UN OM ÎNDURERAT - VICTOR ION POPA

Provocarea 7 texte în 7 zile (3). 

Inventarul cărților în curs de citire

În teancul necititelor mai sunt fix ZERRRROOOO pagini. Oi, ce greu mai fu să le birui pe cele 12 volume începute și abandonate. Și ce fericită sunt c-o mai rămas vreme-n 2019 pentru lecturile cele bune, de sărbătoare. 

De ce astă carte

Pentru că am căpătat-o de la prietena mea în martie, moment în care am și început-o.

- Mulțumesc, Crisa!

****UN OM ÎNDURERAT

Am răsfoit volumul în pauzele de publicitate de la una dintre emisiunile preferate, pe când mai avem vreo zece cărți neterminate. Am procedat astfel nu doar pentru că nu am foarte multă minte, ci și pentru că mai îs multe titluri primite de la ea și necitite de ani (chiar un Victor Ion Popa e rămas restant de prin 2017, tot dintr-un martie, la Sighișoara). Chiar de primele 50 de pagini le-am citit cu plăcere, tot am abandonat cartea în teancul neterminatelor fix 7 luni. 

Un om îndurerat este o culegere de texte (nuvele, povestiri, memorialistică - amintiri și portrete, chiar și un mic roman) găsite în arhiva autorului după moartea sa. Fiul acestuia, Sorin Popa,  le-a adunat de pe pagini, numerotate or ba, sfârșite or nu. Unele dintre povestiri au fost publicate de Victor Ion Popa în timpul vieții, în diverse periodice, iară o parte dintre articole a mai apărut postum în diverse volume.

Umbre și lumini brăzdează toate viețile oamenilor. Măsura unora și a altora se cumpănește deopotrivă, căci fiecare e urzit să poarte în sine raiul și iadul, pe Dumnezeu și pe Satan. Pe lupta dintre cele două margine se macină viața noastră, cu atât mai însetată de veșnicie și de dorința a zvârli pământul din noi, cu cât vremea și anii ne subțiază gândul, ni-l adâncesc și ni-l înalță, depărtându-ne de lutul nevrednic care suntem. (File din Jurnalul unui părinte, pag. 15)

Mi-i greu să scriu. Aproape la fel de imposibil pe cât îi fu lectura. Nu există o aceeași calitate a textelor, alternează file strașnice cu multe pagini în care m-am întrebat care le este rostul publicării. Puține emoții răzbat dintre cele peste 500 de pagini.  Citind înainte doar o singură carte semnată Victor Ion Popa, nu-s vreo cunoscătoare a scriiturii sale, mirarea mi-a fost continuă pentru: ce trebea să-nțeleg d' aci?!

Există o singură povestire care m-a-nduioșat și durut pân la lacrimi. Se numește Catrina lui Dobrin și este despre o mamă care-și caută fiul îmbrăcat și dus la bătaie cu neamțul. După ce merge în toate zonele în care regimentele coborau din front se sfârșește  tragic la puțini pași de fiul mult căutat.  

- A murit o femeie în Blidari și, după câte am auzit, trebuie să băgăm de seamă. Du-te de vezi ce-i și ia toate măsurile de curățenie, pentru că femeia a venit din alte părți și s-ar putea să fie tifos exantematic. Sergentul sanitar a salutat și s-a dus peste deal în sat, să-și facă datoria așa cum știa că trebuiește făcută, de la iscodirea tuturor faptelor, până la îngropare după reguli și până la curățarea ori arderea tuturor rămășițelor primejdioase.                                                               Apoi s-a întors să-și dea raportul, a povestit tot ce-a făcut și a încheiat:               - ...O țigancă bătrână, care cică ar fi avut băiatul pe-aici pe front...                       Iar medicul i-a zâmbit prietenește:                                                                          - Bine, Dobrine, mulțumesc.  

*Iertare că nu știu să editez citatul în așa fel încât să și apară corect dialogurile. 
Am fost dezamăgită de povestirea care a dat titlul volumului. Nu că era cea mai slabă dintre toate, ci doar pentru că a fost aleasă să pornească defilarea. Un amant este înșelat de partenera sa cu iubitul acesteia. Textul este de un comic savuros, dar tot nu-l văz ăl mai breaz dintre toate. Mai sunt multe pagini despre anii de școală, colegi din copilărie, apoi despre mari scriitori și personalități dintre cele două războaie, paginile acestea de memorii au căldură, emoție, farmec.

Ia închipuiți-vă o perjă cu gât. Așa de vânătă, așa de scurtă și așa de rotofeică era Catrina lui Dobrin, țiganca. Când ne-a adus vremea cu tot calabalâcul în ograda caselor din Călmățui, acolo am găsit-o rămasă ca o moștenire mucegăită de la cei care trăiseră înaintea noastră. Parc-o văd pe prispa de ciment dăltuit în pătrate albe și albastre ca o statuie de aramă mititică și rotunjită, cu mâinile petrecute și răzimate pe pântec, privind jumătate a prostie, jumătate speriată. (Pag. 215 - Catrina lui Dobrin sau unde se află că doisprezece e mai mult decât cincisprezece, iar patru farfurii abia le poate duce un om) 

Și parcă pentru a-mi adeveri crezul că nicio carte nu merită a fi abandonată înainte de ultima pagină, volumul se încheie cu un miniroman cuceritor. Casa cu opt femei se numește și nu a fost terminat. Unele părți au fost publicate în timpul vieții ca schițe și tablouri de sine stătătoare.  Din cele 4 steluțe, una cel puțin este integral dedicată paginilor respective. 

Despre steluțe
Am fost multă vreme tentată să acord 3 steluțe cu gândul că foarte puține dintre pagini au fost publicate în forma pe care și-a dorit-o autorul lor. Cele mai multe dintre ele sunt găsite în manuscris, incomplete, schițe, idei și m-am tot gândit, atunci când le-am citit și nu mi-au transmis nimic, că Victor Ion Popa de le dorea lecturate în acea stare le publica în timpul vieții. În Notă asupra ediției se și menționează că multe dintre pagini nu aveau destinație publică în intenția autorului. 

În 2014 am avut prima întâlnire și singura pe hârtie cu scriitura domnului Victor Ion Popa. Îi cunoșteam piesele de teatru, ascultasem multe dintre ele la radio, dar nu mă intersectasem cu o carte. Sfârlează cu fofează (am povestit AICI despre ea) a fost o lectură năucitoare. Nu povestea m-o prins pe vecie, ci scriitura, cuvintele, așezarea. Este încă una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată. De aceea cred că Un om îndurerat o poposit la mine prea devreme pentru a fi judecată corect. În cazul oricărui autor,  aș zice că manuscrisele postum sunt de 5 steluțe doar de ești deja fermecat de opera publicată anterior lor. 

• Un om îndurerat - Victor Ion Popa, editura Cartea Românească, 1972, 533 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*         cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**       volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea             lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***      cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****    scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****   cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia                  aștept să le repornesc.

____________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (Text 1); (Text 2)  ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****
20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
25. Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
26. Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
27. Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
28. Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
29. Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
30. Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
31. Visul călătorului - Stelian Zamora ****
32. Frankenstein - Mary Shelley ****
33. Inocenții - Ioana Pârvulescu ***
34. Podul de lut - Markus Zusak *****
35. Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood *****
36. O lună de duminici - John Updike****
37. Viața lui Darwin - Michael White și John Gribbin****
38. Manuscrisul fanariot - Doina Ruști ***
39. Strigoi fără țară - Mircea Daneliuc *****
40. Tommy și prietenii săi - Jerome K. Jerome **
41. Convorbiri cu Mircea Daneliuc - Alexandru Petria *****
42. Iepurii nu mor - Savatie Baștovoi *****