doar la benzinărie.
- E ceva în genul lui Stephen King, ar trebui să-ți placă! mi-o zis Moș B. încrezător.
***** Despre Somnambulii
Nu prea știu cum să scriu despre poveste. Îs conștientă că nu-i vreo capodoperă după cum o vor proslăvi cuvintele mele, dară nu găsesc altă cale pentru adevărul subiectiv. Să lăudăm dară!
N-am mai citit pân acuș John Saul. Îl dau în urmărire după astă lectură. N-am habar cât e de specific volumul de astăzi pentru ceea ce scrie. E considerat de mulți critici cel mai reprezentativ scriitor al genului horror. El l-aș vota cu două mâini pe Stephen King, dar bine că nu mă bagă nimeni în seamă.
Povestea Somnambulilor este simplă. Câteva personaje legate inițial prin fire invizibile, apoi foarte vizibile, sunt supuse unui experiment. Ca-n toate poveștile, răul nu poate fi făcut decât de un dement sub acoperirea de om bun. Și sfârșitul îi ăla veșnic cu binele învinge bla-bla-bla. Ei, bine, cu toate aste neajunsuri Somnambulii este o lectură captivantă. Și intuind finalul, și având certitudini care-s ăia bunii, care-s ăilalții, eu am citit cu inima la gât toate paginile. Or asta este calitatea unei scriituri pe care n-am prea găsit-o-n ăst an, în care am aruncat cu 5 steluțe în toate cărțile.
De ce Somnambulii? Pentru că din cauza unui vaccin oamenii devin niște roboți programați a fi fericiți executând ordine făr de niciun alt gând. Mă rog, e cam varză ideea asta de roboți făr de sentimente, dar conștientizând o fericire nonstoapă. Nu-i nimic care să te răvășească până dincolo de lacrimi ori să te doară mintea imaginându-ți scenariul lui Saul executat de realitate, dar e ceva care te cheamă pe toate rândurile, iară și iară.
Ș-apoi toți indivizii care-s goi, și făr de privi concentrate și făr de țeluri, îs experimentul reușit al lui John Saul, făr de vaccin, doar cu apatia vieții noastre de toate zilele.
Frank mai auzise toate acestea, îl auzise pe Vulturul Cafeniu vorbind ore în șir despre răbdarea indienilor Kokati și despre credința lor că, într-o zi pământul le va fi înapoiat. În ziua aceea lucrurile vor fi din nou așa cum fuseseră înainte de venirea oamenilor albi. Dar oamenii albi erau aici de secole, barajul însuși era aici de-o jumătate de veac, iar Frank se întrebase uneori dacă indienii băgau vreodată de seamă că spiritele lor nu păreau să facă prea mare lucru pentru a schimba starea de lucruri. Îți aruncase o clipă ochii spre baraj. Când se întorsese să vorbească din nou cu Vulturul Cafeniu, constatase că indianul dispăruse în deșert, tot atât de tăcut cum apăruse. (Pag. 199)Partea mea preferată din poveste este cea despre bunicul indian și puterile sale atoatevăzătoare. Tot la plusuri e și faptul că autorul și-o omorât personajele pe capete, făr de a apela la sticluța universală cu siropoșenii, aia cu dragostea salvează tot. Chiar mă gândeam, în timp ce citeam, că poate fi baza (de n-o fost deja) unei ecranizări 100% respinse de mine. Un film de ăla cu multe explozii, urmăriri spectaculoase, spioni, eroi cu puteri neomenești. Chiar nu m-aș uita la un astfel de film, dar, mamă, ce grozav fu să-i citesc cartea!
Microaparatele sunt de fapt niște transformatoare cu electrozi; i le-am injectat unui cimpanzeu și i-au provocat o serie de manifestări identice - în consecințe - cu comoțiile cerebrale. Dar m-am consultat și cu un neurochirurg, care mi-a spus că pot produce și halucinații - atât vizuale, cât și olfactive. Nu intru acum în detalii - la naiba, nici nu avem cine știe ce detalii deocamdată - dar se pare că indivizii au ajuns până acolo, încât pot face aproape ce vor cu persoanele cărora li s-au inoculat mașinăriile. Acestea aderă la diferite părți ale creierului, dar, în final, dacă au un număr suficient de mare reglat pe diverse frecvențe, omul poate fi manevrat la fel de ușor ca și cum ai cânta la un instrument. Poți să-l scoți din minți, să-i distrugi voința - ba chiar și să-l omori instantaneu. (Pag. 346)
Despre steluțe
Ce înseamnă 5 steluțe?
- Păi să ajungi în magazinul tău preferat și să-l zorești pe B. să se grăbească, pentru că ai trebi urgente acasă, tre să afli ce s-o mai întâmplat cu Somnambulii.
- Să închizi televizorul, chiar de tare ai vrea să știi de doamna aceasta în roz, condamnată la închisoare pe viață, mai are vreo șansă ca moartea s-o găsească și-n altă parte decât la pușcărie și să citești paginile pe nerespirate una după alta, imediat suta.
- Să fugi 5 secunde în dormitor, unde-i cartea, cât musafirii mai poftesc o porție de turte și să mai citești un fragment scurt, măcar câteva clipe din poveste să mai deslușești.
- Să visezi că zbori pe un vultur argintiu pentru că doar el, dintre toate personajele, cunoaște deplin misterul.
- Să te minunezi că iară, a câta oară, omul tău care cumpără cărți doar la întâmplare a nimerit o mică bijuterie.
Îs bleagă în a acorda steluțe, cum pân la 2019 n-am știut. Am o slăbiciune pentru toate cărțile ce se dau citite rapid, cu multă poveste și suspans, chiar de emoția nu-i pe atât de multă pe cât o cer criteriile obiective și nici scriitura nu necesită recitiri. Da-s momente de călătorie sublimă pe alte tărâmuri și prin alți oameni și de ce să se sfârșească asta cu penalizare?!
- Nu se compară cu Stephen King, ating foarte puțin același gen, Kinguțu e la etajul zece și domnul acesta la subsol, da-i foarte interesant că reușește să îmbrace extrem de misterios o poveste simplă, suficient cât să n-o mai lași din ochi pân nu-i atingi finalul. Mulțumesc, Moșule!
- Nu se compară cu Stephen King, ating foarte puțin același gen, Kinguțu e la etajul zece și domnul acesta la subsol, da-i foarte interesant că reușește să îmbrace extrem de misterios o poveste simplă, suficient cât să n-o mai lași din ochi pân nu-i atingi finalul. Mulțumesc, Moșule!
- Somnambulii - John Saul, editura Rao, 2008, 410 pagini (ediția a II-a, rev.).
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
În 2019 am mai citit:
- An/Organic - Florin Pîtea ***
- Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
- Suflete cusute - Anne Lamott ****
- Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
- Efemeride - Irvin D. Yalom *****
- Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
- Insula roboților - Petre Brown ****
- Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
- Povestea mea - Michelle Obama *****
- Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
- Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
- Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (Text 1); (Text 2) *****
- Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
- Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
- Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
- Fugara - Alice Munro *****
- Chipul - Alice Munro *****
- Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
- Ochii dragonului - Stephen King *****
- Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
- Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul *** Pinball. 1973 ****
- Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
- O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
- Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
- Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
- Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
- Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
- Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
- Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
- Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
- Visul călătorului - Stelian Zamora ****
- Frankenstein - Mary Shelley ****
- Inocenții - Ioana Pârvulescu ***
- Podul de lut - Markus Zusak *****
- Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood *****
- O lună de duminici - John Updike****
- Viața lui Darwin - Michael White și John Gribbin****
- Manuscrisul fanariot - Doina Ruști ***
- Strigoi fără țară - Mircea Daneliuc *****
- Tommy și prietenii săi - Jerome K. Jerome **
- Convorbiri cu Mircea Daneliuc - Alexandru Petria *****
- Iepurii nu mor - Savatie Baștovoi *****
- Un om îndurerat - Victor Ion Popa ****
- Carrie - Stephen King ****
- Pe când eram o operă de artă - Eric-Emmanuel Schmitt ***
- Răzbunarea iertării - Eric-Emmanuel Schmitt ****
- Asasinarea lui Robert Ackroyd - Agatha Christie *****
- Șoareci și oameni - John Steinbeck *****
- Nuvele inedite - Boris Vian ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu