JURNAL DE COFETAR ÎN DEVENIRE #5

De vro zece ani cochetez cu ideea a cât de grozav tre să fie a trudi în toate clipele dulcegării. Emoțiile pe care le-am făurit personalizând daruri dulci îs greu de egalat de multe dintre celelalte trăiri. Când am citit pe contract că semnez pentru ajutor de cofetar am simțit zborul după care tânjeam și teama căruia mă paralizase țintuindu-mă-n activități nepotrivite.

S-au adunat exact trei luni de când am început munca în laborator. După primul salariu (pentru decembrie) îmi propuneam ca-n martie să renunț. Nu era doar din cauza banilor, ci și din aceea a programului (multe ore suplimentare or de noapte, multe de weekend). Încă mă gândesc să demisionez dar motivul principal ține de dorința de a avea vara liberă pentru drumeții. Februarie s-a încheiat cu mai puține ore lucrate decât cele legale  (niciuna târzie și  doar cinci muncite într-o sâmbătă). Martie a început ca-n timpurile grele: doișpe ore, lucru sâmbăta, duminica.  

Cum povesteam și la bilețelul pentru Borcănașul cu fericire, abia aștept toate diminețile. Mă fascinează cât de diverse sunt torturile și cât de personale sunt mesajele pe care le intermediază:

• Cea mai frumoasă dintre urări: La mulți ani, Zâna mea soră! Scrisă sub o vafă cu Tinker Bell pentru aniversarea lui 35.

• Una dintre ideile pentru care am avut emoții: domnul dăruia un ceas cu multe pietre fix în mijlocul tortului și dorea ca surpriza să fie ascunsă pân la capăt. Am zis vro câteva rugăciuni ca ăl cuțit de l-o porționat să nu fi nimerit geamul or sclipicioasele. Dulcegăria era prea mică pentru a încăpea și cutia. 

• Am fost surprinsă să văd cât de multe cadouri inedite se încearcă doar c-un tort. De exemplu, domnița ceruse livrarea în seara zilei următoare, dar la miezul nopții curente avea nevoie de fotografia tortului la gata pentru un prim la mulți ani. Pozarea a reușit-o șefu exact cu cinci minute înainte de baterea gongului. 

• Multe dintre torturi sunt o combinație de pictură cu decorațiuni din fondant și textile. Sunt minunate! Sunt aduse seara, după ce noi plecăm. Așa că dimineața cu F. întâi vizităm galeria pentru a identifica tabloul cel nou. Stăm și ne minunăm minute bune. În zilele lui februarie în care o nins, ne așteptau două înflorate, magnolii și orhidee. Ne-am învârtit în jurul lor să identificăm detalii, apoi am ieșit la curățat nămeții de pe trotuar. Când nu mi-am mai simțit degetele, foarte repede, am închis ochii pentru a vizualiza primăvăratecul de pe cinci etaje. 

• Am colorat bezele în toate nuanțele curcubeului. Cât au șezut, o săptămână, pe rastel, le-am zâmbit în toate momentele pentru frumusețe.

• Am pregătit atâtea torturi inimă pentru Paișpe Ăla câte n-am văzut în viața mea la un loc. Blaturi bezea, fructe proaspete și jeleu de fructul pasiunii, arătau minunat! Am meșterit atâtea mărțișoare încât îs fericită că nu-i nevoie decât de două ori pe an de ele. După juma de zi și eu și F. vedeam doar în alb-roșu. 

• Un alt model foarte frumos, despre care habar n-aveam că se poartă, este un tort pe care scrie VREȚI SĂ FIȚI NAȘII NOSTRI? , sunt decupate două porții din întreg și îmbrăcate în fondant, iară pe ele variantele de răspuns DA, NU. 

Despre pagube colaterale:

- ratăm în continuare macaronși, nu pe toți, dar nici nu-i reușim pe toți;

- am bătut pandișpanul doar cu jumătate din cantitatea de zahăr, când mi-am dat seama adăugasem deja gălbenușurile. Am pus toată compoziția în robot, am completat zahărul, a ieșit grozav! A doua oară, când iară am înjumătățit eronat zahărul, aveam deja adăugate făina cu uleiul,  mi-o ieșit cea mai potrivită compoziție pentru clătite, dar pentru blat nu mai fu cazul s-o recuperez. Se întâmplă adesea să greșim cantitățile pentru că în rețetar le avem pentru o tavă standard pe care nu o folosim și ne încurcăm uneori aplicând 3/4, 1/2.  

- F. reușește sărățele delicioase. După ce le coace, o rog să le ascundă din calea lu șefu. Așa ce-l ispitesc că ne putem trezi lejer că nu mai avem cantitatea de pe comandă. Tot le-a găsit îmi zice dezamăgită a doua zi;

- tot pe lista rețetelor care ne dau fiori sunt cremele cu unt. Când nu se taie, simt nevoia să aprind lumânări de bogdaproste la biserică.

- F., uite cum am salvat-o! 
- Ce-i asta, măiculiță?!

Întindeam peste un blat o plastilină exact cum fac pizzerii cu aluatul elastic. Șuhaida e o cremă pe care o ratez de puțină vreme. De trei ori la rând, nici nu fu vorba vrodată. Pân la urmă, în disperare de cauză, am decis s-o întind între palme Ea oricum este o plastilină, dar una spumată. 

F. este în continuare un om care mă inspiră grozav. Gătește zilnic pentru vro 6 oameni, face tăiței de casă și-i vinde la piață, merge la ședințe cu părinții și lecții de înot, ore la școala de șoferi, spală perdelele când nu-i Paștele or Crăciunu, are ruj portocaliu pe buze și-i ăl mai rapid dintre toți oamenii pe care-i cunosc. Când șefu ne întreabă cum ne-am distrat acasă, de parcă am merge în stațiune după program, începem să înșiruim sincron Sfânta Treime: gătit, curățenie, somn. Avem zile când în două ore terminăm lista ce-o avem cu trebi pentru juma de zi. F. aștepta ca robotul să frământe un aluat. Pe mine mă apucă noaptea cu puturosu ăsta! La mână îl fac mai repede. Și l-a făcut. Nu are gram de răbdare cu operațiunile de migală și detaliu. M-am amuzat grozav observând-o meșterind mărțișoarele. Atâta bătea din picior și pufăia de ai fi zis că e într-o lungă așteptare. Astea mă omoară! Unu în cinci minute, ce-i asta?!  Pe toate cele le spală în laborator cu mult clor de m-am trezit și eu acasă făcând asta. 

- Ați ajuns la Optica să schimbați ochelarii?
- F., mă confuzi! Io nu-s ca tine să fac acum ce-mi propun, tre să mă lălăi, să amân, să devină grav, de am zis că mă duc zilele astea, apăi pân la toamnă fii sigură că nu voi reuși.


F. este teribil de tânără, are doar 27 de ani, cea mai frumoasă dintre toate vârstele mele.

• Sunt zile grozave la mine la muncă, abia aștept să ajung acolo în toate diminețile!

*

Am ales pentru fotografie una dintre cele mai frumoase decorațiuni. Simt că nu blaturi-creme mai e visul, ci fondantul pare a fi capătul și abia aștept să ajung acolo. Cândva.

Celelalte file ale colecției:

• (1)
• (2)
• (3)
• (4)