De ce astă carte
Mi-am dorit s-o citesc încă de acum 3 ani, de când am revăzut filmul ce l-o inspirat. Îs multe volume semnate Stephen King ce șed în biblioteca lui B. și pe care nu le-am citit. Dacă e să am vreun regret al anului lecturos ce se încheie, acesta e singurul: am pierdut vremea cu multe cărți făr de poveste, timp în care puteam citi necontenit autori preferați. Este una dintre misiunile lui 2020 asta de a citi doar cărți de 5 steluțe și-s tare curioasă cum va arăta experimentul pe 31 decembrie. Logic ar fi să se finalizeze cu o listă lungă de cărți abandonate.
**** CARRIE: romanul unei fete cu o putere înfricoșătoare.
În 1974 descurajat de respingerea mai multor edituri, Stephen King își aruncă romanul la coș cu gândul să testeze alte forme literare. Tabby, soția sa, îl salvează recomandând câteva modificări neesențiale ce vor duce la extinderea ușoară a volumului. Astfel se naște prima carte tipărită semnată Stephen King. Deși autorul își dorise un roman psihologic despre universul interior al femeii în punctul de răscruce al maturizării, el a apărut cu eticheta de horror.
Carrieta White este o adolescentă care în 1979 are 17 ani. Ea se străduie din răsputeri să fie acceptată de colegii care doar râd de ea și o batjocoresc. Este crescută de o mamă fanatică religios ce o abuzează psihic și fizic. Carrie are puteri telekinezice, poate cu puterea minții ridica obiecte oricât de grele ar fi ele. Toată povestea se învârte în jurul momentului în care copila este invitată la bal de către unul dintre băieții pe care îi place. Este acesta încă un eveniment în care s-o pus la cale înjosirea lui Carrie?! Dacă da, care-i este reacția.
Din copilărie am fost atrasă de micuții pe care grupul îi respinge. Nu știu ce spune psihologia despre apucătura asta a mea, dar este o atitudine pe care o manifest și astăzi. Pân la B., care nu seamănă cu niciunul dintre partenerii mei anteriori, am ales doar relații în care bărbatul era etichetat cel mai blajin cu titlul de ciudat. Era firesc în astfel de cadru s-o iubesc pe Carrie. Pe canalul de crime văz adesea lideri fanatici de secte și cunoscându-le dosarul nu-i mai judec facil în alb și negru. Din ăst motiv, deși pe mama lui Carrie, Margaret, Momma, aș fi strâns-o de gât și m-am bucurat când a făcut-o copila, n-o consider singura vinovată pentru finalul dramatic, apocaliptic.
N-o fost o carte înspăimântătoare prin prisma imaginilor violente, ci una dureroasă. Atât de ușor rănim cu vorba și cu fapta doar pentru că ne gândim deloc la celălalt și ni-i atât de greu să ieșim din turmă, chiar de simțămintele ne-o impun. Și-i cu atât mai trist pentru că o poveste inventată se regăsește azi real în toate știrile despre violența din școli. Din fericire, cred că din fericire, nu toți avem puterea lui Carrie de a șterge de pe fața pământului ceea ce ne revoltă.
Carrieta White este o adolescentă care în 1979 are 17 ani. Ea se străduie din răsputeri să fie acceptată de colegii care doar râd de ea și o batjocoresc. Este crescută de o mamă fanatică religios ce o abuzează psihic și fizic. Carrie are puteri telekinezice, poate cu puterea minții ridica obiecte oricât de grele ar fi ele. Toată povestea se învârte în jurul momentului în care copila este invitată la bal de către unul dintre băieții pe care îi place. Este acesta încă un eveniment în care s-o pus la cale înjosirea lui Carrie?! Dacă da, care-i este reacția.
Din copilărie am fost atrasă de micuții pe care grupul îi respinge. Nu știu ce spune psihologia despre apucătura asta a mea, dar este o atitudine pe care o manifest și astăzi. Pân la B., care nu seamănă cu niciunul dintre partenerii mei anteriori, am ales doar relații în care bărbatul era etichetat cel mai blajin cu titlul de ciudat. Era firesc în astfel de cadru s-o iubesc pe Carrie. Pe canalul de crime văz adesea lideri fanatici de secte și cunoscându-le dosarul nu-i mai judec facil în alb și negru. Din ăst motiv, deși pe mama lui Carrie, Margaret, Momma, aș fi strâns-o de gât și m-am bucurat când a făcut-o copila, n-o consider singura vinovată pentru finalul dramatic, apocaliptic.
N-o fost o carte înspăimântătoare prin prisma imaginilor violente, ci una dureroasă. Atât de ușor rănim cu vorba și cu fapta doar pentru că ne gândim deloc la celălalt și ni-i atât de greu să ieșim din turmă, chiar de simțămintele ne-o impun. Și-i cu atât mai trist pentru că o poveste inventată se regăsește azi real în toate știrile despre violența din școli. Din fericire, cred că din fericire, nu toți avem puterea lui Carrie de a șterge de pe fața pământului ceea ce ne revoltă.
Oamenii nu devin mai buni, se fac mai deștepți doar. Și când te-ai făcut mai deștept nu încetezi să smulgi aripile muștelor, nu faci decât să cauți motive mai serioase pentru a o face.
Despre steluțe
Nu-mi amintesc exact cum este construit filmul, este foarte fidel cărții firul principal, dar romanul are o încârligătură de timpi și fapte pe care n-aș fi putut-o urmări de nu știam sfârșitul poveștii. Ceea ce m-ar fi pierdut în alte situații, de astă dată m-o fascinat. Pe tot parcursul lecturii am avut în minte că este o scriitură de debut, ceea ce iară mi-o asigurat culmile extazului. Înțeleg de la B. că finalul filmului e diferit de cel al cărții, eu mi le amintesc identice.
Pân la final am decis să penalizez cartea cu o steluță. Poate de n-aș fi avut deja un Stephen King de 5 steluțe anul ăsta, pentru top 10 cărți citite, m-aș mai fi gândit la verdict. Mi-am dorit să citesc cartea pentru că din film am iubit-o pe Carrie dar n-am înțeles toate resorturile interioare ale acțiunilor sale malefice. Am presupus că o va face romanul. Deși sunt adunate documente științifice, mărturii și chiar gândurile personajului apar în multe rânduri, parcă fu prea puțin pentru proporțiile dezastrului.
Dar regretele nu sunt decât Kool-Aid pentru stările emotive omenești. Ele sunt ceea ce spui când răstorni o ceașcă de cafea sau îți nimerește bila în șanţ când joci popice cu fetele din ligă. Adevăratele regrete sunt la fel de rare ca și iubirea adevărată.
De mai este posibil, recomand întâi lectura și abia apoi vizionarea. Îi înțeleg pe cei dezamăgiți de Carrie. Nici eu n-aș putea compara astă scriitură cu cea din Shining or Misery sau Cimitirul animalelor, dar ca poveste n-aș lăsa-o mult în urma acestora.
- Carrie - Stephen King, traducere și prefață de Mihnea Columbeanu, editura Nemira, 1993, 219 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
În 2019 am mai citit:
- An/Organic - Florin Pîtea ***
- Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
- Suflete cusute - Anne Lamott ****
- Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
- Efemeride - Irvin D. Yalom *****
- Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
- Insula roboților - Petre Brown ****
- Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
- Povestea mea - Michelle Obama *****
- Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
- Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
- Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (Text 1); (Text 2) *****
- Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
- Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
- Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
- Fugara - Alice Munro *****
- Chipul - Alice Munro *****
- Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
- Ochii dragonului - Stephen King *****
- Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
- Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul *** Pinball. 1973 ****
- Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
- O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
- Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
- Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
- Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
- Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
- Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
- Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
- Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
- Visul călătorului - Stelian Zamora ****
- Frankenstein - Mary Shelley ****
- Inocenții - Ioana Pârvulescu ***
- Podul de lut - Markus Zusak *****
- Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood *****
- O lună de duminici - John Updike****
- Viața lui Darwin - Michael White și John Gribbin****
- Manuscrisul fanariot - Doina Ruști ***
- Strigoi fără țară - Mircea Daneliuc *****
- Tommy și prietenii săi - Jerome K. Jerome **
- Convorbiri cu Mircea Daneliuc - Alexandru Petria *****
- Iepurii nu mor - Savatie Baștovoi *****
- Un om îndurerat - Victor Ion Popa ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu