marți, 28 ianuarie 2020

ÎN APE ADÂNCI - PAULA HAWKINS

De ce astă carte
Mi-am comandant romanul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariuia să-mi cresc stocuri de cărți, în toate săptămânile, cât mai îs bani. S-au adunat atunci vreo 100 de titluri bifate pe liste de dorințe și apoi cel puțin 10 luni (contorizarea continuă) făr de bani. N-am citit nici jumătate dintre volume.
Când m-am intersectat cu prima carte a Paulei Hawkins, Fata din tren, ACI am povestit, mi-am dorit foarte mult să-i aflu și alte scrieri. 

**** Despre carte
Am priceput repede că În ape adânci nu-i un volum pe care să-l citesc făr de schițe. Așa că m-am apucat să mi le fac. Că după două sute de pagini tot în ele trebuia să citesc cine-i x or care-i y nu zice prea multe despre capacitatea mea de concentrare, ci a doamnei care și-o îngălat personajele. 

Pentru că n-aș putea decât povesti, dezvăluind astfel dintre secretele cărții, voi muta pe Zambetania hărțile care m-au ghidat pe drumurile cele întortocheate. 

Timpii pe care se derulează faptele se întrepătrund cu poveștile lor la nesfârșit. Există 3 astfel de planuri temporale ce se tot intersectează cu prezentul:
  • În perioada 10 - 25 august 2015 sunt cercetate și în curs de rezolvare,  într-o zonă cunoscută drept bulboana înecaților din Beckford, câteva evenimente tragice
  • În 1679, 1708, 1920, 1983 se întâmplaseră alte câteva accidente, rădăcini ale celor din prezent. 
  • În septembrie și decembrie 2015 se mai deslușesc nițel apele. În ianuarie 2016 se ajunge la adevărul cel mare. 
În august 1993 se înfăptuise un viol care însă se lipește doar tangențial cu dosarele principale. A fost  pentru mine partea cea mai emoționantă, deci bocitoare, a romanului.

Ș-acuș personajele. De-aș reciti romanul, prin prisma finalului,  aș identifica ușor câteva neconcordanțe or legături forțate. Sunt prea multe drumuri ce se deschid pentru a fi toate foarte bine controlate de inventatoarea lor. Pân la urmă în toate cărțile astea criminalul e ăla la care nu se gândește nimeni niciodată. Dar măcar oleacă acolo ar trebui și el băgat în seamă înainte de condamnare. 

Ș-acuș personajele:
  1. Jules sau Julia locuiește în Londra.
  2. Nel, adică Danielle Abbott este moarta din primul dosar. Jules este sora ei.
  3. Lena e fiica lui Nel, elevă.
  4. Josh este îndrăgostit de Lena.
  5. Nickie este vrăjitoarea nebună a satului.
  6. Mark e profesorul Lenei.
  7. Katie este prietena Lenei și moarta din dosarul numărul 2. Josh este fratele ei.
  8. Louise este mama lui Josh și a lui Katie.
  9. Alec este tatăl celor doi.
  10. Erin este polițista.
  11. Sean este polițistul.
  12. Patrick este tatăl lui Sean.
  13. Helen e soția lui Sean.
  14. Lauren e sora vrăjitoarei și moarta din dosarul 3. Este mama lui Sean și soția lui Patrick.
  15. Anne este moarta din dosarul 4.
  16. Libby cea din numărul 5.
Na, poftim, ai suspecți și victime! Găsește-i pe vinovați!

    „Când aveam șaptesprezece ani am salvat-o pe sora-mea de la înec”, spui tu, dar cât de selectivă ți-e memoria, Nel! Încă-ți mai simt mâna pe ceafă, încă-mi mai amintesc cum mă luptam cu tine, agonia plămânilor goliți de aer, panica rece când, chiar și în amorțeala mea imbecilă, deznădăjduită, alcoolică mi-am dat seama că o să mă-nec. M-ai ținut sub apă, Nel.
    Nu mult. Te-ai răzgândit. Cu brațul strâns în jurul gâtului meu, m-ai tras spre mal, dar am știut întotdeauna că a existat o parte din tine care a vrut să mă lase acolo.
    Mi-ai spus să nu vorbesc niciodată despre asta, m-ai pus să promit, de dragul mamei, așa că am îngropat-o. Presupun că mereu am crezut că într-o zi nu prea îndepărtată, când o să fim bătrâne și tu o să fii altfel, o să-ți pară rău, puteam să dezgropăm întâmplarea. Să vorbim despre ce s-a întâmplat, despre ce-am făcut eu și ce-ai făcut tu, despre ce ai spus și cum am ajuns să ne urâm. Dar tu n-ai spus niciodată că regreți. Și nu mi-ai explicat niciodată cum ai putut să te porți cu mine, sora ta mai mică, așa cum te-ai purtat. Nu te-ai schimbat, doar te-ai dus să mori, iar eu mă simt de parcă mi-a fost smulsă inima din piept.

    
Am zis că-s cinci morți ș-un viol. N-am zis de sinucideri, de adulter, de crime. N-am mai amintit de sex cu minori, lesbianism. Ce-am mai uitat? Sacrificiul din dragoste!  Deși-s extrem de multe, din toate, nu-i o poveste atât de greu de urmărit pe cât pare s-o arate manualul meu de utilizare. 

Despre steluțe
Tot timpul lecturii m-am raportat la Fata din tren. Când În ape adânci m-o prins îmi imaginam c-ar putea fi o carte de 5 steluțe. Când povestea s-o întortocheat, atât de mult încât nu-mi mai păsa de vinovatul devenea nevinovat a cinșpea oară, am obosit. Poate că nu toată lumea ar putea scrie un roman plin de mister folosind douăzeci de personaje și zece povești. Dar și de doar îi combini pe fiecare cu fiecare,  îi acuzi și-i scoți din vină regulat  și tot se creează din oficiu ceva suspans. Când pe ultimul rând, după 400 de pagini,  o schimbat iară verdictul i-am zis să se ducă naibi. Mă făcuse complet cu nervii. 

De ce nu-i o carte de 3 steluțe? Pentru c-am citit-o într-o noapte. De-ar fi fost lineară și chiar nu m-ar fi interesat deloc cum se luminează hățișurile m-aș fi hodinit în tot timpul ăla, în care am hălăduit printre ani, morți și minciuni cu caru'. 

Și Fata din tren și În ape adânci au primit câte 4 steluțe. Primul roman mi-a plăcut mult mai mult, o poveste simplă, extrem de captivantă, deși structurată identic celei de astăzi: fiecare personaj își spune propria poveste. Poveștile nu se aseamănă, nimeni nu minte. Dezleagă-le misterul, cititorule!
  • În ape adânci - Paula Hawkins, editura Trei, 2017, 430 pagini. 

 Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**   volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****    scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****   cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

__________________

2 comentarii:

  1. Mie mi-a placut fata din tren :) Cartea asta insa, nu cred ca mi-ar placea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este foarte interesantă și asta. Sunt sigură că dintre toate poveștile unele ți-ar atrage atenția. Pe mine m-o frustrat teribil să fiu atât de departe de vinovatul principal, doar vreo doi secundari i-am nimerit.

      Ștergere