TERAPIA INTEGRĂRII TRECUTULUI - INGEBORG BOSCH (2)

Pe Zambetania continuă săptămână dedicată lecturii. (3)

- Mărie, pân la capătul anului să catadicsești să citești toate cărțile neterminate!
- Voceo, mă strădui. Zău! 

Inventarul cărților în curs de citire

Când a sosit luna noiembrie am izbutit să termin ultima carte începută din 2018. Șase bucăți am reportat neterminate de anul trecut în noul an.  E o performanță acesta, de lichidarea stocului zic,  și mi-s tare mândră.  În teancul necititelor au mai rămas doar 4 cărți neterminate. Aș zice că și ăsta e un rezultat bun, dar visu-mi este să ajung la zero și mai e mult până acolo, 1300 de pagini imposibile. 

De ce astă carte

• Mi-am comandant volumul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc  stocuri de cărți,  în toate săptămânile,  cât mai îs bani.  

Cartea de azi, ca toate celelalte (excepție fac doar exemplarele căpătate) se datorează reacțiilor oamenilor care au citit-o  și-n recomandările cărora am deplină încredere. 

***** METODA PRI (Past Reality Integration)

- Demontarea mecanismelor defensive dobândite de-a lungul vieții - 

M-am oprit întâia dată (nu-mi amintesc de ce am ales să împart textul pentru blog în două) cu lectura Terapiei (AICI prima parte) după ce aflasem despre:

• CONȘTIINȚA ce ne este divizată în 3 părți: Conștiința Adultă (experimentăm prezentul drept ceea ce el este), Conștiința Infantilă (toate situațiile în care copilului mic și total dependent care am fost nu i s-au satisfăcut trebuințele sunt stocate în ea), Zidul de negare dintre cele două sau Sistemul de apărare (reprimarea și negarea adevărului că oamenii de care ești dependent nu-ți satisfac nevoile de bază).
• Existența a 5 mecanisme de apărare diferite, dezvoltate în copilărie, care izolează (din punct de vedere emoțional) evenimentele traumatice în Conștiința Infantilă formând un sistem imunitar psihologic sănătos. Este vital să învățăm să recunoaștem aceste apărări. Cele 5 mecanisme sunt: Frica (de fiecare dată când ne simțim speriați, neliniștiți, tensionați etc, în lipsa oricărei amenințări fizice directe, aceste emoții sunt indiciul că a intrat în acțiune creierul nostru emoțional și s-a activat o reacție defensivă), Apărarea Primară (sentimente și gânduri care se reduc la ideea că e ceva în neregulă cu tine), Falsa Speranță (cea care generează gânduri, sentimente, acțiuni însoțite de un sentiment de urgență în situații în care urgența nu există de fapt), Falsa Putere (nu e nimic în neregulă cu mine, dar totul e în neregulă cu cealaltă persoană. Cam orice gând negativ prin care judecăm pe cineva o semnalează), Negarea Nevoilor (lipsa emoțiilor sau reacțiilor în general este problema reală). 

Pauza din aprilie, la jumătatea volumului de PRI, a fost determinată de faptul că solicita două săptămâni de identificat, de notat și de analizat mecanisme de apărare în viața de toate zilele. De mulți ani mă întreb care este cauza reacțiilor nefirești pe care le am în situații normale. Nu mi-a fost greu să identific emoțiile pentru că-s alea dintotdeauna: mă-nfurii la dezordine și la nerespectat vorbe (cică ar fi Falsa Putere), bocesc cu lacrimi de crocodil când mi se atrage atenția că am făcut ceva greșit sau când nu-s în stare să verbalizez ce mă nemulțumește și oscilez între diverse nivele de deprimare. Copilul mă irită continuu. Mănânc atunci când nu-mi este foame. Mi-a fost imposibil însă să le pun eticheta unuia dintre cele 5 mecanisme de apărare. Am identificat pe ici, pe colo Frica nefondată făr a izbuti să-i găsesc rădăcinile-n copilărie. În rest, aș fi umplut carnețelul cu semne de întrebare, adică aș fi mutat ce am în cap de ani de zile, nedumeriri, pe o coală de hârtie. E limpede că partea aceasta de vindecare n-o voi reuși făr de ajutor specializat, așa c-am continuat lectura de unde am întrerupt-o în prima parte. 

Etapele PRI:

1. Autoanaliza - când ne aflăm sub influența creierului emoțional, identificarea mecanismelor de apărare.
2. Recunoașterea simbolurilor - ce declanșează reacția creierului emoțional, înțelegerea Simbolurilor (situațiilor ce declanșează reacția defensivă). Disecarea fiecăruia în Percepție Senzorială (detaliul precis care dă alarma creierului emoțional) și Înțelesul lui (reflexie directă a realității noastre din trecut, acele experiențe pe care nu le-am putut procesa corect pe când eram copii pentru că erau prea dureroase). 
3. Dezactivarea mecanismelor de apărare - reprogramarea creierului emoțional pentru a-l trăi conștient pe ACUM prin accesarea vechii suferințe stârnite de Simbol de care nu trebuie să te mai aperi în prezent. Dezactivarea mecanismelor de apărare înseamnă să spui "nu" festelor pe care ți le  joacă mintea, să nu mai fugi de suferința din trecut și să descoperi PREZENTUL. 

Ziceam că nu știu să identific cauza (mecanismul defensiv care se activează). De cele mai multe ori când mă înfurii îmi dau lacrimile și nu rostesc un cuvânt. Mă enervez și mai tare din cauza bocetului și încep la infinit  un circuit dezastruos astfel. Presupun că în copilărie nu aveam voie să vorbesc, să mă apăr când situația era nedreaptă. Nu-mi amintesc, doar presupun. Tot căutând cauze care să explice bocetul la comandă am ajuns la concluzia că-l foloseam automat pentru a-mi convinge părinții: pe mama să-mi împlinească vreo dorință (singura pe care o aveam era acceptul de a rămâne în fața blocului până târziu), pe tata să nu mă lovească. B. insistă să capete răspunsuri când scot flăcări și deși eu sunt conștientă că le merită muțesc pentru că n-am idee ce să mărturisesc din furie. Oricum are un radar cu care detectează de la distanță intensitatea și preferă să nu se apropie și să nu mai insiste când nivelul de alarmă atinge cotele cele periculoase. Cartea este plină de exemple, dar eu tot nu m-am descurcat cu identificarea propriilor mecanisme decât în foarte mică măsură. 

Pe testele din volum îmi este mai ușor să găsesc răspunsuri corecte pentru fiecare mecanism în parte. Există în lucrare un avertisment despre faptul că la Negarea nevoilor, mecanismul meu preponderent, sunt dificil de identificat ulterior Percepția Senzorială și Înțelesul. Dacă medicul recomandă să insist așa voi face. Îmi amintesc de un exercițiu. Ingeborg atrage atenția că trebuie să fim atenți la semnalele pe care ni le transmite corpul. Că există o fracțiune de secundă înainte de activare care acționează ca un semnal de alarmă. Peste câteva zile împlinesc 41 de ani. Eu abia acum am aflat că toate emoțiile sunt în corp și nu în minte. Serios! Habar n-aveam că alea din minte sunt doar gânduri. Revelația exercițiului a fost dată de faptul că am descoperit că în corp simt mult atunci când mintea spune: nu-mi pasă, nu mă-nteresează, n-am nevoie.  Din momentul acela eu am deschis dosarul în care adun dovezi pentru verdictul mintea mă minte. Încă sunt năucită de vestea asta. 

Când suntem în Conștiința Infantilă, simțim realitatea de altădată și suferința provocată de nesatisfacerea nevoii de atunci. Nimic din ceea ce se întâmplă în realitatea adultă, prezentă, nu va putea schimba acest lucru și deci nici sentimentul care îl însoțește. Nu putem schimba trecutul, dar ne putem vindeca de consecințele sale asupra vieții noastre de acum.  

A fost o lectură uluitoare de la un capăt la altul. La un moment dat se vorbește despre faptul că de-am fost crescuți făr de apreciere suntem un sac făr de fund. Oricâtă străduință am depune pentru a o căpăta acum, ea nu va umple golul de atunci. Pentru B. nu contează cum arată casa, grădina, ce este pe masă. De-am fi plecați la prieteni, în drumeții, în toate zilele și în toate ceasurile  ar fi cel mai fericit. Mie mi-i liniște în cap doar când sunt toate în ordine. Pot oricând deretica 10 ceasuri cu bucurie, 15 legate și să nu găsesc niciodată 30 de minute pentru a-mi spăla părul. Prin astă mărturisire am vrut doar să spun că mecanismele defensive au și alte nuanțe, cu efecte la fel de nocive pentru calitatea vieții prezente.

...tu îți creezi propria realitate, nu șeful, nu soția, nu copiii tăi, nu vecinul și nimeni altcineva. Vestea bună este că tocmai acest lucru îți dă posibilitatea de a-ți descifra emoțiile și de a prelua controlul asupra propriei bunăstări emoționale, în loc să fii dependent de altcineva, ca atunci când erai copil. 

Despre steluțe

Nu-i o carte de 5 steluțe ca toate celelalte ale anului. O compar cu volumele de psihologie, nu cu beletristicele. Face pereche bună cu Femeile care iubesc prea mult ale lui Robin Norwood. E prima lucrare ce ajunge la mine (ș-am adunat câteva în ultimii ani) care-mi dă încredere că urmându-i pașii pot ajunge la lumină. Încă n-am reușit, dar credința e la fel de puternică în vindecarea pe care o propovăduiește . 

Este o lucrare pe o care o răsfoiesc din noiembrie 2018. Cu ea am încheiat restanțele ce le aveam din anul ce trecu. Ura! O păstrez în continuare în teancul neterminatelor pentru recitire și imbold. 

Terapia Integrării Trecutului: demontarea mecanismelor defensive dobândite de-a lungul vieții - Inceborg Bosch; traducere de Georgeta Huzum, Curtea Veche Publishing,  2015, 230 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****
20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
25. Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
26. Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
27. Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
28. Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
29. Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
30. Solenoid - Mircea Cărtărescu ***
31. Visul călătorului - Stelian Zamora ****
32. Frankenstein - Mary Shelley ****
33. Inocenții - Ioana Pârvulescu ***
34. Podul de lut - Markus Zusak *****
35. Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood *****
36. O lună de duminici - John Updike****
37. Viața lui Darwin - Michael White și John Gribbin****