luni, 19 februarie 2024

CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL

După exact trei luni de abonament,   romanul în format audio cu numărul 32.  


De ce astă carte

La începutul lui ianuarie am nimerit Florile soarelui, volumul trei al unei trilogii dedicate de Martha Hall Kelly unor femei în carne și oase. Personalități puternice, curajoase, ambițioase, care nu au schimbat doar lumea în care au trăit, ci au influențat decisiv viitorul următoarelor generații. Pentru că scriitura fu minunată pe o temă oribilă (sclavia), mi-am dorit foarte mult să cunosc părțile lipsă ale colecției. 

Dacă de câteva ori în trecut ritmul de lecturare era prea lent pentru gusturile mele și ascultam la 1.2 x viteza, de astă dată și la 0.8 x  fu de multe ori prea grăbit totul. N-aș zice că a contat decisiv, nu la steluțe,  că mi-a ciuntit din plăcerea experienței e sigur.  


**** Iară despre lagăre și demenți

Nu că-i vorba de trei tabere iară, da-s sigur trei direcții dinspre care curg poveștile timp de 20 de ani, 1939 - 1959. Două dintre personaje apar cu viețile și numele reale, cel de al treilea a fost inspirat de o existență adevărată. 

Voi începe cu Herta. Un personaj negativ  care mi-a plăcut mult. Kelly a făcut tot posibilul să nu o judece și eu din colțul meu cald de canapea și cu frigiderul plin n-aș îndrăzni niciun pic.   Herta Oberheuser există în istorie ca singurul medic femeie din lagărul de la Ravensbruck. În roman apar câteva consemnări din cadrul procesului în care a fost judecată pentru crime împotriva umanității și experimente medicale pe oameni.  A scăpat de spânzurătoare la finalul războiului  și a fost condamnată la 20 de ani de închisoare, însă a fost eliberată după 5 ani. În roman nu este cuprins deznodământul real. Herta a profesat ca medic de familie până când presiunile Carolinei Ferriday o deconspiră și-n 1960 îi este ridicată licența. 

Herta are origine germană. Își dorește foarte mult să devină chirurg.  După multe sacrificii pentru definitivarea studiilor, nu primește decât un post la Dermatologie. Când apare un anunț pentru angajarea guvernamentală la un centru de reeducare pentru femei, cu tatăl grav bolnav și războiul în prag, se aruncă ambițioasă înainte, dorindu-și să profeseze conform pregătirii.  Ce se va întâmpla cu Herta cea empatică și plină de principii în condiții de crematoriu, deținute înfometate, tifos, păduchi, într-o lume a bărbaților duri și a injecțiilor letale? 

Cea mai frumoasă scenă a cărții votată de mine o are în centru pe Herta. Într-un cabinet prost dotat adună dintre lucrurile confiscate un gramofon. Pune un disc, din el se aude încet muzică poloneză. Își invită infirmiera prizonieră la dans. Făr de a divulga prea multe dintre adevărurile cărții, am fost dezamăgită că Martha Hall Kelly a fost atât de zgârcită cu rândurile dedicate celei care a fost pentru scurtă vreme mâna dreaptă a Hertei, Matka Halina. A oferit o poveste splendidă făr de sfârșit. Mă rog, c-un final din cinci cuvinte. 

Voi continua cu a doua femeie, Kasia Kuzmerick.  Personaj inspirat din viața Ninei Iwanska. Împreună cu sora sa medic,  Kasia a fost operată în lagăr de către Herta. Kasia are mama pictoriță (Matka Halina), tatăl îi lucră la oficiul poștal și sora la spital. O familie de polonezi unită și iubită. Dorindu-și foarte mult să ajute, implicată în Mișcarea de Rezistență, Kasia adolescentă va fi deportată împreună cu mama și sora sa la Ravensbruck. Nu vor rata niciunul dintre detaliile vieții teribile de lagăr: deposedate de tot ce aveau, făr de hrană și haine, apeluri interminabile în condiții inumane, lovite de paznici și amenințate de câini. Martha Hall Kelly va avea acces la scrisorile trimise de fete din lagăr, cu informații codificate despre ceea ce se petrecea cu adevărat acolo. 

Zuzanna (sora) și Kasia vor fi  victimele Hertei în experimentele ilegale pe oameni. Zuzanna este sterilizată și injectată cu Tetanos, iar Kasia suferă o operație la picior,  care o mutilează pe viață.   Le scot bucăți de mușchi, le scurtează tija osoasă, le introduc corpuri străine (cuie, cioburi, rumeguș, bacterii) și le închid cu noduri grosolane. Apoi pun piciorul în ghips și așteaptă ca infecția să se dezvolte. Altele au fost injectate cu Tetanos sau sterilizate. Nu li se administrau medicamente, apă. Erau lăsate să delireze zile în șir și se notau cu minuțiozitate rezultatele experimentelor. Fapt istoric: 74 de femei (Iepuri polonezi) au fost operate astfel. Motivul autoarei pentru Când înflorește liliacul acesta este, lumea să nu uite tragedia acestor femei. Care a fost motivația dementă, culmea nu a lui Hitler, pentru ororile experimentate de medici în lagăr e musai de aflat din roman. Spun doar că în procesul medicilor de la Nurnberg, tura Hertei,  doar două persoane nu au fost condamnate la moartea prin spânzurătoare. 

Caroline era o eroină adevărată, cu o viață fascinantă, o fostă debutantă, în înalta societate și actriță pe Broadway care a dinamizat o Americă postbelică blazată și și-a dedicat viața ajutorului dat unor femei pe care alții le-au uitat.

Ultima pe lista mea este Caroline Ferriday. Într-un top al celor trei, tot la coadă aș lăsa-o. Cea mai generoasă, cea mai implicată, cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă. Prea perfectă pentru gusturile mele. Al Doilea Război Mondial o găsește voluntar în America la  sediul Consulatului Francez,  strângând donații pentru copiii orfani din Franța. Fusese actriță pe Broadway și exploatează relațiile din acea lume pentru a colecta donații. Autoarea va adăuga informațiilor reale un personaj masculin inventat. Deh, făr de poveste siropoasă de dragoste nu se poate. N-aș trece atât de repede peste meritele lui Ferriday, dar ar însemna să mă repet: curajoasă, puternică, empatică. Oglinda mamei sale protagonista volumului doi,  al cărui cadru este Primul Război Mondial. 

Martha Hall Kelly își construiește personajele în mod realist. Întreaga structură se bazează pe scrisori reale ale protagoniștilor, memorii, pe foarte multe mărturii ale supraviețuitorilor or persoanelor care au întâlnit-o și cunoscut-o  pe Caroline, fotografii, locuri care încă mai există sub formă de muzee or doar ruine. Este fascinată de viața lui Caroline și a modului în care cele trei destine s-au intersectat. A vizitat ghetourile, lagărul, Polonia, Germania, zidul de execuție, lacul, casa comandantului, crematoriul. Cele trei fire ale poveștii au venit spre ea. Întâi i-a apărut un articol cu grădina lui Caroline și incredibilele sale flori de liliac, apoi toată munca pe care aceasta a depus-o pentru Iepurii polonezi - femeile operate și de acolo drumul s-a închis firesc cu documentele de la procesul Hertei. 

Deși am scris câte puțin despre legăturile dintre cele trei femei, nu c-ar fi fost greu de intuit, recomand lectura întregului roman. Dacă nu pentru scriitura uimitoare de debut, atunci măcar pentru a nu uita ăla despre care propovăduiește Kelly. A nu uita  e un fel de a spune căci în limba română n-am găsit nimic despre Herta și victimele sale. 


Despre steluțe

Dacă în cele 16 ore de Florile soarelui am ridicat în slăvi descrierile care mi-au asigurat o imagine unitară asupra unui subiect despre care habar n-aveam, Războiul dintre Sudul sclavagist și Nordul aboliționist - Războiul de secesiune, lipsa acțiunii din Când înflorește liliacul pe alocuri m-a plictisit. Pornind de la povești adevărate, meritele unei cercetări atât de riguroase într-un roman de debut sunt de netăgăduit. Posibil și pentru că tema lagărelor tot apare în lecturile mele, nu m-o zguduit, n-o durut visceral ca povestea Jemmei. Nu zic că lipsesc scriiturii în totalitate  fragmentele emoționante, ci că eu mi-s călită pentru ele. Ce obrăznicie! Cu pisica torcându-mi în poală, cu nasul în plăcinte aburinde comand mai multă acțiune, e prea puțină suferință, dom'le. 

De mai scriu mult ajung cu steluțele la 5. Voiam doar a mai pomeni un merit al studiilor lui Kelly. Perioada lungă de după încheierea războiului pe care o cuprinde în analiza sa. Ai crede că 1945 a venit cu salvarea și gata focurile de artificii, să curgă șampania. Or viața oropsiților nu s-o schimbat atunci la 180 de grade. Au continuat să pătimească în sărăcie și nedreptate. Liberi dar tot făr de locuri de muncă, hrană, căldură, abuzați de autorități și semeni. Și din acest motiv este de aflat cât de importantă a fost lupta pe care Ferriday a condus-o în numele celor 74 de schingiuite. 

De aș fi început trilogia nu cu sfârșitul, puțin probabil să fi căutat atât de repede una dintre continuări. Dacă tot am intrat în horă, voi găsi și singura bucată rămasă lipsă, Trandafirii pierduți. Mă gândesc să aleg pentru ultima șansă formatul tipărit. 

Oare-mi voi mai putea privi vreodată iorgovanul plantat când am cumpărat casa făr să mă gândesc la Herta? E încă mic, are 5 ani,  nu a înflorit niciodată. 


  • Când înflorește liliacul de Martha Hall Kelly, narator Alexandra Vrabie, durata 13h18m. 


Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
Publicat de la
Etichete: , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)