Se făcea că-n vacanța de câteva zile înșirate pe doi am ajuns a mă uita și la alt gen de filme decât dramele inspirate din fapte reale (preferatele mele din toate viețile), ăst alt gen îi horroru. N-am refuzat oferta lu' Bogri pentru vizionat niciunul dintre ele, drept e că am și început cu unele dintre cele extraordinare, din alte vremi, clasice acum. Pentru amatorii genului, posibil c-acest film să fie ca o poveste de adormit copiii. La mine nu fu, deloc nu fu.
Domnu meu nu s-o mulțumit cu satisfacția de a mă determina să accept cu entuziasm genul cel nou, ci mi-o și dăruit spre lecturare câteva volume din aceeași rasă.
Pentru că abia vizionasem The shining, am început cu acest volum* din 1977 al lui Stephen King. Mi-am propus ca-n 2017, am povestit asta ieri la topul 2016, să nu mai citesc în paralel mai multe cărți și nici să nu le mai întârzii vorbele pe Zambetania. Drept care m-am apucat de Shining după ce începusem Supunere și mai am din martie trecut Solenoidul neterminat și încă o alta. Deh, încă am naivitatea să cred că-mi pot respecta vro regulă!
Despre pelicula din 1980 nu zic decât că, indiferent de categorie, tot aș fi ajuns la ea într-un târziu pentru regia lui Stanley Kubrick și rolul lui Jack Nicholson, căci io așa dau comanda ia vezi ce a mai regizat X, caută în ce a mai jucat Y. Am abandonat și o altă prejudecată citind cartea asta. Am lecturat o scriere a cărei ecranizare am urmărit-o. Mă strădui ca personajele și povestea să rămână cele din mintea mea, evit orice film după o carte preferată. Dar cum am auzit doar de alde în carte e mult mai tare faza or a omis multe întâmplări și detalii, eram tare curioasă cu ce se mănâncă romanul ăsta și care-i reversul legii mele nescrise. Cele mai speriecioase momente din film sunt mixaje de muzică, tonuri, unghiuri, lumini și vroiam să aflu cum se obține efectul ăsta doar din scris negru pe alb. Pentru că știam finalul de la film, m-am bucurat de lectură comparând-o pe toate rândurile cu ecranizarea. A fost o experiență minunată!
Mai mult decât o poveste de speriat necurajoșii, Shining e drama profundă a unui om care se străduie, chiar se străduie, să-și domine monștrii, ca noi toți aș zice. Din păcate la el răul ce trebe strunit e din ăla de categoria grea, alcoolul, furia care naște violență, frustrarea de a nu-i fi pricepute eforturile, orgoliul făr de măsură.
Personajul principal este Jack Torrance. Înzestrat cu oarece talent scriitoricesc Jack a predat engleza într-o școală din Vermont (se străduie să scrie o piesă de teatru, visează chiar un roman, are publicate mai multe nuvele). După ce lovește un student (complet motivat aș vota eu), își pierde slujba și este nevoit să o accepte pe cea de îngrijitor de iarnă în Colorado, la un hotel în munții Stâncoși, hotelul Overlook. Jack este căsătorit cu Wendy. Pe un rând se spune că la un moment dat a fost dactilografă, pe restul de 500 pagini e doar nevastă și mamă. Este foarte interesantă Wendy lui Kubrick ( Shelley Duval), dar este perfect paralelă cu personajul feminin al romanului. Cea din ecranizare este ștearsă, ușor speriată de bombe, brunetă, rece. Eroina romanului este blondă, tandră, sexy, amuzantă.
Cei doi au un fiu, Danny, care la 5 ani citește gândurile oamenilor și vede momente din viitor prin intermediul unor crize cărora părinții nu le cunosc originea și nici efectul. Mai există și Tony, prietenul imaginar al lui Danny, cel care are misiunea de a aduce-n prezent ce va fi să se petreacă ulterior.
La Overlook sarcina angajatului este de a încălzi diversele camere ale grandiosului hotel, de a repara eventualele stricăciuni pe perioada drumurilor închise din cauza nămeților (sfârșit de octombrie - aprilie). Legătura cu exteriorul se ține printr-un emițător radio ș-un telefon. Hotelul mai este dotat c-un snowmobile. Toate-s simple ca bună ziua, doar că-n ultima iarnă, îngrijitorul angajat, Delbert Grady și-a ucis familia, soția și două fiice, care la Kubrick erau gemene, la King nu-s. După aceste fapte, se sinucide. Cauzele la Grady ar fi fost beția și febra de cabină, care termen se referă la:
Cum va supraviețui familia Torrance șederii înzăpezite, de va supraviețui, vă recomand, de nu știți deja, să aflați întâi din carte și apoi din ecranziare.
Mie Jack Torrance mi-a fost simpatic chiar din film, adică doar m-am minunat de la un capăt la altul cât de fain e rolul prestat de Jack Nicholson și l-am iubit necondiționat. Dar în imaginea completă a cărții, traseul detaliat al gândurilor sfârșite-n fapte, toată iubirea aceea uriașă față de familie, teama de a nu fi abandonat, lupta continuă cu ispita alcool, tatăl bețivan, nevasta pisăloagă, întâmplările făr de noimă care-i pecetluiesc destinul, toate acestea m-au ținut de partea sa pân la final. Ca și-n Carrie, celălalt film minunat pe care l-am văzut după personajul lui Stephen King, eu am fost de partea răului cel mare. Cred că a fost iubit și de autorul său. Jack în piesa la care lucrează, parcă de teatru, nu-și urăște personajul negativ, ceea ce cred că a simțit și King. Mi-aș dori ca-n unele povești să-i fie interzis scriitorului a curma viața unor personaje pozitive or negative.
La un moment dat, după cele câteva rânduri citite seara, am avut coșmaruri. Dintotdeauna mă fugărește cineva și tot de atunci sunt și foarte vitează în vis, dar de astă dată pentru a evita a mă război cu criminali neamatori mi-am propus a citi Shining doar în zori. Am ratat încercarea. Prea era interesant de aflat capătul. Am terminat-o fix la miezul nopții în a șasea zi de la începere. Probabil am adunat peste 20 de ore citire la cartea asta.
Este un moment când băiețelul este strâns de gât de-o mortăciune dintr-o cadă de baie. În seara aia am ținut toată casa luminată, de regulă fie folosesc veioza, fie câteva lumânări, rar mai mult de un bec aprins. Și cu toată lumina, tot m-am speriat zdravăn de mouse-ul care clipocea roșu pe birou. Să nu mai spun cum am receptat vro două dimineți imaginea hainei de iarnă oglindite în fereastra de la birou cu cârligul de cuier la doi metri și ea imediat umbră infinită.
Pe când citeam și mă dumiream că filmul a luat-o pe alt drum, în 80 ar fi fost imposibil de realizat unele dintre scene și a evita rezultatul de desen animat, îi profețesc lu Bogri cred că finalul scris de King e altu. Când am primit confirmare mi-o crescut și mai tare interesul, care oricum era maxim, pentru lectura asta.
Ca să nu scriu până mâine dimineață, complexitatea personajelor din carte, a poveștii este foarte departe de ceea ce a izbutit filmul, bun după cum ziceam. Ceea ce e o regulă arareori infirmată: filmul nu ajunge la nivelul cărții! Așa că eu mă-ntorc la a păstra pe viitor poveștile făr de a le viziona ecranizările.
Mai am două volume necitite kingciene, Bogri îmi pregătește alte câteva, dar prea curând nu mai am curajul a le înfrunta.
Despre pelicula din 1980 nu zic decât că, indiferent de categorie, tot aș fi ajuns la ea într-un târziu pentru regia lui Stanley Kubrick și rolul lui Jack Nicholson, căci io așa dau comanda ia vezi ce a mai regizat X, caută în ce a mai jucat Y. Am abandonat și o altă prejudecată citind cartea asta. Am lecturat o scriere a cărei ecranizare am urmărit-o. Mă strădui ca personajele și povestea să rămână cele din mintea mea, evit orice film după o carte preferată. Dar cum am auzit doar de alde în carte e mult mai tare faza or a omis multe întâmplări și detalii, eram tare curioasă cu ce se mănâncă romanul ăsta și care-i reversul legii mele nescrise. Cele mai speriecioase momente din film sunt mixaje de muzică, tonuri, unghiuri, lumini și vroiam să aflu cum se obține efectul ăsta doar din scris negru pe alb. Pentru că știam finalul de la film, m-am bucurat de lectură comparând-o pe toate rândurile cu ecranizarea. A fost o experiență minunată!
Mai mult decât o poveste de speriat necurajoșii, Shining e drama profundă a unui om care se străduie, chiar se străduie, să-și domine monștrii, ca noi toți aș zice. Din păcate la el răul ce trebe strunit e din ăla de categoria grea, alcoolul, furia care naște violență, frustrarea de a nu-i fi pricepute eforturile, orgoliul făr de măsură.
... Doamne, Dumnezeule, nu sunt un ticălos. Te rog...
... redevenise el însuși - și când era el însuși, nu exista în tot statul Vermont altă persoană mai cumsecade...Cam am înțeles de ce King a fost dezamăgit de rezultatul final obținut de Kubrick. Din tot zbuciumul psihologic al eroului său pe ecran a ajuns doar comportamentul psihopatic. Și parcă nu-i drept a fi omise cauzele justificative, chiar de nu-s scuzabile. Sunt multe elemente importante ale cărții care lipsesc din film și care denaturează profund povestea, nu doar o ciuntesc. Pentru a nu anula filmul, care mi-o plăcut atât de mult pe când habar n-aveam de carte, prefer să le privesc ca fiind distincte, cu mici puncte de intersecție.
Personajul principal este Jack Torrance. Înzestrat cu oarece talent scriitoricesc Jack a predat engleza într-o școală din Vermont (se străduie să scrie o piesă de teatru, visează chiar un roman, are publicate mai multe nuvele). După ce lovește un student (complet motivat aș vota eu), își pierde slujba și este nevoit să o accepte pe cea de îngrijitor de iarnă în Colorado, la un hotel în munții Stâncoși, hotelul Overlook. Jack este căsătorit cu Wendy. Pe un rând se spune că la un moment dat a fost dactilografă, pe restul de 500 pagini e doar nevastă și mamă. Este foarte interesantă Wendy lui Kubrick ( Shelley Duval), dar este perfect paralelă cu personajul feminin al romanului. Cea din ecranizare este ștearsă, ușor speriată de bombe, brunetă, rece. Eroina romanului este blondă, tandră, sexy, amuzantă.
Cei doi au un fiu, Danny, care la 5 ani citește gândurile oamenilor și vede momente din viitor prin intermediul unor crize cărora părinții nu le cunosc originea și nici efectul. Mai există și Tony, prietenul imaginar al lui Danny, cel care are misiunea de a aduce-n prezent ce va fi să se petreacă ulterior.
... Strălucești, băiete! Mai tare decât oricare altul pe care l-am întâlnit în viața mea...
... Ce ai tu, fiule, eu numesc "strălucire", Biblia îi spune "viziuni", iar oamenii de știință îi spun "cunoaștere anticipată". Am citit despre fenomenul ăsta. L-am studiat. Indiferent cum l-ai numi, înseamnă a fi în stare să vezi viitorul...
La Overlook sarcina angajatului este de a încălzi diversele camere ale grandiosului hotel, de a repara eventualele stricăciuni pe perioada drumurilor închise din cauza nămeților (sfârșit de octombrie - aprilie). Legătura cu exteriorul se ține printr-un emițător radio ș-un telefon. Hotelul mai este dotat c-un snowmobile. Toate-s simple ca bună ziua, doar că-n ultima iarnă, îngrijitorul angajat, Delbert Grady și-a ucis familia, soția și două fiice, care la Kubrick erau gemene, la King nu-s. După aceste fapte, se sinucide. Cauzele la Grady ar fi fost beția și febra de cabină, care termen se referă la:
... reacția claustrofobică pe care o pot avea oamenii care sunt închiși împreună perioade îndelungate de timp. Această senzație de claustrare este manifestată prin antipatia pe care o resimți față de oamenii care se întâmplă să fii închis. În cazurile extreme, aceasta poate avea ca rezultat halucinații și violență - se comit crime din cauze total lipsite de importanță - cum ar fi o mâncare arsă, sau spălatul vaselor ...Mai sunt și alte morți prin trecutul hotelului, nălucile cărora vor bântui șederea familiei Torrance la Overlook și parcă încâlceala de fantome și prezent se mai limpezește prin prisma informațiilor ce lipsesc cu desăvârșire din film.
Cum va supraviețui familia Torrance șederii înzăpezite, de va supraviețui, vă recomand, de nu știți deja, să aflați întâi din carte și apoi din ecranziare.
 |
| Unul dintre afișele filmului reluat și pe coperta volumului ajuns la mine |
La un moment dat, după cele câteva rânduri citite seara, am avut coșmaruri. Dintotdeauna mă fugărește cineva și tot de atunci sunt și foarte vitează în vis, dar de astă dată pentru a evita a mă război cu criminali neamatori mi-am propus a citi Shining doar în zori. Am ratat încercarea. Prea era interesant de aflat capătul. Am terminat-o fix la miezul nopții în a șasea zi de la începere. Probabil am adunat peste 20 de ore citire la cartea asta.
Este un moment când băiețelul este strâns de gât de-o mortăciune dintr-o cadă de baie. În seara aia am ținut toată casa luminată, de regulă fie folosesc veioza, fie câteva lumânări, rar mai mult de un bec aprins. Și cu toată lumina, tot m-am speriat zdravăn de mouse-ul care clipocea roșu pe birou. Să nu mai spun cum am receptat vro două dimineți imaginea hainei de iarnă oglindite în fereastra de la birou cu cârligul de cuier la doi metri și ea imediat umbră infinită.
Pe când citeam și mă dumiream că filmul a luat-o pe alt drum, în 80 ar fi fost imposibil de realizat unele dintre scene și a evita rezultatul de desen animat, îi profețesc lu Bogri cred că finalul scris de King e altu. Când am primit confirmare mi-o crescut și mai tare interesul, care oricum era maxim, pentru lectura asta.
Ca să nu scriu până mâine dimineață, complexitatea personajelor din carte, a poveștii este foarte departe de ceea ce a izbutit filmul, bun după cum ziceam. Ceea ce e o regulă arareori infirmată: filmul nu ajunge la nivelul cărții! Așa că eu mă-ntorc la a păstra pe viitor poveștile făr de a le viziona ecranizările.
Mai am două volume necitite kingciene, Bogri îmi pregătește alte câteva, dar prea curând nu mai am curajul a le înfrunta.
* Shining - Stephen King (editura Nemira, 1993, traducere de Ruxandra Toma, 511 pagini)
______________
Anul acesta am mai citit:
-
______________
Anul acesta am mai citit:
-
Na, unde se ascundea curajoasa :D
RăspundețiȘtergereNu vizionez cu placere filme de groaza, prin urmare nici carti de groaza nu-mi ajung pe noptiera :D Totusi mi-a placut sa te citesc azi :D
PS Cred ca am vazut si eu filmul!?
Deja sunt MARE fan al scriitorului acesta. Abia aștept să ajung la Timișoara și pentru celelalte volume. Week-endul următor pe Zambetania este integral Stephen King, am citit 1000 de pagini în 8 zile!
Ștergere