De ce astă carte
S-or scurs două luni de abonament la biblioteca volumelor audio. Mi-s la titlul cu numărul 26. Este o performanță pe care n-am crezut-o posibilă când, la jumatea lui noiembrie, plăteam doar pentru că-l voiam pe Ophanim cu a sa mamă Ana Barton.
Încă mi-s piedică cele mai multe dintre voci, dar m-am lipit de două dintre ele și le abuzez întruna. Zic de lecturile Lailei Abdel Hafiz și ale lui Alex Potocean.
În două săptămâni de ianuarie am gătat șase cărți în format audio, iară la poziția numărul 5 e scris: Moașa de la Auschwitz recomandată în lista naratoarei Laila Abdel Hafiz.
***** Auschwitz, iară Auschwitz
În cazul meu neajunsul principal al cărților audio îl reprezintă lipsa emoțiilor. Nu mi-o transmit și pace. Până vocea naratorului nu e sugrumată de intensitatea cuvintelor pe care le rostește, nu simț! Nici nu-nțeleg de unde-i politica asta a vocilor de piatră, reci, nivelate. Simți să bocești oroarea pe care o citești? Fă-o!
Nu știu care ar fi fost experiența citirii negru pe alb a poveștii Moașei de la Auschwitz. Posibil s-o fi jelit de la un capăt la altul. Dacă la Eu sunt 70072 și povestea fetiței de 3 ani care a supraviețuit 15 luni experimentelor demente ale doctorului Mengele, am plâns pe emoțiile de necontrolat ale Lailei Abdel Hafiz, astăzi nu m-am mai conectat la destinele crude imaginate de Anna Stuart. Imaginat e un fel de-a zice. În cazul Auschwitz nu crez să existe ceva ce-ar mai putea inventa mintea umană și care să nu fi fost deja trăit și murit acolo.
În 1943 în lagărul de la Birkenau - Auschwitz ajunge Stanislawa Leszczynska împreună cu una dintre fiicele sale, Sylwia. Stanislawa era de naționalitate poloneză și împreună cu familia fusese bănuită de a fi ajutat fugarii căutați de Gestapo. Ceea ce era adevărat. Când ajunge în lagăr are 47 de ani ș-o experiență îndelungată de moașă la Varșovia, 25 de ani de muncă. Ambele femei aveau studii medicale.
În 1965 Stanislawa va publica un raport în care va mărturisi că în lagăr a ajutat la nașterea a 3000 de prunci. Până la ajungerea ei la Auschwitz nou-născuții erau uciși. Începând cu 1943 sunt salvați doar copiii ale căror mame nu erau evreice. Câteva sute or fost trimiși spre a fi germanizați, 1500 or fost înecați, peste 1000 or murit de frig și foame, doar 30 au supraviețuit până la eliberarea lagărelor. Stanislawa (împreună cu Sylwia) a tatuat cu numerele mamelor toți nou-născuții pentru regăsiri ulterioare și miraculoase. Vaticanul a demarat procesul de beatificare a Stanislawei Leszczynska în anul 1992.
Infecțiile, duhoarea și o mulțime de viermi erau peste tot, în baracă. Era plin de șobolani, care smulgeau nasurile, urechile, degetele sau călcâiele femeilor foarte bolnave, prea slăbite ca să se mai miște. Șobolanii care se hrăneau direct din corpurile femeilor deveniseră uriași, cât niște pisici. Simțeau mirosul putred al femeilor bolnave, pentru care nu aveam haine curate. Trebuia să aduc apă proaspătă, să curăț femeile care nășteau; îți lua 20 de minute să aduci o singură găleată cu apă.
Acestea sunt date reale. De la ele și foarte multe altele o pornit Anna Stuart lucrarea sa dedicată Moașei de la Auschwitz. Dacă o reușit să expună bucata aceea terifiantă de istorie cu atât de multe detalii, nici nu-mi imaginez câtă muncă de documentare fu. Mie ca ascultător mi-o expus un tablou complet suprapus integral altor mărturisiri și imagini centrate pe Auschwitz.
Mai poate fi ceva nou în cazul Auschwitz? Frigul, foametea, chinul, trupurile descărnate, groaza, nesperanța, păduchii și șobolanii, supa chioară, neoamenii îs toate cuprinse și-n romanul Annei Stuart.
Pornind de la povestea adevărată a Stanislawei și Sylwiei inventează două femei prietene, Ana Kaminski și Ester Pasternak, ambele cu experiență medicală. Ana moașă, Ester infirmieră. Spre deosebire de alte scrieri, Anna Stuart acordă o mare atenție, imposibil în egală măsură, dar orișicât, celor trei timpi: ghetoul anterior lagărului, lagărul și viața de după Auschwitz. Cum în puține cărți am întâlnit abordată experiența relocării inițiale în ghetouri evreiești, informațiile nenumărate oferite de Anna Stuart or închegat o imagine extrem de detaliată.
Pentru prima dată am aflat de rolul major jucat de decanul de vârstă al evreilor în convingerea oamenilor să se ofere de bunăvoie mutării la țară, la fermele de la Auschwitz, după ce luni întregi suferiseră de foame, frig, zeci de interdicții și înghesuială, prizonieri în ghetoul cu gard urât, stâlpi înalți, sârmă ghimpată și soldați SS.
Sunt multe destine ce se-mpletesc în roman, cam toate pornesc de la vieți reale. Inventate-s doar câteva spații goale rămase după ce s-or lipit piesele principale. Multă trudă e-n cartea asta. Vizitarea lagărelor pentru plasarea în spații reale, mărturii despre supraviețuiri ce azi par miraculoase, întâlniri cu oameni ai patimilor, documentație.
Nu știu cum și-o ales Anna Stuart firele de urmat din infinitatea posibilă, dar o ajuns la capăt limpede, cum nu pare cu putință. O desenat un cerc perfect rotund, cum doar literatura permite. O găsit o mână de oameni pe care să-i urmăm în istoria lor personală devenită Istoria lumii.
Mai poate fi ceva nou în cazul Auschwitz? Da! Anna Stuart o coborât mai adânc în infern și cumva o izbutit să facă asta folosindu-se de iubire, prietenie, omenie, credințe, sacrificii, ceea ce fu dureros, sfâșietor chiar pentru un cititor antrenat și imunizat.
Nu-s multe scrieri care să zugrăvească Răul cu o Lumină atât de puternică, cu adevărat sfântă.
Vă invit și vă recomand să faceți cunoștință cu Moașa de la Auschwitz și poveștile ei incredibile, despre care eu astăzi am scris atât de puțin și sărăcăcios.
Despre steluțe
Se-ntâmplă ceva anul ăsta cu jurizarea. Mi-s nehotărâtă, decid cu inima îndoită pentru cele mai multe dintre cărți. La finalul lecturii am notat 4 steluțe. Acuș aș înclina spre 5. Unica justificare pentru penalizarea: e ficțiune. Asta mi-i credința, viața-n lagăre bate imaginația, literatura. Și nu pentru că le-aș raporta eu într-o luptă inegală.
Moașa de la Auschwitz este de departe o scriitură de 5 steluțe, dar îmi doresc s-o departajez cumva de amintirile supraviețuitorilor, care-n pagini posibil să nu ajungă la 5 steluțe, da-n real le-or depășit cu mult. Astea mi-s judecățile. Mă poci suci și aleg să o fac. CINCI!
- Moașa de la Auschwitz de Anna Stuart, narator Laila Abdel Hafiz, durata 11h28m.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu