DESPRE LUCRURILE SIMPLE (58) # MARIA, REGINA

Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019.

- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!

*

CEVA TRIST, CEVA ALBASTRU, CEVA REGAL

Votul de duminică mă mânie. Aș vrea să trăiesc momentul în care să pun ștampila pe un om care să mă inspire cu speranță. Când în căminul studențesc am votat, făr de minte, cu Vadim furia a fost identică: să-i alinieze pe terenul de fotbal pe toți ticăloșii și să-i execute! Mă întreb uneori, cu tristețe și făr de credință, de-aș trăi o sută de ani aș apuca să văz o altă față a țării ăsteia? Una în care să nu mori din cauza ăluia de tre să ucidă șobolanii, a ăluilalt care o jurat să te vindece și a celui care doar ar trebui să te transporte în siguranță și nu direct la cimitir. 

Mi-am dorit mult să văd filmul despre Regina Maria. Astrele nu s-au aliniat pentru săptămâna trecută, dar el a fost reprogramat, din fericire,  și pentru aste zile . Acasă rar mă uit la filme deși B. plătește vreo 3 abonamente special pentru ele. Nu urmăresc seriale pentru că nu mă interesează să pierd apoi zile lumină cu ele, seara prefer emisiunile televizorului or să citesc. 

Am descoperit în noul oraș nu doar un cinematograf foarte frumos, ci și unul în care biletele sunt foarte ieftine, 10 lei. Sigur, făr de taxi, floricele și băutură neagră. De când l-am găsit, de-o lună,  am fost la 3 filme românești minunate. Sala este albastră, mai are cinemaul una roșie în care n-am călcat, este frumos decorată cu traforaj albastru, este curată și confortabilă. 

MO este filmul în care Dana Rogoz (o urmăresc de vreo 8 ani pe blog) a izbutit un rol năucitor. Nici măcar nu i-am înțeles sfârșitul, dar de închid ochii revăd în detaliu profunzimea interpretării sale din secvența mea preferată. Am fost în sală doar 4 persoane, mai puține decât la mine-n sufragerie. 

Apoi am ales Jurnalul familiei -escu pentru că știam că nu-l voi revedea pe Theodor Paleologu mai mult decât în pătrățica ștampilată a buletinului meu de vot. Fu un documentar care mi-o întărit credința că degeaba aș prinde centenaru'. Am fost în sală doar eu cu B. și ne-am simțit exact ca și când l-am fi rezervat special doar pentru noi doi. 

Aseară am fost la Maria, Regina României. Am de mulți ani pe lista de dorințe achiziționarea Jurnalului, dar cumva ceva am făcut prost căci n-am reușit pân acum. Am bocit tot filmul, chiar și pe acolo pe unde sala râdea în hohote, căci aici au fost chiar peste 20 de spectatori. Nu știu cum era Regina Maria, dar pentru mine în veci chipul său va fi suprapus peste cel al actriței Roxana Lupu. În prima imagine a textului meu este exact momentul în care Regele Ferdinand vine să o anunțe la Pelișor că prin Tratatul de Pace de la Paris este recunoscută internațional marea unire.  Toate cele 110 minute ale filmului se învârt în jurul acestui eveniment, respectiv asupra eforturilor Reginei de a convinge liderii marilor puteri să recunoască România unită. Nu-i un film care-i făurește Mariei o icoană, nu mai mult decât a făcut-o realitatea vremurilor sale, dar este o splendidă lecție de istorie adevărată. Chiar vorbeam cu B. că de citeam o lucrare de doctorat n-am fi reținut atât de multe nume și date. Am bocit tot filmul din teama că uite peste nici cinci zile vor alege o femeie iară și comparația, oricât ai suci cele două imagini, este imposibil de făcut. 

Recomand dară trei filme românești, care nu au nimic din ceea ce știm noi despre filme românești postdecembriste de festival, multipremiate, chiar dacă în toate 3 se mănâncă ciorbă. Am exagerat, nu chiar ciorbă în toate. 

În arhiva Colecției:
48. Visării - cu trimiteri spre toate bilețele din perioada 2016 - 2018.
49. Iubirea B. 

50. Animalul

51. Omuleții

52. Deci așa ar fi fost dacă

53. Ochiul 

54. Niște lăzi, două

55. Cruce roșie

56. O femeie

57. O nuntă, a doua