Zambetania: JURNALUL UNUI BURLAC: DRAGĂ MIHAI

7/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.

Defilarea cărților de trei steluțe continuă. Ce surpriză!

De ce astă carte

Uneori, când îmi amintesc, mai intru pe paginile lui Mihai Bendeac. Astfel am aflat la-nceputul anului despre continuarea Conversațiilor cu mama. Întâlnirea cu primul volum am descris-o entuziast AICI. Aș fi pariat că fu anul trecut, dar arhiva-mi amintește șocant că era 2021.

Din păcate cardul Up, pe care-l am de la B. cu 200 de lei pentru cărți în fiecare lună, nu fu acceptat de editură. În martie, am găsit Jurnalul în cea mai scumpă dintre librăriile internetului.

Donațiile primei cărți or ajuns la 235.000 de euro pentru secția de oncologie pediatrică a Spitalului Fundeni. Toate fondurile obținute din vânzarea celui de al doilea volum urmează aceeași cale: construirea noului corp de spital pentru copii și adolescenți la Alexandru Obregia. Mda!

*** Volumul doi fu dezamăgitor

Când îmi place mult un prim volum, evaluarea următorului e simplă: mai slab or mai bun, altă cale pentru el nu-i! Având în cârcă de purtat victoria celui dintâi, mai mult ca niciodată steluțele îi sunt lipsite de obiectivitate.

Când scriu atât de târziu despre o carte, or trecut nouă luni de la ultima filă citită din Jurnal, se-ntâmplă să schimb verdictul oferit inițial, la cald. De cele mai multe ori nu mai rețin ce nu mi-o plăcut și tind să-nmulțesc steluțele.

Dragă Mihai este singura lectură despre care știu să fie excepție de la această regulă. Nu regăsesc emoțiile pozitive, dimpotrivă dezamăgirea o tot dospit în perioada postlectură și-i acuș încă furie amară. Cum poate un om atât de fain să publice o carte atât de făr de cap or coadă?!

Parcă dintr-un jurnal real, completat la zi, or fost extrase câteva pagini ș-apoi pân la numărul solicitat de editură (de-or exista așa limite) s-or adăugat ciorne pentru umplutură. Hai și o rețetă (exagerez), apoi o întâmplare din metrou și scrisoarea unui fan analfabet, o pățanie din copilărie făr de plâns, făr de râs și cartea-i gata.

Sper ca filmul de-i în cinematografe acum să mai echilibreze pornirile de le am contra. A lucrat la peliculă 3 ani. Efectul cărții de grabă, de încropit făr de mult simț de răspundere sper să lipsească cu desăvârșire filmului. Ca și-n cazul cărților publicate de oamenii ce-i urmăresc gratuit în ograda mare a internetului și cumpărate, simt obligația de a le vedea filmele plătind bilet. Nu-i ca și când sunt sute de filme or cărți lansate zilnic de vedetele mele. Îs 20 de ani de când l-am văzut pe actorul Mihai Bendeac pe scena teatrului din Galați, în Nunta lui Krecinski. Mă-nspăimântă câte vieți și niciuna or trecut de atunci.

Măcar stilul cărții fu tot ăla, accesibil, deschis, amuzant, sincer, autentic, asumat. Nu m-am împotmolit în propoziții pompoase, filosofie cu găleata și rânduri mii.

În volum, Mihai Bendeac răspunde unor scrisori primite după lansarea primei cărți. Fu acolo o chemare pentru asta, care mi-o scăpat atunci. Intercalează printre propriile povești câteva dintre epistole și răspunsurile sale la acestea. De-mi amintesc corect, unul dintre răspunsuri e semnat de mama sa.

Inițial mi-o fugit gândul la scrisorile de le trimiteau adolescenții în tinerețile mele revistei Salut și cărora le răspundea George Mihăiță, în anii 90. Nu-mi amintesc acum niciunul dintre ele, deși eram mare fan. Sigur era mult suport emoțional acolo, adică exact ceea ce pare că lipsește din carte cu desăvârșire.

Mă strădui să-mi potolesc extremismul, dar nu mi-o plăcut nimic în carte. Nici măcar ultima parte, care nu este scrisă de el, ci de oameni dragi lui: Monica Munteanu, Codin Maticiuc, Vlad Drăgulin or Anca Dinicu.

...mi-am dorit ca această carte să fie un pic mai relaxată. Asta și pentru că nu vreau în niciun caz să mă joc cu starea mea mentală. Căci, dacă tot am atins o bornă de la care se întrevede ținerea în frâu a depresiei mele, cartea pe care o țineți acum în mâini are o mai mare doză de chestiuni relaxate decât cartea anterioară. Asta nu înseamnă că nu sunt și capitole în care mă revolt sau îmi exprim anumite tristeți, dar am încercat să mă feresc de lucrurile mult prea serioase și, credeți-mă, pe cele mult prea serioase le-am scris doar atunci când am avut una dintre acele zile mai negre. Din fericire, din ce în ce mai puține!

În astă mărturisire citată stau pitite motivele pentru care Jurnalul II o coborât în clasamentul anticipat. Aș fi pariat cu credință mare pe cinci steluțe.

Acuș c-am inventariat toate bilele negre, să le pomenesc și pe cele albe. Pe ultima copertă Mihai inventează citate pentru cartea sa de la celebrități precum Leonardo Dăcaprio, Mircea Cărtărărescu sau Horia Ramon Patatievici. Sunt foarte amuzante. Cultura română trebuie să fie veșnic îndatorată maestrului Bendeac. O nouă carte, o nouă dovadă a Geniului său Universal.

Volumul este foarte frumos tipărit. Are coperte ușor cartonate și lucioase, multe poze cu Mihai în diverse etape ale vieții personale or profesionale, unele dintre scrisori prezintă originalul cu diversitatea fascinantă a scrisului de mână, Cuvântul introductiv este al manuscrisului, pe foi de dictando, cu adăugiri, ștersături, modificări. Frumos!

Despre steluțe

În ziua-n care-mi veni coletul am și sărit pe Jurnal, convinsă fiind că va fi Cartea lunii martie și că va sări de 5 steluțe. După o seară ș-o dimineață, în care am tot căutat emoțiile puternice ale primei părți, am ajuns la final dezumflată. Poate de nu porneam cu așteptări atât de mari, altul mi-ar fi fost verdictul. Pur și simplu nu l-am recunoscut pe autorul primului volum. Drept e și că Mihai Bendeac din Conversații îmi era foarte puțin cunoscut.

Fu o lectură prea facilă pentru o carte de trei steluțe. Regula păstra pentru penalizat cu două steluțe scriiturile de le citesc chinuit, le abandonez o vreme, apoi reiau truda cu fiecare rând în parte. Dar nici nu pot nota cu două steluțe o carte pe care am devorat-o în câteva ceasuri. O fi având un merit și scriitorul care mi-o cocoțat așteptările pân la cer. Prin alte texte, drept e.

Jurnalul unui burlac: dragă Mihai de Mihai Bendeac, editura Bookzone, 2024, 319 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Cărțile despre care am scris, aproape 400, sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor (vreo 100) din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai povestit despre:

sâmbătă, 7 decembrie 2024

JURNALUL UNUI BURLAC: DRAGĂ MIHAI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu