Mi-am comandant romanul în campania din 2017 - 2018 dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc stocuri de cărți, în toate săptămânile, cât mai îs bani. S-au adunat atunci vreo 100 de titluri bifate pe liste de dorințe și apoi 10 luni făr de bani. N-am citit nici jumătate dintre volume.
Aveam de mulți ani pe listă 12 ani de sclavie. La Tomata am citit pentru prima dată despre ea. Când în ianuarie 2018 o apărut p-un raft cu mari reduceri, mi-am însușit-o.
- Andreea dragă, îmi lipsesc foarte mult recomandările tale.
**** Despre 12 ani de sclavie
Solomon Northup e un negru născut om liber în statul New York. Este educat, se pricepe la tot felul de lucrări ce presupun lemn, știe să cânte foarte bine la vioară. Este căsătorit, are 3 copii și încearcă diverse mici afaceri din care să câștige bani. În momentul în care acceptă angajamentul de a cânta la Washington, într-un spectacol de circ, toată viața i-o ia razna. După ce este drogat de cei doi bărbați cu care încheiase înțelegerea, se trezește vândut în Sud la un târg de sclavi. Era anul 1841 și Solomon avea 30 de ani.
Aș zice că se vede pe toate rândurile că-i mărturisirea unui om credincios. Nu cred că un oricare altul ar fi pus atât de multe accente pe puținul bine pe care l-o trăit. Și nici răul ăl mai mare, tot din ăst motiv, nu-i zugrăvit în toate nuanțele. Deși afli de la început sfârșitul, că după 12 ani de sclavie, Solomon va fi salvat, tot urmărești, copleșit de durerea și nefericirea sa, fiecare etapă. M-am bucurat de cei doi stăpâni nerăi pe care i-o avut ș-am suferit pentru cei 10 ani întregi trăiți în stăpânirea lui Epps, proprietarul cel crud.
Nu există cuvinte care să descrie complet drama. Eu n-am citit-o deloc ca pe o carte ce are un subiect valabil pentru a fost cândva. Gata, sclavia a fost abolită în urmă cu 150 de ani, ura! Pe canalul de crime se documentează adesea despre oameni cumpărați de alți oameni cu ușurința legumelor din piață, despre mame ce-și țin pruncii înfometați în lanțuri 20, 30 de ani până când adevărul erupe, despre negrii făr de drepturi nici nu mai pomenesc.
Sunt foarte multe descrieri despre locurile prin care Solomon a ajuns, despre oamenii pe care i-a întâlnit, sclavi și stăpâni de sclavi. Cel mai mult m-au atras descrierile pe îndelete ale cultivării bumbacului și trestiei de zahăr. Nu mai țin minte foarte multe imagini din Sclava Isaura (se adună acuș 30 de ani de când l-am văzut), dar îmi amintesc moșiile întinse cât vezi cu ochii, câinii instruiți să descopere sclavii fugari, casele mari, albe ascunse-ntre umbre de copaci. Este foarte vizual totul, nici nu mă mir că ecranizarea a fost de Oscar.
Fragmentul pe care l-am ales pentru Zambetania este despre un personaj pe care l-am iubit mai mult decât pe Solomon. M-am gândit că el este bărbat, știam că va fi eliberat cândva, pe unde a putut s-a împotrivit stăpânului nedrept, chiar cu ripostă fizică, dar ea s-a născut sclavă și va muri astfel. Se numește Patsey și este o negresă frumoasă și tânără pe care soția proprietarului este foarte geloasă și răzbunătoare. Patsey va fi agresată nu doar când are toane stăpânul, ci și când are nevastă-sa.
Despre steluțe
Am fost atât de convinsă că este o carte de 5 steluțe încât am refuzat să urmăresc ecranizarea poveștii. Acum, după lectură, nici prin cap nu-mi trece să stric filmul din capul meu.
Chiar de povestea celor 12 ani este dramatică și de regulă acesta este un argument suficient pentru 5 steluțe, totuși scriitura nu este de coroniță. Solomon Northup chiar a fost un om liber care s-o trezit peste noapte sclav. Presupun că nici n-o avut năzuințe beletristice, ci doar de a-și face cunoscută tragedia trăgând astfel semnalele de alarmă necesare.
Cartea se găsește în format pdf, cu acces gratuit pe internet. O recomand pentru câteva ceasuri de lectură intensă, cu avertismentul că sunt multe pagini de violență extremă și cu puternic impact emoțional.
- Andreea dragă, îmi lipsesc foarte mult recomandările tale.
**** Despre 12 ani de sclavie
Solomon Northup e un negru născut om liber în statul New York. Este educat, se pricepe la tot felul de lucrări ce presupun lemn, știe să cânte foarte bine la vioară. Este căsătorit, are 3 copii și încearcă diverse mici afaceri din care să câștige bani. În momentul în care acceptă angajamentul de a cânta la Washington, într-un spectacol de circ, toată viața i-o ia razna. După ce este drogat de cei doi bărbați cu care încheiase înțelegerea, se trezește vândut în Sud la un târg de sclavi. Era anul 1841 și Solomon avea 30 de ani.
Aș zice că se vede pe toate rândurile că-i mărturisirea unui om credincios. Nu cred că un oricare altul ar fi pus atât de multe accente pe puținul bine pe care l-o trăit. Și nici răul ăl mai mare, tot din ăst motiv, nu-i zugrăvit în toate nuanțele. Deși afli de la început sfârșitul, că după 12 ani de sclavie, Solomon va fi salvat, tot urmărești, copleșit de durerea și nefericirea sa, fiecare etapă. M-am bucurat de cei doi stăpâni nerăi pe care i-o avut ș-am suferit pentru cei 10 ani întregi trăiți în stăpânirea lui Epps, proprietarul cel crud.
Nu există cuvinte care să descrie complet drama. Eu n-am citit-o deloc ca pe o carte ce are un subiect valabil pentru a fost cândva. Gata, sclavia a fost abolită în urmă cu 150 de ani, ura! Pe canalul de crime se documentează adesea despre oameni cumpărați de alți oameni cu ușurința legumelor din piață, despre mame ce-și țin pruncii înfometați în lanțuri 20, 30 de ani până când adevărul erupe, despre negrii făr de drepturi nici nu mai pomenesc.
Sunt foarte multe descrieri despre locurile prin care Solomon a ajuns, despre oamenii pe care i-a întâlnit, sclavi și stăpâni de sclavi. Cel mai mult m-au atras descrierile pe îndelete ale cultivării bumbacului și trestiei de zahăr. Nu mai țin minte foarte multe imagini din Sclava Isaura (se adună acuș 30 de ani de când l-am văzut), dar îmi amintesc moșiile întinse cât vezi cu ochii, câinii instruiți să descopere sclavii fugari, casele mari, albe ascunse-ntre umbre de copaci. Este foarte vizual totul, nici nu mă mir că ecranizarea a fost de Oscar.
Fragmentul pe care l-am ales pentru Zambetania este despre un personaj pe care l-am iubit mai mult decât pe Solomon. M-am gândit că el este bărbat, știam că va fi eliberat cândva, pe unde a putut s-a împotrivit stăpânului nedrept, chiar cu ripostă fizică, dar ea s-a născut sclavă și va muri astfel. Se numește Patsey și este o negresă frumoasă și tânără pe care soția proprietarului este foarte geloasă și răzbunătoare. Patsey va fi agresată nu doar când are toane stăpânul, ci și când are nevastă-sa.
După ce am biciuit-o de treizeci de ori, m-am oprit și m-am întors către Epps, sperând că era mulțumit, dar el mi-a poruncit să continui, însoțindu-și cuvintele cu sudalme și amenințări. Am mai aplicat zece - cincisprezece bice. De acum, spinarea fetei era acoperită cu dungi lungi, care se întretăiau între ele ca firele unei plase. Epps continua să fie la fel de furios și sălbatic, întrebând-o dacă acum mai avea chef să meargă la Shaw și jurând c-o va flagela până-și va dori s-o înghită iadul. Eu am aruncat biciul pe jos și am declarat că n-o mai puteam biciui. Epps mi-a poruncit să continui, amenințându-mă cu o pedeapsă mai severă decât cea primită de ea dacă refuzam. Inima mi s-a revoltat înaintea acestei scene inumane și, riscând consecințele, am refuzat ferm să mai folosesc biciul. Epps l-a luat atunci el însuși și a biciuit-o cu putere înzecită față de mine. Văzduhul a fost umplut de țipetele de durere ale sărmanei Patsey torturată în felul acela, zbieretele ei amestecându-se cu imprecațiile sonore și furioase ale lui Epps. Rănile ei erau îngrozitoare; fără exagerare, pot spune că era aproape jupuită. Biciul era ud de sângele care-i curgea pe coaste și picura pe pământ.
Despre steluțe
Am fost atât de convinsă că este o carte de 5 steluțe încât am refuzat să urmăresc ecranizarea poveștii. Acum, după lectură, nici prin cap nu-mi trece să stric filmul din capul meu.
Chiar de povestea celor 12 ani este dramatică și de regulă acesta este un argument suficient pentru 5 steluțe, totuși scriitura nu este de coroniță. Solomon Northup chiar a fost un om liber care s-o trezit peste noapte sclav. Presupun că nici n-o avut năzuințe beletristice, ci doar de a-și face cunoscută tragedia trăgând astfel semnalele de alarmă necesare.
Cartea se găsește în format pdf, cu acces gratuit pe internet. O recomand pentru câteva ceasuri de lectură intensă, cu avertismentul că sunt multe pagini de violență extremă și cu puternic impact emoțional.
- 12 ani de sclavie - Northup Solomon, traducere Mihai Dan Pavelescu, editura Meteor Publishing, 2014, 224 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
_________________
În 2020 am mai citit:
În 2020 am mai citit:
Am vazut filmul :D Din cate citesc la tine, cartea pare muuuult mai interesanta :D
RăspundețiȘtergereAm anticipat eu corect că n-are filmul cum bate cartea:)
RăspundețiȘtergere